Criticam sau innobilam cu privirea o noua cladire care se ridica sub ochii nostrii. Fie ca vorbim despre cladiri rezidentiale, fie ca abordam problematica constructiei de mall-uri sau noi birouri, piata de real-este autohtona tinde spre saturatie. Intr-un interviu acordat publicatiei noastre, Artur Silvestri, profesor de gestiune imobiliara si expertiza patrimoniala la Universitatea Internationala Francofona de la Bruxelles, ofera o privire de ansamblu asupra acestei teme, considerand in primul rand ca in Romania se face o geografie a investitiilor, gresita.
Daca vorbim punctual, nici macar in Turcia nu exista mall-uri in mijlocul orasului, caci 'Galleries La Fayette' din Paris sau 'El Corte Ingles' din Barcelona, nu sunt mall-uri, dar la noi sunt, si intentia unora este sa le intinda pana chiar in preajma Ateneului sub privirile prostite ale unei majoritati ce isi pierde vremea cu privitul la televizor - Artur Silvestri

Wall-Street: Cat de "metropolitan" sunteti domnule Silvestri si cat de adept al modernizarii arhitecturale in ceea ce priveste tara noastra? Va intreb asta pentru ca dumneavoastra calatoriti foarte mult si banuiesc ca puteti sa va exprimati parerea pe aceasta tema facand o comparatie cu celelalte zone europeene.

Cateva disociatii trebuie facute, ca sa ne intelegem mai deslusit. In aceasta tematica, schemele de gandire publica sunt gresite caci Bucurestii sunt prin sine o metropola si tocmai acest strat "neconsumat" ar fi trebuit sa se dezvolte la noi. Avem aici unul dintre cele mai insemnate "locuri" din Europa de Est catre care sunt atintite traditional priviri diverse si, in datele ce detine izvorand dintr-o "potrivire de asezare" (ca incrucisare de drumuri negustoresti), ar merita valorificat asa cum merita si este posibil. Dar aici noi, ca procedura, lucram fara "masuri majore" si in mic aranjament intensiv care nu produce efecte pozitive in termen lung si nici macar mediu, daca nu chiar dauneaza. In loc sa creem, prin extensiune, un mare oras comercial de "margine de Imperiu" - ceea ce si suntem, de fapt, dar nu ne dam seama - privind cu perspectiva grandioasa, "metropolitana", noi corectam la nesfarsit in vatra cu simboluri. Si stricam. Astazi face furori la noi aceasta idee fara noroc a "modernizarii" intelese la nivelul celor ce o agita si incearca a o impune prin excluderea vocilor rationale si categoric mai pricepute.

La noi, adica mai rau decat in Africa, "modernizarea" insemneaza "malluri" in loc de piete traditionale sau gari vechi (dar dezafectate ca sa se obtina pe gratis teren scump si cu pozitie excelenta), insemneaza asa-zise "cartiere rezidentiale" care nu sunt decat niste "kibbutzuri de lux" unde, dupa o ploaie sanatoasa de Baragan, "cramele" de subsol se inunda si a caror "viata cotidiana" este de un colectivism de penitenciar; insemneaza "hoteluri de cinci stele" fara parcare si "centre de afaceri"ce strica si structura legiuita a cartierului dar si infatisarea unui oras care nu-i defel atat de lipsit de istorie pe cat ne spune cate un "intelocrat" obraznic; insemneaza "spatiu verde" evaporat peste noapte, unde in locul plantatiilor de copaci cresc sinistrele "plantatii de vile" fara stil si fara viitor; insemneaza piete clasice peste care coboara, ca niste ulii, investitorii ce dicteaza intr-un oras abandonat de autoritate si cedat de cetatenii stupefiati, intimidati sau prostiti; insemneaza "zgarie-nori" in capitala cu cel mai ridicat risc seismic din Europa si, in general, o babilonie de Sodoma si Gomora ce isi va trage ponoasele curand. Astfel incat, a vorbi despre "modernizare" in aceste conditii, cand o comparatie elementara cu orice loc asezat din Europa ne aduce concluzia unor desfasurari iresponsabile dar cu adevarat de necrezut, este si inutil si absurd.

Altii au clarificat demult interogatii ce apar aici de parca nu ar exista pe nicaieri "experienta verificata" si scheme cu eficacitate daca nu se invoca "solutia logica" si echilibrata. In Viena, ca sa exemplific, daca maine i-ar lua Dumnezeu mintile primarului (ceea ce nu este, insa, cu putinta fiindca acolo toata lumea stie "regula de fier a jocului" ) si ar incepe sa croiasca "inchideri de piete" in chiar sanctuarul urban reprezentat de Ring, incheierea ar fi si rapida si previzibila prin demisie obligata in termen scurt. Pe la inceputul acestei veri, in Paris aparuse a doua sau a treia oara o anumita rumoare privind "constructia de cladiri inalte" (neplacute pentru cetateni) dar aceasta avea in vedere cartiere de margine, zone de foste "industrii" ramase indefinite si de fapt corectabile.

