Manchester United este, in prezent, cea mai bogata formatie de fotbal din lume, insa, in cei peste o suta de ani de istorie ai clubului, situatia financiara nu a fost tot timpul stralucitoare.Cu toate acestea, clubul a reusit sa iasa din impas, ajungand cel mai bogat din lume.

De multe ori clubul de fotbal a fost la un pas de faliment, in marea majoritate a cazurilor, cu un ultim efort, conducerea executiva a clubului reusind sa aduca Manchester United pe linia de plutire.In prezent, clubul se afla in posesia miliardarului american Malcolm Glazer, fapt nu prea agreat de puritanii fotbalului englez, dar si de suporterii infocati ai lui Manchester, acestia considerand ca un "devorator" de baseball si de fotbal american nu are cum sa "gandeasca" in termenii fotbalului european.

Se pare ca cei 14 ani in care United a avut actiuni listate la Bursa din Londra, fiind una dintre companiile cele mai cautate, pot fi considerati drept o exceptie, daca luam in considerare tumultoasa istorie financiara a clubului.Sa ne intoarcem in timp, in anul 1902, cand bogatul berar John Henry Davies a preluat clubul Newton Heath, salvandu-l astfel de la a deveni istorie.

Circumstantele preluarii - destul de bizare

"Clubul era in pericol de faliment, fiind luata hotararea de a se tine un fel de targ in care sa existe oferte de bani pentru a investi in club", spune Steve Kelly, autorul cartii "Back Page United".

Kelly mai spune ca una dintre atractii a fost faptul ca, la o noapte dupa ce targul s-a incheiat, cainele unuia dintre participanti a fugit, recuperarea acestuia ducand la intalnirea intre capitanul echipei, Harry Stafford si Davies, care au pus bazele unui consortiu local al oamenilor de afaceri.

In urma discutiilor purtate, ambii au contribuit cu cate 2.000 de lire sterline, suma destul de mare pentru anul 1902, pentru a salva clubul de la faliment, reusind in acest mod sa plateasca creditorii, astfel luand nastere clubul de fotbal Manchester United, in aprilie 1902.

"Moneybags United"

Davies, care a devenit presedintele clubului, a investit masiv in dezvoltarea Old Trafford, iar dupa anul 1910 acesta a devenit unul dintre cele mai importante stadioane de fotbal din Marea Britanie.

In timpul "domniei" lui Davies, clubul devenise cunoscut si sub numele de "Moneybags United", fiind interzis, in 1910, de Liga Profesionista de Fotbal Engleza, pentru ca a omis sa publice declaratiile fiscale anuale, Davies decedand in 1927, doar patru ani mai tarziu clubul revenind in impas financiar.

Matters a ajuns in conducerea executiva a clubului in ajunul Craciunului din 1931, cand Manchester United avea datorii financiare de 30.000 de lire sterline, iar secretarul general al clubului, Walter Crickmer, a fost in imposibilitatea de a achita salariile jucatorilor si a celorlalti angajati ai gruparii de pe Old Trafford.

Steve Kelly, autorul cartii "Back Page United", mai spune ca desi lumea nu prea credea, Manchester chiar se afla intr-o criza financiara prelungita, presarata cu suisuri si coborasuri.

Kelly mai spune ca, desi Manchester United are o istorie zbuciumata, deocamdata gruparea de pe Old Trafford este singura care a stiut mai mereu cum sa atraga investitorii.

Dupa moartea lui Davies, James W Gibson, un influent om de afaceri, care a facut avere din vanzarea de uniforme militare, si-a pus amprenta asupra clubului de fotbal, acesta prinzand momentul oportul pentru a prelua fraiele lui United.

Acesta a platit salariile restante si, pe 1 ianuarie 1932, s-a instalat ca presedinte al gruparii, pozitie pe care o va ocupa si in urmatorii 20 de ani.

In cei 20 de ani, emisiunea de actiuni a clubului a atins valoarea de 20.000 de lire sterline, o alta miscare a lui Gibson fiind numirea lui Matt Busby ca director, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Cumparatorul Convingator

In timpul razboiului, Old Trafford a fost distrus aproape in totalitate de raidurile aviatiei germane, clubul trebuind sa recladeasca din temelii constructia in anul 1949.

Gibson a ramas la carma gruparii de pe Old Trafford ca actionar majoritar, pana la moartea sa, de la startul sezonului de fotbal din 1951-1952, fiul sau Alan mostenind majoritatea actiunilor de la tatal sau, insa presedinte a fost numit Harold Hardman.

Decada succeselor a fost umbrita de dezastrul aviatic de la Munchen din 1958, dupa acest eveniment clubul alegandu-l in functia de conducere pe macelarul Louis Edwards, acesta avand misiunea clara de a reconstrui clubul, Steve Kelly, autorul cartii "Back Page United", precizand ca Edwadrs a incercat sa cumpere actiuni de la cei pe care ii stia pentru a le transfera in contul clubului de fotbal, Edwards reusind cu succes sa convinga oamenii sa-si imparta actiunile si chiar sa le plaseze in contul gruparii de pe Old Trafford.

Emisiunea de actiuni

O data cu moartea lui Hradman, din 1964 si dupa sase ani de politica financiara axata pe achizitionarea de actiuni, Edwards a fost ales presedinte, acesta avand planuri de dezvoltare pe viitor a stadionului Old Trafford, totodata, lansand o emisiune de actiuni ce a reusit sa atinga valoarea de un milion de lire sterline, numarul investitorilor crescand de la 90 la aproape 200.

Acest fapt i-a premis lui Busby luxul, in acele vremuri, de a cumpara jucatori, dar si controlul transferurilor jucatorilor, intr-o era in care salariile aveau un trend periculos de ascendent.

Edwards a murit in 1980, conducerea gruparii de pe Old Traffor revenindu-i fiului sau, Martin.

Anii ‘70-‘80 au fost relativ slabi pentru gruparea de pe Old Trafford, insa publicul numeros, prezent in fiecare sezon la confruntarile echipei, a facut din Manchester United echipa cea mai urmarita timp de aproape 20 de sezoane, din anul 1972 clubul asigurandu-si suprevietuirea financiara pe termen lung.

Licitatii esuate

In 1984, Robert Maxwell a oferit pentru cumpararea pachetuui majoritar de actiuni aproape zece milioane de lire sterline, insa propunerea omului de afaceri a fost respinsa de conduecerea din acea vreme a clubului.

Cinci ani mai tarziu, Michael Knighton, un intreprintator cu resedinta in Insula Man, a fost aproape sa cumpere pachetul majoritar, insa unul dintre creditorii sai, Citicorp s-a retras in ultimul moment. Mai apoi, in mai 1991, clubul s-a orientat catre Bursa londoneza, unde au anuntat ca vor scoate la vanzare 2.597.404 de actiuni, la un pret de 3,85 de lire pe actiune.

Steve Kelly, autorul cartii "Back Page United", mai spune ca atunci a fost un moment dificil, pentru ca, oricum, problema listarii la bursa este ca cineva te poate cumpara oricand.

In prezent, Malcolm Glazer este ultimul pe lista celor care au condus destinele clubului de-a lungul celor peste o suta de ani de existenta, insa primul patron de peste Ocean al clubului.




Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri