Florentin Tuca, managing partner al Tuca Zbarcea & Asociatii, era ieri intr-o sedinta cu ceilalti parteneri ai casei de avocatura pe care o conduce. O data la doua saptamani organizeaza intalniri ale partenerilor, intalniri de lucru in care analizeaza impreuna agenda saptamanilor urmatoare, dezbat proiectele in curs, temele administrative si de management, discuta despre seminariile la care ar trebui sa participe in viitorul apropiat. Maine va fi la un pranz cu un client si agenda ii arata ca are doua intalniri dupa masa si o conferinta telefonica. O ora din dupa amiaza asta este rezervata unui interviu cu wall-street.ro. In cele din urma au fost doua ore si jumatate.
Florentin Tuca e un barbat preocupat: este la carma casei de avocatura Tuca Zbarcea si Asociatii (TZ&A), se comporta tot mai mult ca un antreprenor, se straduieste sa fie un tata model si e preocupat de viitorul profesional al fiicei celei mari, il supara faptul ca nu mai are multa rabdare si ca s-a distantat de stiinta dreptului, si, in acelasi timp, se uita cu un ochi critic la problemele societatii romanesti.

E inceput de iarna, cu un sfert de ceas inaintea orei 13 la care ne-am dat intalnire pentru Lunch-ul wall-street.ro, iar Florentin Tuca ma asteapta deja intr-o camera spatioasa si bine luminata din Patrizia Ristorante, un local de varf intre restaurantele bucurestene. Ne aflam intr-o casa frumoasa de pe strada Mihail Moxa, chiar vizavi de cladirile si de caminele ASE-ului, la sfarsitul unuia dintre cei mai grei ani pentru businessul romanesc. Incerc sa aflu in prima parte a interviului in ce ritm se afla avocatul Florentin Tuca la final de an, de altfel o perioada a bilanturilor. Ca toate de pana acum, finalul lui 2012 este unul foarte agitat pentru cofondatorul Tuca Zbarcea si Asociatii. In primul rand, este o perioada de bilant. In al doilea rand, Tuca Zbarcea si Asociatii organizeaza pe plan intern in lunile noiembrie-decembrie un proces de evaluare finalizat cu promovari: de la junior lawyer la statutul de senior, de la senior lawyer la managing associate, eventual la pozitia de partener.

“Evaluarile au insemnat intotdeauna o mare bataie de cap pentru ca fiecare avocat este cel mai bun de pe planeta. Fiecare avocat crede ca merita statutul suprem. Aproape in orice companie exista frustrarea ca seful nu te baga in seama suficient de mult sau ca nu te evalueaza corect”, spune Florentin Tuca, un jurist cu experienta de 19 ani in avocatura.

Astfel, toti avocatii au urmatoarea asteptare de la superiorii lor: sa li se spuna cu ce au gresit si de ce nu primesc onorarii mai mari. In consecinta, evaluarea lor reprezinta o foarte mare bataie de cap, pentru ca “avocatura nu este matematica , nu e un flux tehnologic care incepe intr-un moment precis si se termina intr-un anumit punct. Aici intervin factorii subiectivi asociati perceptiei celor care evalueaza”. In al treilea rand, sfarsitul de an este complicat pentru ca acum au loc foarte multe evenimente: cocktailuri, mese festive, intalniri la care un avocat de business trebuie sa fie prezent.

“Chiar asta-seara voi merge la evenimentul organizat de CEZ (n.red.: compania ceha care a intrat in Romania in 2005 cumparand de la stat Electrica Oltenia), un client de anvergura in portofoliul nostru”, imi spune Florentin Tuca.

Daca mai avem in vedere ca lucrurile sunt in fierbere pe plan politic si economic (au trecut alegerile, iar lumea de business “sta zgribulita” si se intreaba ce urmeaza), finalul de an nu este, potrivit avocatului, “unul in care sa valsezi linistit”.