Acolo nu exista constructie pe teritoriul "Comunei Paris" care sa depaseasca 37 de metri inaltime iar aici noi visam la zgarie-nori! Modelul meu urban este Barcelona unde "zgarie-norii" nu prea atragatori din Diagonal Mar se ridica aproape de plaja si mai pe la "margine", in orice caz in locuri de fosta intrebuintare industriala dezafectata si fara macar sa puna in penumbra (nu sa lichideze, ca in Romania) "Orasul vechi" sau traditional, care este, ca pretutindeni in societatile normale, absolut intangibil in esenta lui specifica. Asa ar fi trebuit, la drept vorbind, sa arate si Bucurestii dar despre acestea la noi nu s-a auzit desi sunt multi cei ce calatoresc degeaba pe banii nostri dar o fac, probabil, numai pentru cumparaturi si invarteli.

Wall-Street: Poate fi considerata capitala tarii, un oras suprasolicitat, daca facem referire la multitudinea de proiecte imobiliare care se desfasoara aici?

Bucurestii sunt o vietate handicapata de hotie, avand numai un sfert de plaman. Dar si aici avem inca multe concluzii deficitare si asa-numite "dezbateri publice" (de un formalism criant) cu caracter pompieristic. Aud frecvent cum se invoca "spaima de suprasolicitarea" de viitor cand astazi chiar orasul este aproape inutilizabil si creeaza un gen de maladie sociala ce nu se descrie (caci supara) dar se cunoaste prin efect. Insa aceste formulari stereotipe se fac, in mod paradoxal, tocmai in ideea de a crea o aglomeratie si mai irezolvabila decat aceea de azi, gasindu-se solutia aberanta de a se construi "pe verticala" de parca "potopul de omenet" pur si simplu si nu functiunile aproape blocate ale acestui ansamblu ar fi motivul capital. Astfel apar aceste siruri nesfarsite de "dezvoltari", "blocuri de apartamente de lux" si "parcuri rezidentiale" ce sufoca tocmai Orasul vechi, aparand insa, drept solutii inevitabile si "modernizare". Acestia sunt bani aruncati pe fereastra, de fapt un vast program de extragere de bani din buzunarul celor ce vor plati irational, organizat cu inteligenta in genul "hartiei de prins muste". Totul se intemeiaza pe doctrina "consumului dirijat" si se desfasoara in felul unei campanii publicitare de proportii unde participa in forma de sindicalizare institutii, domenii si personagii dintre cele mai diferite.

Wall-Street: Ce importanta si impact au asupra pietei de real-estate autohtona, proiectele imobiliare de anvergura, cladirile care tind sa zgarie norii capitalei: Tower Center International, Esplanada, Nord City Tower, hotelul Novotel si multe altele?

Acestea au o insemnatate minima caci nu rezolva mai nimic ci, din contra, complica o realitate in sine foarte iritanta. Nu voi discuta strict despre ceea ce invocati (desi "Hotel Novotel" reprezinta exceptia ce confirma regula) fiindca ar fi necesar pentru fiecare obiectiv un dosar separat iar aici astfel de documentatii au, pare-se, un caracter mai secret decat Cartile sectante si, deci, nu avem inca "material de examinare publica" (dar vom avea). Constructiile megalomanice de la noi trebuie examinate nu in felul unui "program bucurestean de dezvoltare" (asa cum se face in mod gresit si luand in serios ceea ce este vizibil absurd) ci mai degraba in contributia la "rau" si ca aport fara precedent ce aduce greutati incalculabile pe umerii firavi ai unui organism imbatranit si aproape neputincios. Acesta va fi nu "viitorulluminos" al Bucurestilor ci sfarsitul lui dramatic. Dar intr-o tara unde "carpeala" este aproape notiunea emblematica si unde lipsesc proiectele pe picior mare dar realiste iar cele ce se fac, se fac de catre fosti soferi sau "aprozaristi" pusi pe invarteala, nu poti nadajdui la mai mult.

In aceasta materie, noi ar trebui sa pornim de la ceea ce avem si putem dezvolta fara a obtine stricaciuni, dezechilibru si situatii conflictuale fara iesire, ceea ce insa se face cu repeziciune uimitoare ce ne arata planul premeditat anterior si bine incheiat in articulatiile lui irationale. Totul incepe de la "croiala" si de la lipsa de strategii de ansamblu. Intr-un oras unde parcurile cad sub securile taietorilor nocturni de plantatii, tocmiti ca sa elibereze terenurile ravnite, unde Stapanirea improprietareste pe cate un cumparator de "drepturi" cu "loc de blocuri de lux" in valoare de aproape 100 de milioane de Euro si unde aerul a devenit irespirabil iar locuitorii - concentrati silit ca intr-o cursa de soareci, nu se poate imagina "concentrarea" ci "extensiunea", care, in orice caz, va trebui facuta curand, dar dupa ce s-a risipit atata banet si cei ce au organizat "Marele Joc" se vor retrage cu buzunarele pline. Caci maladia Bucurestilor imaginati, stramb si co-interesat, de cei ce il proiecteaza astazi nu este atat "distrugerea patrimoniului" (fiindca aceasta e o tema inexistenta pentru astfel de categorii parazitare) ci "esecul investitional", banii multi ce se arunca pe apa Sambetei.

