Ai nostri antreprenori sunt din ce in ce mai prezenti in spatiul comunitar, insa nu au invatat inca sa actioneze conform practicilor comerciale europene. Mai avem de parcurs un drum lung de la comertul cu banii jos, la semnarea de contracte in care partile isi aleg legea aplicabila si sediul arbitrajului.

Suntem principalii exportatori de oi din Uniunea Europeana! Dar lucram numai cu banii jos pentru ca altfel este riscant (detalii aici. Ce reflecta aceasta realitate? O integrare cantitativa a mediului de afaceri romanesc in spatiul european, dar si lipsa unei cuprinderi calitative a acestei integrari. Nu stim ce drepturi avem si aceasta nestiinta codnuce la .

Reactia omului de afaceri roman este explicabila prin lipsa oricarei analize comparative in curriculum-ul scolilor noastre economice sau juridice. Probabil unii vor carcoti in sensul inexistentei unei legaturi intre aceste scoli si cei care exporta oi, insa, pentru acestia, voi aminti alte doua realitati.

In primul rand, cei care exporta oi nu mai sunt ciobanii mioritici din povesti, ci sunt antreprenori educati, au consilieri, juristi, fii si fice de care asculta si care au studiat sau studiaza la scolile sus mentionate. Lor ar fi trebuit sa li se sadeasca samanta increderii reciproce bazate pe cunoasterea celuilalt.

In al doilea rand, Romania exporta, pe langa oi si personal necalificat, o multime de cadre medicale, informaticieni, designeri, ingineri si, in general, personal ultracalificat. Din ce in ce mai mult, tarile vest europene duc lipsa de astfel de profesionisti. Delocalizarea, imbatranirea populatiei si imprastierea preocuparilor tinerilor sunt numai unii din factorii care conduc la disparitia personalului calificat vest european.
Aceasta lipsa incepe sa fie suplinita de est-europeni. Imi povestea un prieten cum societatea de IT din Franta la care lucreaza are urmatoarea practica: i) grosul business-ului este tinut de indieni - ieftini si buni, ii) se concediaza middle managementul format din elvetieni - sunt foarte buni, dar foarte scumpi si ii) sunt angajati romani pe posturile elvetienilor deoarece suntem comparabil de buni, dar mai ieftini.
Din propria-mi experienta pot spune ca ei au mai multa nevoie de noi, decat noi de ei. In prima zi din aventura mea de avocat stagiar la Paris am cumparat un costum asa cum aveau colegii de breasla, pentru ca ajuns in cei 9m2 de garsoniera sa realizez ca era Made in Romania.

Fie ca lucreaza direct in afara granitelor, fie ca lucreaza prin intermediul celui mai rapid internet din Uniunea Europeana, toti acestia interactioneaza sfidand mentalitati cu sisteme pe care nu le cunosc, sau despre care cred ca nu le cunosc.

Antreprenorii romani trebuie sa-si pregateasca misiunea, sa intrebe despre celalalt si sa inteleaga ca si celalalt are nevoie de el asa cum si el are nevoie de celalalt. Increderea reciproca reprezinta singura modalitate in care ambele parti castiga.

Dar increderea in celalalt nu trebuie sa fie oarba. Nu trebuie sa ne intoarcem la vremurile in care consideram ca un bun este mai bun numai pentru ca era facut pentru export. Desi integrat, mediul de afaceri romanesc nu este obisnuit sa analizeze ce e dincolo. Nici comercial, nici juridic. Suntem oamenii extremelor: fie luam de bun (si ajungem la situatia muncitorilor din Portugalia cazati in „conditii deplorabile”), fie refuzam si ignoram (cazul exportului de oi cu banii jos).

Logica dat - luat, in care ne raportam la noi si la ceilalti ca la simple piete de desfacere, ar trebui inlocuita realmente cu cea de export-import. Spre deosebire de dare-luare, exportul si importul presupun alegeri, constiente si calificate.

Profesionistul roman, intreprinzator individual sau companie, salariat sau freelancer, trebuie sa-si construiasca increderea. O data iesit in afara, nu este carne de tun. Are posibilitatea de a interactiona cu sistemul economic sau juridic al partenerului sau. Mediul de afaceri ar trebui sa invete:

• Ca exista mecanisme contractuale care intaresc increderea intr-un partener si care pot fi inserate in orice contract,
• Ca exista proceduri rapide si chiar mai putin costisitoare decat cele nationale pentru a reface un raport contractual cu un partener strain
• Ca are posibilitatea de a alege alta lege sau alta instanta intr-un contract, nu neaparat pe cea a partenerului sau sau a sa,
• Ca o clauza poate fi abuziva chiar daca este inserata intr-un contract redactat de un partener din spatiul vest-european, dar si ca
• Instantele din strainatate nu sunt inaccesibile sau automat partinitoare.

Cunoscand partenerul de afaceri, in realitatea lui economica si juridica, ne putem transforma in parteneri. Intelegand ca raporturile care leaga spatiul european nu sunt numai politice, ci au la baza o culturi economice si juridice extrem de apropiate, putem intari integrarea economica atat in plan cantitativ, cat si calitativ.

George Trantea, autorul articolului, este avocat in cadrul Niculeasa Law Office.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Legal Business »



Setari Cookie-uri