Isi face Florentin Tuca, nimeni altul decat primul avocat roman care a primit anul acesta distinctia de cel mai bun "managing partner" al anului in Europa in cadrul galei "The Lawyer European Awards”, o autoevaluare la final de an?

“Bineinteles, iar cand trag linie, constat plusuri si lipsuri pe care nu le pot ignora”. Avocatul sta pe ganduri cateva clipe si continua raspunsul. “Primul mare minus este indepartarea de cazul clientului, fiind prins cu tot mai multe activitati de management. Vorbim aici despre o indepartare de avocatura.” O alta mare parere de rau este distantarea de cercetarea juridica si de publicarea articolelor academice. Al treilea este un regret cu sorginta mai veche: lipsa de la scoala in calitate de cadru didactic. Pe scurt, acestea sunt “penitentele” unuia dintre cei mai puternici avocati de business din Romania: s-a indepartat de spete, de cazuri concrete, nu mai publica studii pe teme de specialitate si nu reuseste sa puna in practica o combinatie intre avocatura si cariera de cadru didactic. Nu sunt, insa, singurele minusuri din evaluarea personala: ii mai pare rau si de “timpul prapadit in tot felul de preocupari frivole, de exemplu, orice pseudo-dezbatere publica” la care se intampla sa participe.

“Nu mai am rabdarea si entuziasmul de la inceput”


Au trecut sapte ani de cand Florentin Tuca a creat una dintre cele mai puternice case de avocatura alaturi de Gabriel Zbarcea, “partenerul sau de dublu din viata profesionala”. Tuca Zbarcea si Asociatii a ajuns un proiect de mari dimensiuni, iar relatia lui Florentin Tuca cu timpul s-a schimbat profund in ultimii ani. “Vreau sa fiu onest: eu am avut balamuc pe cap in anii de debut ai firmei. 2005-2008 au fost ani grei pentru mine. Visam noaptea treburi legate de firma noastra. Si in activitatile sportive de dimineata gandurile se duceau tot la firma. Acum, foarte cinstit, sunt mai putin presat, am mai mult timp fata de acei ani”, afirma Florentin Tuca. “Sunt asemenea pilotului care urca avionul spre linia de croaziera, trece prin furtuna si ceata, iar pe urma isi permite o cafea pe pilot automat.”

Un trainer imi povestea ca antreprenorii nu trebuie sa uite ce ii punea in miscare la inceput de drum, de aceea incerc sa aflu motivatiile lul Florentin Tuca din momentul lansarii propriei companii. “Banii erau intr-un plan secund. Cand am plecat din vechea firma, nu puteam acuza pe nimeni ca nu castigam bani frumosi. Nu motivatiile financiare m-au indemnat sa plec. Prima motivatie, ca antreprenor, a fost de a demonstra ca pot si pe propriile picioare”.

Avocatul isi aminteste ca nu a avut certitudini privitoare la castiguri superioare celor pe care le avea in cadrul casei de avocatura Musat&Asociatii. Erau anii 2004-2005, cand Florentin Tuca a plecat alaturi de Gabriel Zbarcea din echipa lui Gheorghe Musat, un avocat de business respectat si cu experienta, dupa ce petrecusera mai mult de un deceniu in acea firma. “Intrebarea ta ma provoaca si trebuie sa recunosc cu onestitate ca motivatia de antreprenor din primii ani s-a erodat de-a lungul timpului. Nu mai am rabdarea, entuziasmul si forta de la inceput. Descopar adesea ca nu mai am rabdare”, continua Florentin Tuca.

Ca o compensatie, constructia unei echipe a fost esentiala, prin descentralizarea deciziilor si dezvoltarea unor centre de business si de profit. “In prezent, nu ma mai intreaba nimeni cate masini trebuie sa achizitionam. Avem bugete si o strategie de business. Viata de zi cu zi a firmei nu este cenzurata de sita numita Tuca sau Zbarcea. Nu toate pasele trec pe la noi.”