Maine, cand va fi evident ca am construit fara rost si printr-o "filosofie de concentrare" ce sufoca creaturile vii de orice fel , intareste schizofrenia colectiva si astupa vechile "artere si vene" centenare de "utilitati" ale Comunei, va deveni, in sfarsit, evident ca solutia este in "largire" si deci, in repartizare mai echilibrata a unei poveri comune acum de nesuportat. Mult din ce se cladeste acum isi va pierde din valoare si isi va arata caracterul formal si amagitor astfel incat "asezarea de preturi" - ce va veni - va ruina pe unii si ii va imbogati pe cei care astazi, cunosc efectele si participa la accelerarea lor. Bine-inteles ca Orasul clasic, acolo unde totusi va mai apuca sa se conserve, isi va pastra valoarea imobiliara. Nicaieri in Europa, "traditionalul" nu ruineaza.

Wall-Street: Cat de dezvoltat este mediul de afaceri imobiliar in Romania si ce traiectorie reuseste el sa mentina?

Ceea ce se cheama, de obicei cu un termen pompos, "mediul de afaceri imobiliar" de la noi este dezvoltat artificial si haotic. Mult din "raul romanesc" se manifesta si aici. Apoi, aici, mai tot ce se face, se face cu o lipsa totala de "spirit nemtesc", adica fara un proiect clar si de fapt, fara "gospodarism". Toate se proiecteaza in fictiune si cu irealism: vrem sa dezvoltam turismul - unde aici potentialul este urias - desi nu avem "drumuri", lasam sa se lateasca orasele desi in "noile sate de miliardari" nu curge decat apa din fantina proprie si abia cate o vaga legatura la gazul metan incalzeste casa si apa casnica iar la Snagov (care este un extract de "realitate negativa") domeniile ridicate de "les nouveaux riches" isi scurg dejectiile in apa lacului devenit mort, de fapt o hazna colectiva unde, cateodata, "vipurile" se imbaiaza.

Suntem intr-o faza convulsiva, de fapt previzibila, unde Marile Manevre se fac in spatele usilor inchise: "ciclul agentiei imobiliare" este incheiat iar "ciclul consultantei" inca nu s-a constituit daca va mai apuca vreodata sa se constituie si nu va fi inlocuit de "cartelul caselor de avocatura" ce face si desface totul in aceasta tara. Dar, pana la urma, aici, cine vrei si cine nu vrei (de la avocati, notari si functionari de stat si pana la metrese,"samsari" si "baieti fara meserie, dar buni la toate") se ocupa de "imobiliar"cu gandul de a -si extrage un "ce profit" prin invarteala, presiune sau "joc de bursa fraudulos". Urmeaza institutiile, a caror actiune parazitara este fenomenal de brutala si sfidatoare. Ati mai pomenit in lume un Stat care sa fabrice legi iscusite numai ca sa-i oblige pe cetateni sa-si vanda pamantul ieftin? Eu n-am mai vazut asa ceva.

Wall-Street: Cu ce tara europeana se aseamana Romania din punct de vedere imobiliar, tinand cont si de contextul social-istoric?

In aceasta materie, Romania este in mod categoric exceptia sau poate chiar "poligonul de incercare" reprezentand "cazul atipic" dar nu "exceptionalismul" ce se ia in deradere desi antropologic, el exista. Situatia de ansamblu are nenumarate puncte incomparabile cu ceea ce aflam aiurea caci, ca sa exemplific, avem un procent urias de proprietari de locuinte comparativ cu altii, ce se multumesc cu "viata cu chirie", si, cu toate acestea, o cerere salbatica de locuinte. La noi, cresterea de preturi in numai trei ani recenti a fost, in materie de locuinte orasenesti, de peste 350% si uneori chiar si mai pronuntata iar la vanzarile de terenuri periurbane a trecut, adeseori si nu in prea putine locuri, de 500 %, constituind un fenomen bizar si cu unicitate care, desi inexplicabil ca orice mister, a cautat sa fie explicat. Unii au atribuit aceste lungi febricitari prin aceea ca, aflandu-ne in prag de "integrare", ne manifestam scolastic fiindca intotdeauna prin acest gen de "includere" preturile cresc, desi in Bulgaria, ce ne insoteste "cot la cot", preturile sunt uluitor de scazute si nu dau semne ca ar incepe sa se umfle prea curand in felul unui aluat.

Noi avem, insa, "preturile unei tari ce a trecut printr-un razboi", avand cote apropiate de Serbia si deci, de Belgrad, unde sirurile de distrugeri sistematice au alungat mase enorme de la casele lor si pe multi i-a lasat fara acoperisuri deasupra capului. Origina acestor distorsiuni galopante este diferita si nu se poate pune in seama unui singur motor de schimbare generala desi un punct de sprijin consta un "aportul de bani".

Wall-Street: Pe o piata instabila, cum sunt vazute fenomene precum cresterea pretului la apartamente si implicit al chiriilor? Cine are de castigat de aici si in ce consta acest castig?

Este efectul "Marelui Joc", unde totul se face la "momentul maximei ocazii". Sunt unii care inca mai cred ca aici inca ar mai fi "o piata imobiliara clasica" si definita de fenomene proprii, ce apartin cu precadere acestui domeniu cand, de fapt, ceea ce socotim astazi a fi "imobiliar" nu mai este decat o anexa a "pietii de vanzare de bani". Aici nu se mai lucreaza decat la proportii modeste cu economii, aport divers dar personal sau cu "castig de firma", fiindca procentele ridicate provin din "banii imaginari" oferiti cu iscusinta de bancheri si care nu sunt decat o "vanzare a muncii nationale", din viitor. Totul, sau aproape totul, este un sir de manevre de bursa unde obiectivul principal nu are decat prea putin obiective sociale sau de intarire a economiei in ansamblul stabil ci mai degraba o "culegere de bani "organizata, de pe o piata ce se urmareste tot atat de atent ca si speculatiile cu actiuni.

Wall-Street: Cat despre dinamica super-market-urilor, mall-urilor si a cladirilor business center, ce impact au asupra pietei de real-estate?

Ceea ce se observa in aceasta materie este "aculturatia", caci acestea sunt fenomene de importatie aplicate gresit si pierzator. Asa-numita "piata" se completeaza astazi - in limbajul abraziv al "specialistilor" - cu "portofolii noi" care par sa "faca bani destui" si, uneori, si produc castig in acest moment. "La sfarsitul jocului" insa, vor deveni doar niste cladiri ce vor trebui reconvertite. Ca si in alte tematici, si aici "geografia investitiilor"este, de obicei, gresita. Nici macar in Turcia nu exista "mall-uri" in mijlocul orasului (caci "Galleries La Fayette" din Paris sau "El Corte Ingles" la Barcelona, nu sunt mall-uri!) dar la noi sunt si intentia unora este sa le intinda pana chiar in preajma Ateneului sub privirile prostite ale unei majoritati ce isi pierde vremea cu privitul la televizor.

Wall-Street: Care preconizati ca vor fi directiile de dezvoltare ale domeniului imobiliar pe piata romaneasca sau mai precis, in doua vorbe, cum va fi "Romania in anul 2010"?

Nimeni nu poate sa lege "an cu an" in vederea unor calcule solide. Exista prea multe fenomene nocive adunate irational si prea multe variabile spre a putea sa se faca prognoze pe un termen oarecare. Acum cativa ani previziunile erau posibile si aveau destul reazem analitic dar astazi, cand "piata" insemneaza "potop de bani imaginari" si Stapanirea intervine exact atunci cand trebuie pentru a crea ocazie favorabila "cui trebuie" fara sa se stie nimic si fara a se putea anticipa macar intuitiv, "geografia viitoarelor imparteli" cine face calcule procentuale cu anticipatie greseste sau minte in mod premeditat.

Wall-Street: Domnule Silvestri, ce-mi puteti spune, in mare, despre activitatea dumneavoastra legata de piata imobiliara, in tara si in strainatate?

In ceea ce priveste "imobiliarul", eu sunt "istorie". Vremea mea este vremea "pionierilor" si a marilor iluzii, care acum s-a dus. "Pionieratul" insusi a fost timpuriu. In 1991, am scris cele dintai articole de "consultanta imobiliara" de la noi si aceasta "deslusire de fenomene" a continuat pana azi, manifestandu-se in cateva sute de eseuri, analize si sinteze. Unele s-au adunat in carti, peste 10, in aceasta tematica, creind ideea ca as fi "cel mai important autor de carti in imobiliar". Acum trei an, cred, cineva cu reputatie in viata publica scria si ca "daca piata imobiliara nu ar fi existat, ea ar fi trebuit inventata dupa aceste carti". Unele au capatat notorietate, precum "Romania in anul 2010", un eseu de filosofie sociala tradusa in imobiliar sau ipoteza de "mare oras", enuntata in 2004, in studiul "Megapolis Valah", unde sunt incluse "o suta de principii doctrinare" pentru evolutia Bucurestilor, in orice caz absolut diferite de haosul apucator de acum.