Un parinte preocupat: dialoguri cu Meryl Streep si Raskolnikov


Intrerupem discutia doua minute pentru a comanda pranzul. “Ce ne dati?”, intreaba Florentin Tuca, iar raspunsul unuia dintre chelnerii de la Patrizia Ristorante este prompt: “Peste proaspat: calcan, dorada, biban, portii mari pentru doua persoane. Daca doriti antreu, avem calamari cu sparanghel si menta, tartar de ton sau cu somon, carpacio, peste spada proaspat, care va place”. Alegem peste la gratar un sea bass pentru doua persoane si piure cu trufe. Ca antreu, un ton cu avocado. Lui Tuca ii este cunoscut localul Patrizia Ristorante, vine foarte des aici mai ales pentru ca actionar al restaurantului este Razvan Gheorghiu-Testa, partener in cadrul casei de avocatura Tuca Zbarcea si Asociatii.



Florentin Tuca, in varsta de 43 de ani, este tot mai preocupat de educatia celor doua fiice, ba chiar se implica de la distanta prin tot felul de teme pe care le propune constant. Mezina familiei are 12 ani, iar fiica cea mare este eleva in clasa a 10-a la Colegiul National “Sfantul Sava” din Capitala. Tuca le propune fiicelor sale teme in particular, fara nicio legatura cu cele de la scoala: scurte compuneri, pe email, “sa vad cum gandesc”. “Zilele trecuta i-am propus celei mari o speta de drept usoara si fiicei mai mici o reconstructie a Albei ca Zapada intr-un scenariu modern, sa anticipeze cum va arata sotul surorii sale.” Avocatul isi aminteste de anumite compuneri memorabile. “Cele mai frumoase au fost recenziile de film. Am fost impresionat cand am citit o scrisoare imaginara scrisa de fiica cea mare catre un personaj literar.” Destinatarul era Raskolnikov, studentul din “Crima si Pedeapsa” care pune la cale uciderea si jefuirea unei batrane camatare. Florentin Tuca i-a propus apoi o scrisoare catre un actor, la alegere, care debuta asa: <<Draga Meryl , te-am vazut in 13 filme. De la calugarita habotnica din “Doubt” la managerul intransigent din “Diavolul se imbraca de la Prada”.>> “A trecut prin toate personajele. Si m-am intrebat: ce filme am vazut eu la varsta ei? Niste western-uri, seria Charlie Chaplin la Telecinemateca in fiecare miercuri seara. Si cam atat. Nu aveam nici macar a zecea parte din cultura ei cinematografica.”

Alaturi de fiica cea mare a fost recent la un turneu de tenis in Londra, prilej in care au vizitat Cambridge, unde le-ar placea sa urmeze studiile universitare. “Prin bunavointa unui mare profesor roman de acolo, Bogdan Roman, am vazut universitatile si colegiile, am simtit atmosfera si rigorile de la Cambridge.” Au vizitat patru colegii, au fost si intr-o sala de mese “care seamana perfect cu cea din Harry Potter”. Pe de o parte, lui Florentin Tuca i-ar placea sa-si “deturneze” fiica spre o scoala de arta. “Am in minte cinematografia, ca scenarist ori ca regizor, caci asta o pasioneaza. In acelasi timp, imi dau seama ca are o minte structurata si ca ar fi buna in drept, dar ea nu va avea sansa pe care am avut-o eu. Sa prinda niste trenuri.”

“Aici este teritoriul meu”: trenurile avocatului Florentin Tuca


Dialogul nostru ajunge intr-un punct central: discutam despre acele oportunitati, trenuri de cursa lunga, din cariera lui Florentin Tuca. Altfel spus, oportunitati pe care alti tineri nu le-au avut sau nu au stiut sa profite de pe urma lor.

Primul tren real din viata sa a fost facultatea inceputa si absolvita dupa 1989. Practic, Florentin Tuca a fost unul dintre juristii primei generatii de studenti care au studiat drept constitutional post-comunist. “Eram cei cu steagurile care saream din coviltirul Vestului Salbatic si spuneam <<Aici este teritoriul meu>>”, isi aminteste cu sinceritate Tuca.