Multi au caracterizat rubrica mea din "Casa Lux", sustinuta vreme de cinci ani dar devenita si ea istorie, ca un far in acest domeniu desi nazuinta mea a fost intotdeauna ceva mai putin ambitioasa. Pe oriunde am trecut am incercat sa nu trec degeaba si am lasat cate o urma, cat de putin vizibila astazi, caci "uzurparea" incepe sa devina metoda si maladie publica. Oricat as fi de modest - caci sunt - e cu neputinta a se contesta ca am introdus, in aceasta materie, atat teme cat si metode si, pana la urma, formulari ce au devenit folclor care in aceste timpuri circula ca si cum ar fi fost create de "anonimul popular". De altminteri, azi, cand se citeste pe sarite si nu se citeaza niciodata, a vorbi despre "marele bolnav al Europei", despre "banii imaginari" din credit, despre "plantatiile de vile" sau "capitala cu cel mai ridicat risc seismic din Europa", pare firesc dar imi asigura perpetuarea de gand dincolo de clipa cea repede trecatoare. Atitudinea este inteligibila (desi nu convine moralmente) caci in acest haos, multi nici macar nu mai stiu nimic - si nici nu doresc sa afle - despre ceea ce se petrecea aici inainte de ei, sau de "vremea lor", inchipuindu-si ca istoria era definita in epoci anterioare intocmai cum se practica acum. Cat priveste ceea ce se cheama "mediu de afaceri", nu am stat cu mainile in san si nici nu stau.

Cam toate organizatiile "imobiliare" (profesionale ori de asociere in patronat) m-au gasit printre initiatori iar la cateva am fost initiator unic. Acum patru-cinci ani, erau unii care imi spuneau "patronul care schimba legea"caci, la inceputul lui 2000, am creat "contestatia organizata" a unei nenorocite Ordonante de Guvern (de fapt, o simpla "conspiratie economica" facuta pentru a se infrupta un grup definit din banii altora, calapod multiplicat ulterior de multe ori, in aceasta tara nedisciplinata) si prin adeziunea unei majoritati impresionante dar si a catorva cauzasi hotarati (intre care unii, precum Dragos Dragoteanu si Emil Giurgiu, trag si astazi ponoasele) am reusit sa aducem, dar pentru nu stiu cata vreme, realitatea la normal. Am fost alaturi de Mariana Braescu, in 1991, cand a fondat presa imobiliara din Romania (odata cu revista "Casa") si in 1994, cand, initiind "Fenomenul Casa Lux", a dus acest gen de jurnalism la dimensiunile lui clasice, avand merite istorice pe care astazi i le uzurpa toti, si concurenta "scrisa" si televiziunile.

Ceea ce se cheama astazi "piata de lux", continand palate, castele, conace si mistica "vila"- care, ajunsa ca notiune in gura agentilor imobiliari de azi, trezeste o excitatie datatoare de frisoane la gandul unui comision grass - am creat-o eu in Romania cu peste 12 ani in urma, la vremea cand "imobiliarul"era, ca meserie, simpla vanzare de apartament de Berceni. Am creat institutii, "format jurnalistic", astazi raspandit pretutindeni si am avut nu doar idei ci si miscari in directia traducerii lor in concret. Din 1997, cand noi am fost, cu"Casa Lux", prima companie romaneasca prezenta ca expozant la MIPIM, "Targul universal de la Cannes" (un "Oscar al imobiliarului") si pana azi, nimeni nu ne-a mai calcat pe urme in acest fel si nici macar Statul Roman nu s-a invrednicit sa plateasca pentru acest gen de promotie ceea ce si-au permis, la acea vreme, Mariana Braescu si cu mine, adica doi particulari. Am facut atunci, cu mainile mele, si am platit pentru tipar, numarul unic din "Proprietati in Romania/Romanian Properties/Proprietes en Roumanie", o revista multilingua unde cam tot ce insemna, in acel timp: tema, personalitate, "imagine a pietii", s-a introdus intr-un ghid ce are insemnatatea istorica inevitabila. Insa toate acestea s-au uitat ori a existat "vointa salbateca de a le uita".

S-au uitat (fiindca asa este mai comod si mai eficient aducand nepasarea de profitor) si cele dintai "rapoarte de piata imobiliara"ce am publicat incepand cu 1995; unul din ele, si cel mai important, continand prognoze pe cam zece ani, am sa-l re-public acum ca sa se vada ca nu am gresit defel si ca multe concluzii de acum circula in folclorul imobiliar ca fiind "creatia fondului anonim". In acelasi mod circula, de parca ar fi creatie populara, si majoritatea incheierilor din "rapoartele anuale"de prognoza, pe care le public la sfarsitul fiecarui an si distribui gratuit, in ideea de a ajuta o clarificare colectiva ce este astazi mai necesara decat multe asa-numite "prioritati". Dar, la drept vorbind, exista la noi, dar si aiurea, un "paradox" al pionierului, "facut uitat" de cei ce il deposedeaza -prin frauda- de merite si ii sustrag din aportul de valori. Dar ceea ce nu se poate insfaca de catre pradator este tocmai "documentul cronologic", punctul zero, momentul cand "un ceva", de orice natura ar fi acesta, apare pentru intaia data. In acest univers de repere clare nu pot exista discutii sau ipoteze ci numai atestat precis si proba scrisa.

Astazi, putini mai stiu ca asa-numitele "standarde ocupationale" pentru profesiuni (agent,consultant si evaluator) s-au facut in 1997, in cadrul unui program european COSA, de catre mine, Mariana Braescu si admirabilul "papa al evaluatorilor romani", ing.Badescu. Cand am citit, recent, ca sunt cativa "activisti recenti de imobiliar" care se impauneaza ca vor face (caci ei intotdeauna "fac" in viitor, nu in trecut!") standardele profesionale, pentru intaia oara la noi, m-a cuprins un sentiment de desertaciune universala caci ideea insasi de a descoperi roata a milioana oara este si ridicula si petulanta. Distanta de mentalitate intre ceea ce descriu ca "facut" si scenografia "celor veniti acum ca pe un teren pustiu", actionand ca barbarii, este esenta. Eu am vazut "imobiliarul"ca oglindire de situatii sociale si de stare istorica daca nu chiar antropologica si nicidecum ca o "afacere" inteleasa cu cinism si prin dorinta de a se imbuiba irational. Despre aceste stradanii s-au scris carti in Romania si se vor scrie si in alte parti unde ceea ce am scris pana astazi a pastruns fara sa fac vreun efort. Dar suntem in Romania, nu doar la Portile Orientului ci si in mediul unde triumfa neobrazarea patenta.

Wall-Street: Ati fost, prin urmare, unul dintre "fondatori"?!

Nici vorba de asa ceva. Eu - de fapt noi, cativa, foarte putini - am facut "pionierat" pentru ceea ce trebuia sa fie "imobiliarul de epoca recenta", dar "fondatorii imobiliarului la romani" nici nu poate fi vorba sa fi fost. Acesta, ca si multe alte activitati, are o istorie de cicluri lungi si voi scrie cu placere, destul de curand, o carticica de insemnari despre "tranzactii de altadata" si chiar despre "piata imobiliara" de acum doua sute, trei sute de ani, aducand nu dovezi (caci nu este nevoie desi "omul nou" isi inchipuie cu stupiditate ca lumea incepe cu el) ci o imagine tulburatoare asupra a ce suntem noi insine in ceea ce nu s-a modificat; din pacate mai mult in rau decat in bine. Difera nu schemele ci titularii. In lumea de averi bisericesti de acum cateva secole, unde "egumenul de la Radu-Voda" si "egumenul de la Manastirea Antim" isi imparteau "sferele de influenta" in Bucuresti, exista mult din "impartirile"de tematici si de domenii ce se reclama astazi ca fiind rodul "capitalismului oligarhic de grup".

Wall-Street: Totusi, s-a inregistrat o intrerupere in perioada comunista...

Asa se crede de obicei dar aceasta impresie nu este adevarata. Si in aceasta materie, perspectiva noastra istorica este incetosata de prejudecati. De fapt, oriunde este "om" si, deci loc si "salas", exista "imobiliar" nu atat ca afacere (desi, evident, ca si aceasta) cat ca realitate sociala definita istoriceste. Ar fi, deci, absurd si indemonstrabil sa ne imaginam ca acum douazeci pana la patruzeci de ani nu se vindeau si nu se cumparau case si nu exista "chiria" nu doar ca notiune de manual ci si ca "mod de viata". Continuitatea in unele metode, de fapt universale, impresioneaza si va trebui studiata cu mintea mai limpede si dupa ce trece isteria inflamatoare si paguboasa de azi. Pana si "oamenii de paie", raspanditi acum, existau in acele vremuri, pe cand interdictia de a detine mai multe proprietati era rezolvata prin mecanisme de natura "fiduciara", ca si astazi, cand nepotii, soacrele si progeniturile celor ce stapanesc sunt mari latifundiari sau proprietari imobiliari cu mare avere injustificabila.

Wall-Street: Se discuta aprins, cel putin in ultimii doi ani, de "salvarea" centrelor istorice. Sunt ele exploatate din punct de vedere urbanistic, cum comentati stagnarea investitiilor sau prea putinele investitii in aceste proiecte, din moment ce ele sunt totusi "monumente" cu importanta nationala?

Ideea insasi de "salvare" este stupida. Aceasta ar insemna firul de nisip marunt dintr-o constructie ce ne lipseste. Noi vorbim despre "istorie" (dar nu despre traditie!) in acelasi mod formal si superficial ce ne caracterizeaza azi si in acest timp "Centrul Istoric" se ruineaza de la sine, parca asteptand sa se transforme intr-un teren pustiu, vacuizat de nepasare, de unde nu se va mai putea recupera nimic si va lasa in loc "mall-uri", "parcuri de vile" si "centre de afaceri". De fapt, in tema "istoriei colective" noi nu discutam defel (afara doar de cativa "abonati la opinie", de fapt intelocrati cu prejudecati desgustatoare, carora Romania "le miroase urat" ) si nu suntem in stare nici macar sa elaboram patru-cinci idei simple care sa nu fie puse sub semnul intrebarii ca fiind prea firave pentru a crea ceea ce, in orice capitala "normala", este un urias spectacol comercial, care aduce bani, salarii si sustine municipalitatea.