Jurnalistul american Malcolm Gladwell a demonstrat in cartea “Exceptionalii”, prin studii de caz si exemple diverse, ca nu e suficient sa fii cel mai destept pentru a reusi, ca succesul nu inseamna doar suma deciziilor si eforturilor pe care le facem. Exceptionali sunt si cei carora li s-au oferit oportunitati. De exemplu, pentru Florentin Tuca a fost vorba de un context favorabil. A fost membru al unei generatii care a prins un moment formidabil: generatiile mai batrane se scolisera sub Ceausescu, iar cele mai tinere nu au mai avut aceleasi oportunitati.
In studentie locuia la etajul doi al caminului D din Grozavesti. A terminat Liceul Pedagogic in ‘88, dar nu a profesat ca invatator. Apoi a facut armata la Targu Mures, “una din cele mai formidabile perioade” din viata sa, cu prieteni exceptionali, camarazi, de la care a invatat o gramada de lucruri. “Ei au fost al doilea formator dupa cativa profesori remarcabili din liceu. Colectivul din armata a fost un formator autentic. Acolo am avut cele mai frumoase dezbateri din viata mea. Cele mai frumoase “batai” pe argumente. A fost o perioada senzatioanala, cu cele mai haioase intamplari posibile.”

A terminat armata in iunie ‘89, a intrat la facultate in septembrie, iar in decembrie a venit revolutia. Ce gandea tanarul Florentin Tuca in primii ani de studentie? “Eram prea naiv sa stiu ce voi face in cariera. Eram, totusi, destul de studios. Frecventam foarte des biblioteca universitatii.” Pana in anul IV de facultate, cand profesorul Lucian Mihai (in prezent in varsta de 59 de ani, profesor universitar cu o experienta de 30 de ani) l-a intrebat intr-o zi daca vrea sa practice meseria de avocat. “De ce nu?”

Asa a ajuns sa lucreze cu Gheorghe Musat, al doilea tren din viata avocatului Florentin Tuca. Pe Gheorghe Musat, creatorul casei de avocatura “Musat si Asociatii”, cu care in prezent este in competitie, il caracterizeaza pe un ton elegant. “Este un domn vizionar care a avut puterea sa construiasca o firma redutabila in Romania. El a avansat gratie vizionarismului, iar eu alaturi de el.”

A fost Gheorge Musat unul din mentorii sai? “Domnul Musat are multe calitati. De la el am invatat mult si ii port recunostinta. Nu voi contesta nicio secunda rolul sau in cariera mea. A fost un tren bun. Si trebuie sa admit ca am stat foarte adesea la clasa I, desi au fost momente in care am calatorit pe scara. Dar asta e viata…”

Al treilea tren a fost, bineinteles, fondarea firmei proprii in 2005, proiect inceput “pe propriile picioare, intr-o luma usor bezmetica.”
“Un student foarte bun la drept (si avem multe exemple in firma noastra) nu poate urca la fel de repede ca noi. Un avocat tanar arde etapele foarte greu, desi este mai bun decat noi, scolit si el dupa ‘89, masterand al universitatilor din strainatate. Avem un coleg extraordinar, Dan Cristea, foarte bun intr-ale dreptului. E campion mondial la dezbatere, dar el nu este managing partner, ci un avocat colaborator foarte bun care arde etapele greu.”

Prima generatie care a studiat dreptul dupa ‘89 a fost pentru Florentin Tuca un tren rapid, iar intalnirea cu avocatul Gheorghe Musat un Intercity, dupa cum afirma managerul. Insa Tuca Zbarcea si Asociatii, proiectul inceput in 2005, este un TGV (tren de mare viteza). Fie ca vorbim despre gari sau halte, primele doua curse pe sine din cariera lui Tuca au avut destinatii finale: absolvirea facultatii, respectiv despartirea de Musat&Asociatii. “Intuiesc intrebarea ta, Claudiu. TGV-ul acesta o sa ma duca la pensie. Sper sa opreasca prin Toscana sau la Poiana Tapului.” In localitatea de pe Valea Prahovei el are o casa de vacanta, “un loc minunat”, iar in Toscana “e fain, sunt multe dealuri, Siena si Florenta sunt aproape si vinul e bun.”