Wall-Street: Ce factori ar putea in acest moment creea un blocaj pe piata imobiliara din Romania si daca acest lucru ar fi posibil?

Un blocaj nu mai este posibil acum fiindca l-am avut deja vreme de cateva luni in anul ce a trecut. Acum totul se joaca la ruleta dupa un principiu clar si dramatic: "ori/ori" ceea ce, prin traducere, insemneaza "preturi din ce in ce mai mari ori prabusire cu zgomot asurzitor". Spectacolul este palpitant dar viitorul lui depinde de regia ce se preconizeaza si care, ca si in Occident, se defineste prin "marii vanzatori de bani". Acestia nu pot pierde totul de vreme ce supravegheaza totul dar, la noi, o retragere chiar treptata produsa de ideea ca "profitul incepe sa scada" (si insotita de stramutari de fonduri in "piete emergente" de oriunde) ne va aduce un mic dezastru cu efecte ce nu se pot anticipa acum.

Wall-Street: Cat despre investitiile straine, care sunt din ce in ce mai numeroase, se poate spune ca echilibrul unui oras in ceea ce priveste urbanistica, sau cel putin al capitalei, este mentinut de capitalul strain?

Nu,nici nu poate fi vorba; nici un capital in sine nu "mentine echilibrul" daca este lasat sa actioneze liber ori in complicitate cu autoritatile, asa cum este astazi, la noi. De fapt, acest iluzoriu echilibru este de neconceput caci pretutindeni in lume antreprenorul urmareste profitul si nu are o atitudine filantropica sau protectionista in materie sociala. "Ideologia parjolului prin ban" se raspandeste cu virulenta si nu e cu putinta a fi oprita cu puterile de care dispunem noi. Aceasta este lupta surda dintre "foamea de castig" si necesitatea istorica, inteleasa prin interes social si cu masuri ce sacrifica (sau diminueaza) "profitul imediat" in favoarea intaririi colective.

Wall-Street: Daca am exclude capitala, care este, din punctul dumneavoastra de vedere, cea mai importanta zona a tarii in care se poate investi "profitabil" pe partea de real-estate?

Eu nu as zice "profitabill", as zice "sanatos" si din aceasta perspectiva "sanatatea" nu prea mai exista la noi. Exista, insa, un sentiment de primejdie continua tradus in forme diferite ce ne ingaduie abia rareori sa ii intelegem natura adevarata. In imediat, "profitabil" este totul pentru cativa "organizatori de joc" ce spoliaza cu cinism.

Wall-Street: Din punct de vedere strategic, care este amplasamentul ideal pentru o casa de vacanta, si aici nu ma refer numai la teritoriul romanesc?

Si aici, "moda occidentala" a triumfat. Cu mai multi ani in urma, fara sa-mi inchipui ca aceasta sincronizare ce impinge a se renunta la "casa de vacanta pentru toti" se va raspandi cu repeziciune, incercasem sa calculez ca orice familie ce dispune de o anumita suma de bani, nu prea mare, ar fi capabila sa plaseze totul inteligent, obtinand macar o "casa la munte" si alta "la mare". Astazi, "resedinta secundara" nu mai este de inchipuit decat pentru "marii magnati" si, in anumite cazuri, pentru o neo-burghezie (de obicei "tanara" ) ce practica asa-numite "profesiuni liberale" desi, in chiar aceasta materie, "noua clasa" prefera sa cheltuiasca platind servicii de "turism de lux" in Caraibe si nici nu se gandeste la "casa de la tara" ce constituia insasi esenta "bratienismului".

Wall-Street: Cat de "util" isi consuma romanii banii, daca ne gandim la investitiile in imobiliare?

Adeseori intr-un mod aiuritor caci noi suntem, astazi, o tara oarecare de "jucatori de bingo" si de visatori ce isi imagineaza ca, intr-o zi si printr-o minune, s-ar putea sa castigam peste noapte "mult" si "sigur". Si fiindca adeseori unica avere este, la noi, "casa" ori "pamantul", ne inchipuim ca punand miza aici vom reusi sa parasim saracia si declasarea ce ne cuprinde. Oricat ar parea de curios, o anumita justificare exista in aceasta incheiere, aici, unde imobiliarul a stricat ideologia muncii si renasterea simtului de proprietate despre care se face atata caz ideologic.

Acestea sunt inlocuite de o desgustatoare atitudine de "improprietariti" si "imbogatiti" prin ucaz, care este repede stricatoare in materia agregarii sociale solide si creeaza realitatile halucinante ce le traim. In 1990, cand un numar urias de "fosti chiriasi" a obtinut intr-o singura zi "proprietati pe doi lei" cumparate de la Statul sinucigas, in rate, ce au ajuns sa insemne, in doar cativa ani, pretul unui pachet de tigari, sentimentul capital de obtinere de valori prin efort de orice natura - ce defineste "proprietatea" - a devenit iluzie si atitudine nefrecventabila. Tot ce a urmat, a intarit aceasta intelegere eronata a insusi modului de a se constitui averea si a transformat "afacerile cu case" intr-un simplu "joc" de castiguri la scara diversa unde nu exista decat prea putina participare morala sau atitudine afectiva. Iar cand "proprietatea de Stat" a inceput a se imparti cu o strategie fenomenal de abila prin ceea ce s-a chemat "privatizare" ( dar, in realitate, o afacere imobiliara de proportii uriase, ce nu s-a studiat niciodata in aceste coordonate ) s-a sfarsit orice nazuinta in a mai se crea aici ceva stabil, clar si treptat si o intelegere sanatoasa a "puterii de investitie" atata vreme cat totul se obtine prin "combinatie", zeciuiala si "cadou". Vor mai trece multi ani pana cand "gramatica banului dobandit sanatos" va putea sa fie invatata si aplicata de limbile incurcate ale celor ce stiu numai cateva cuvinte simple dar inzestrate cu eficacitate.

Wall-Street: In ce masura, integrarea Romaniei in U.E. va aduce schimbari majore pe piata de real-estate autohtona?

Unele efecte vor fi cu siguranta, si nu exclud pustiirea tarii ca "pe vremea Ducai Voda" prin expatriere masiva ori prin vanzari de pamanturi unde "vechea piatra de hotar" a devenit inca de azi o notiune fara continut. Efectele pronuntate sunt insa de natura psihologica. Noi
avem un gen de naivitate constitutiva si suntem sensibili la "legende" factice, visand usor si epic desi fara motiv aparent si de-aceea ne imaginam ca "integrarea" va insemna o invazie de "straini" cu buzunarele doldora de bani ce ii vor zvarli in stranga si in dreapta, cu o repeziciune aiuritoare, imbogatind pe "romanii destepti"ce asteapta momentul propice. Dar ne amagim. Pentru unii, acest episod de "istorie lunga" a intrat in categoria "fenomenelor miraculoase" caci noi, ignorand natura acestei organizatii administrative, am dezvoltat un "pseudo-messianism " nociv, ce ne va costa mult si ne va mai rataci inca o data prin padurea obscura a iluziilor nedefinite. Exista si la noi un gen de finalism intruchipat ca un "sfarsit de istorie" ce dezvolta iluzia ca, odata "integrati", pretutindeni va curge numai lapte si miere si tara noastra se va include intr-o mirifica "Pays de Coccagne" unde nu mai este nevoie nici macar a se munci elementar pentru ca vom primi "de toate" ca in socialismul utopic de tip fourierist. Dar cardasia dintre "stapanii de meserie", celnicii locali ce ii intampina cu bratele deschise vorbind in numele autohtonilor reprezentati prin siruri de fraude iscusite si "distribuitorii patentati de imagini paradiziace "va lucra mult in malurile ce tin popoarele in fiinta iar pe cateva o sa sfarseasca prin a le aduce in pragul lichefierii. Dar noi nu vom disparea.

Wall-Street: De unde aceasta concluzie?

Fiindca noi avem, in aceasta materie, o experienta istorica insusita si care, in atata vreme, si-a putut dezvolta anticorpii ce slujesc la echilibrul sistemului propriu de imunitate. Niciodata nu-l voi uita pe marele pictor si filosof Ioan I.Mirea care, acum aproape treizeci de ani, la Paris, ii privea cu mila pe localnici si venea cu uluitoarea concluzie, inteligibila abia astazi "Saracii de ei, ce s-ar fi facut sub cizma ruseasca pe care noi o cunoastem de atata amar de vreme".

Wall-Street: Sunteti, deci, un "euro-sceptic"?

Nu, eu sunt dintre cei care stiu ca acesta este un proiect nascut mort si ma preocupa mai putin ceea ce va fi in viitorul nostru "european" cat ceea ce se va intampla cu noi dupa ce acesta nu va mai exista. Modelul Cataloniei, care evolueaza "ca si cum" s-ar afla in "post-istoria europeana", ma tulbura cu o staruinta uimitoare si daca am avea mai multa largime de vederi ar trebui sa ne uitam la realitatile evidente si nu la fictiunile ideologice care, aici, ajuta - prin caracterul ademenitor - o categorie de creaturi de prada a caror atitudine fata de istoria viitoare nu-i decat nepasarea trufasa si "consumismul" ignar.
Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Interviuri »


Setari Cookie-uri