Dupa cateva secunde pe ganduri, Florentin Tuca imi marturiseste ca o statie poate fi si revenirea la cariera universitara. “Mi-ar placea sa fie cel putin o halta. De asemenea, imi doresc sa scriu o carte. Am in minte un proiect care se va adresa juristilor. Nu vreau sa vorbesc despre asta. O sa zica lumea ca ma laud. Prefer sa ma dau mare la pescuit.”

O data pe an merge la pescuit cu toti avocatii (echipa de parteneri si de managing associates) din conducerea Tuca Zbarcea si Asociatii. Iau masinile personale pana la Dunavatu de Jos, iar de acolo merg cu barca. “Retragerea” are loc in Delta intr-un weekend din septembrie sau octombrie la Holbina, intr-un centru turistic detinut de “un vechi camarad”, Ernest Popovici, partener la casa de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. “Este o atmosfera faina. Avem dezbateri inflacarate pe diverse teme, chiar si politice. O sectiune speciala o au concursurile cu ironii si autoironii”. Aici Florentin Tuca este campion detasat. “La un moment dat, nu mai gaseam formule. Eram cu Gabriel Zbarcea si cu Dan Borbely (n.red.: partener la TZ&A) in barca si nu mai gaseam formule sa-i tachinez. II spun barcagiului: Nea Grigore, spune-mi sincer, in cariera matale de barcagiu, ai vazut diletanti si ageamii mai mari decat astia doi ai mei?” Raspunsul sau a fost simplu si amuzant: “Domnule avocat, sa stiti ca am vazut.”

Ultima “retragere” a fost una dintre cele mai frumoase iesiri: lumea era vesela, vremea buna, a fost prezent si un partener de la Cluj, Radu Somlea, “cel mai prost pescar din cadrul grupului.” Ironiile lui Florentin Tuca continua si atunci cand vorbeste despre concurentul Ernest Popovici: “La pescuit nu prea se pricepe, dar la management hotelier este extraordinar. La Holbina a facut din pasiune o treaba foarte buna.”

El continua cu “intepaturi” si cand vorbeste despre Razvan Gheorghiu-Testa, unul dintre partenerii Tuca Zbarcea si Asociatii si, totodata, actionarul Patrizia Ristorante, localul in care luam pranzul. “Pe cat de bun este la muzica si gastronomie, pe atat de slab este la pescuit. Nu are tehnica. El si Stefan Damian (n.red.: deputy managing partner la TZ&A) sunt cei mai slabi pescari ai grupei. Razvan este de aplaudat pentru ca a ridicat putin privirea si a reusit sa dezvolte acest restaurant din pasiune”.

Inainte de a dezbate teme macro si despre business (tendintele mondiale din avocatura de business, interventia statului in economie, managementul caselor de avocatura, intrarea in politica), discutam si despre cinematografie, pasiunea lui Florentin Tuca si a fiicei sale. Filmul care l-a marcat si care l-a indreptat spre domeniul avocaturii, cel putin aspirational, este “12 oameni furiosi”, cu Henry Fonda, vazut in copilarie.

Actiunea filmului se compune din deliberarile celor doisprezece jurati chemati sa se pronunte asupra vinovatiei unui tanar de 18 ani, de origine hispanica, invinuit ca si-ar fi ucis tatal. Ceea ce parea initial un caz limpede, fara complicatii, se va transforma intr-o etalare a prejudecatilor fiecarui personaj in parte, legate de proces, de acuzat sau de ceilalti membri ai juriului. “Era vorba despre forta unui argument rational promovat de o persoana, unul dintre jurati. E un film despre jurati, insa, in esenta, este despre avocati. Filmul analizeaza forta argumentativa din stiintele juridice.”



Pe scurt, despre alte 10 teme discutate @Lunch Wall-Street.ro


Ideea unui management din exteriorul firmelor de avocatura. “Avocatura este un business: avem un serviciu de calitate, il masuram in timp, il evaluam, il ambalam si il vindem. Chiar si marketingul a devenit important in profesia de avocat. Dezbaterea e foarte aprinsa. Pe de o parte, managementul firmei de avocatura poate fi incredintat unor manageri de profesie. Pe de alta parte, o abordare este ca nu poate fi incredintat, intrucat avocatura are un specific care o indeparteaza de linia tehnologica a strungului sau a vanzarilor de vopsele, spre exemplu. Managementul in avocatura nu inseamna doar gestionarea unor stocuri de materii prime, ci de relatii umane si know-how. Cei care se opun interventiei unui manager in firma de avocatura care sa nu aiba calitatea de avocat au in vedere specificul profesiei de avocat: desi este o afacere, avocatura este un business cu totul special.”

Intrarea in politica.
“Nu as intra in aceasta politica niciodata. Am fost tentat la un moment dat. Prima oara, in 2004, a fost o experienta cu nopti nedormite. Era o dilema perfecta: un sfert de ora spuneam da, imi spuneam ca este o sansa sa vezi sistemul in interior. Un sfert de ora, raspunsul era negativ. Vedeam sistemul pervertit si riscurile mari. Apoi raspunsul era din nou afirmativ. Tin minte ca l-am sunat pe domnul Andrei Plesu sa ma sfatuiasca. Mi-am consultat familia si prietenii. Unii ma sustineau, altii nu. Andrei Plesu a fost suporterul unei atitudini impasive: “Florentin, in asemenea situtatii, in care e dilema e perfecta, nu decide nimic. Lasa ingerul sa decida.” In cele din urma, am refuzat si nu am mai avut rabdare sa las ingerul sa decida.”

Prezenta statului in economie. “Cred ca se cere mai mult stat in economie, pentru ca ce s-a intamplat in 2008 a avut drept cauza lipsa reglementarii. Probabil ca e nevoie de interventia autoritatilor – banca centrala, minister de finante – in gestionarea cu atentie a relatiilor economice si a regulilor din mediul privat. Bag de seama ca asta e solutia.”

Privatizari. “Trebuie analizata fezabilitatea unei privatizari pentru ca aici vorbim despre o vanzare. Interesul vanzatorului este sa vanda un activ care il detine astfel incat sa maximizeze valoarea lui. Vanzarea trebuie sa fie urmata profitabilizarea activului respectiv si de conservarea locurilor de munca. Statul trebuie sa aiba o politica foarte coerenta in domeniu. Privatizarile din primul deceniu de dupa 2000 au fost de succes, altele au fost contestabile. Eu sunt tentat sa cred ca guvernul ar trebui sa recurga la privatizari, dar nu in orice conditii si la oricare pret.”

Onorarii in avocatura. “Presiunea pe onorarii este mare. Am avut cazuri, concursuri de oferte in care ne-am trezit cu un competitor intr-un litigiu arbitral care a oferit si 28 de euro pe ora, ceea ce este imposibil de sustinut. In conditiile in care media ultimilor ani este de peste 100 de euro, iar inainte de criza erau onorarii peste 2-300 de euro. Exista o ingrijorare reala si intemeiata in privinta onorariilor.”

Avocatura in 2013. “Criza a afectat foarte mult domeniul imobilar, al fuziunilor si achizitiilor, insa au crescut foarte mult arbitrajele, restructurarile, litigiile interne si internationale. Incep sa creasca proiectele pe finantari si banking. Ar fi bine ca 2013 sa debuteze cu stabilitate politica. Am fost la conferinte internationale, unde semnele erau complet contradictorii. 2013 va fi mai negru decat 2012. Personal, asta cred despre intreaga economie. Va fi un an cu tulburari foarte mari. Bugetul nostru este conservator de trei ani incoace.”
Avocatura pe plan mondial. “Lumea avocaturii internationale este preocupata de doua lucruri fundamentale: autoconservarea si expasiunea, si aici ne referim la tarile BRIC: Brazilia, Rusia, India si China. Romania nu este pe harta marilor case de avocatura. Lumea se gandeste cum sa exportam servicii juridice in Africa si China, in piete care conteaza cu adevarat. Europa de Sud-Est este o zona gri, care nu prea mai conteaza pentru gigantii din avocatura.”

Democratie. ”Ma uit cu tot mai mare curiozitate si ingrijorare la ce ce se intampla cu sistemul democratic in lume. Democratia liberala, asa cum o stiam inainte de 1989, a fost intr-o perioada indelungata de timp raul cel mai mic. Intr-un meci cu sistemul totalitarist, democratia liberala a invins in 1989 odata cu caderea Zidului Berlinului, si cu revolutiile mai mult sau mai putin sangeroase din Europa de Est. Apoi mai multi dusmani s-au intors impotriva democratiei liberale ca un bumerang. Primul adversar a fost tocmai lipsa adversarului. Democratia nu mai avea in fata un adversar in lupta cu care sa-si arate atuuriile. In al doilea rand, democratia a fost atacata de un alt inamic: hiperconsumerismul, care a manat planeta intr-o goana dupa acumulare si consum, ceea ce a facut ca anumite parti ale sistemului sa crape. Al treilea adversar este criza economica, care i-a fortat pe oameni sa iasa in strada.”

Urmatoarea generatie de avocati/antreprenori.
“Nu stiu unde o sa ajungem cu firma peste ani si ani, insa un proiect este sa gasim generatia urmatoare de avocatura. Nu vreau sa folosesc vorbe mari, dar trebuie sa ne preocupe tranzitia si schimbarea generatiilor. Anii au trecut nu doar peste mine, ci si peste camarazii mei. O sa ruginim la un moment dat. Nu ai cum sa indepartezi rugina asta. (…) Stiu de confrati ai caror copii sunt pe urmele parintilor. Domnul Musat este un exemplu. De asemenea, profesorul Stoica (n.red.: Valeriu Stoica, partener fondator al casei de avocatura Stoica & Asociatii) are un copil care este un avocat foarte bun. Nu stiu in ce masura avocatura se va repozitiona ca o breasla expresiva din tata in fiu, dar cunosc antreprenori care se gandesc la destinul pravaliei lor in conexiune cu viitorul copiilor lor. Un exemplu este vecinul meu de la Poiana Tapului, Radu Timis, fondatorul CrisTim, care are patru feciori, si se gandeste foarte serios la succesiunea businessului.”

Generatia Y.
“Tinerii vor trai intr-o economie dominata de o dictatura a corporatiilor. (…) Ei viseaza la o vedere la mare. Nu au ambitii antreprenoriale. Doar elitele au ambitii, dar masa studentilor si a elevilor este mai slaba pregatita si mai putin motivata decat studentul si elevul mediu din anii mei. Arhetipul studentului mediu de acum: nu are preocupare pentru lectura si este mai putin temeinic. Cand spun temeinicie, ma refer la rigoarea lucrului facut ca lumea. Pentru reprezentantii generatiei tinere, avocatura si, in general, cariera reprezinta o anexa, nu este centrul vital al preocuparii lor. La interviuri sunt intrebat adesea: dar work-life balance aveti? Cate zile de concediu am?”

Fotografiile au fost realizate de Mircea Dragos (fotografii-profesionale.ro).

Nota de plata

Panna 0,75 l – 18 lei
Aperol spritz (2) – 60 lei
Rulouri de sturion cu salata de cartofi – 75 lei
Rulou de ton cu avocado – 80 lei
Gran antipasto di mare – 165 lei
Branzino – 228 lei
Sole quinta – 186 lei
Limonada – 16 lei
Crema de sparanghel si pancetta – 48 lei
Coca cola – 10 lei
Latte macchiato – 13 lei
Espresso (2) – 22 lei

Total - 782,85 lei

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Legal Business »



Setari Cookie-uri