Oricat de multe masuri ar lua o companie in vederea verificarii partenerilor de afaceri si minimizarii riscurilor de neplata, si nu numai, companiile se confrunta cu asa numitii „rau-platnici”. Exista metode prin care creantele se pot recupera de la acestia, insa de cele mai multe de ori procesul este unul anevoios si pe langa indisponibilizarea sumelor neachitate (inclusiv TVA aferenta operatiunilor facturate), pagubitul trebuie sa suporte si costurile generate de actiunile de recuperare a restantelor. In acest context, ne intrebam daca putem recupera macar TVA fara a incepe procedurile judiciare.
Dupa ce la finalul lunii octombrie Curtea de Justitie a Uniunii Europene („CJUE”) a confirmat ca autoritatile fiscale nu pot respinge deducerea TVA in cazul achizitiilor efectuate de la contribuabili inactivi (in cazul romanesc C-101/16 Paper Consult SRL), saptamana trecuta CJUE a emis o noua decizie, favorabila companiilor (in cazul italienesc C-246/16 Enzo Di Maura), hotarare care insa ridica unele semne de intrebare in ceea ce priveste aplicarea in practica a concluziilor.
Interpretarea CJUE va fi cu siguranta salutata de catre agentii economici. Este pentru prima data cand Curtea considera ca a astepta finalizarea unei proceduri greoaie cum este cea a insolventei nu este o masura proportionala cu atingerea scopului urmarit de sistemul TVA.
Astfel, CJUE a confirmat ca statele membre nu pot conditiona recuperarea TVA de la stat tocmai de inchiderea procedurii de insolventa a clientului, mai ales in conditiile in care aceasta procedura poate dura in practica mai mult de 10 ani.
Citeste si:
Trebuie sa mentionam ca legislatia fiscala comunitara i.e. Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adaugata („Directiva TVA”) permite posibilitatea reducerii bazei de impozitare in cazul neplatii totale/ partiale a facturilor emise, insa lasa la latitudinea statelor membre conditiile in care aceste corectii se pot efectua. Desi Directiva ofera statelor membre optiunea de derogare de la efectuarea acestor regularizari, interpretarea data de CJUE este ca acestea nu pot exclude complet posibilitatea de ajustare. In consecinta, ne putem astepta la implementari diferite de la stat membru la stat membru.
Daca ne uitam la legislatia fiscala domestica, observam ca Romania este printre statele membre care au preluat prevederea privind posiblitatea de efectuare a regularizarii TVA in situatia neachitarii de catre beneficiar a facturii. Totusi, conditiile privind reducerea bazei de impozitare in cazul neincasarii creantelor sunt destul de restrictive. Astfel, armonizarea legislatiei TVA cu principiile insolventei s-a realizat in pasi, abia incepand cu 2016, oferindu-se posibilitatea societatilor de a recupera TVA si in cazul clientilor intrati in insolventa (la momentul aprobarii planului de insolventa). Pana la acel moment, singura „sansa” a creditorilor de a recupera TVA era declararea falimentului pentru clientul rau-platnic. Totusi, noua masura a venit la pachet cu o limitare in timp - efectuarea acestor corectii a fost corelata cu termenul de prescriptie de 5 ani (care incepe sa curga de la data de 1 iulie a anului urmator emiterii facturii initiale pentru livrarea bunurilor/ prestarea serviciilor). Aceasta restrictie nu exista inainte de 2016.
Citeste si:
Avand in vedere ca de cele mai multe ori durata procedurii de insolventa depaseste termenul de prescriptie, autoritatile au corectat aceasta situatie in vara acestui an, in sensul numararii termenului de 5 ani incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pronuntarii hotararii de confirmare a planului de reorganizare, respectiv de inchidere a procedurii prevazute de legea insolventei. O situatie care poate genera interpretari in practica este cea a companiilor care au inregistrat creante neincasate de la clienti aflati in faliment/ proceduri de reorganizare, dar al caror termen de prescriptie a expirat anterior intrarii in vigoare a modificarilor din 2017. Vor putea aceste societati sa efectueze regularizarea TVA colectata tinand cont de noile prevederi?
Din pacate, in continuare, niciuna din aceste variante nu poate fi influentata de furnizor, care se vede nevoit sa pre-finanteze TVA aferenta serviciilor prestate/ bunurilor livrate rau-platnicului, pana la data inchiderii falimentului/ procedurii de insolventa. O problema care ramane deschisa este si cazul societatilor ai caror debitori sunt persoane fizice, caz in care legislatia nu reglementeaza posibilitatea regularizarii TVA facturate si neincasate. Astfel, ne intrebam daca exista un regim diferit intre clientii persoane fizice si cei persoane juridice? Este respectat principiul neutralitatii in acest caz?
Citeste si:
Observam ca in toate aceste situatii, desi agentul economic ar trebui sa actioneze ca un colector de TVA in contul statului, se vede pus in postura de „creditor” al acestuia, in ciuda faptului ca TVA este un impozit indirect, care trebuie suportat de consumatorul final.
Cazul Di Maura, reitereaza principiile fundamentale ale Directivei care prevad ca autoritatea fiscala nu poate sa incaseze cu titlu de TVA o suma mai mare decat cea colectata de persoana impozabila. Constragerea furnizorului de a datora o perioada mare de timp un TVA pe care nu reuseste sa il colecteze, se opune principiului neutralitatii care prevede ca intreprinderea trebuie sa fie eliberata de sarcina TVA.
Tinand cont ca exista anumite indoieli referitoare la durata unei proceduri de insolventa, unele state membre nu au preluat sau au eliminat restrictia privind deschiderea sau finalizarea procedurii de insolventa a debitorului. Aceste state au gasit alte masuri conforme cu principiul proportionalitatii, fixand anumite termene adecvate de neplata (Mare Britanie – 6 luni, Luxemburg – 2 ani, Olanda – 1 an sau Polonia – 5 luni) care odata depasite, permit ajustarea TVA neincasata. O alta masura rezonabila este declansarea unei proceduri judiciare de exectuare (preluata de legislatia fiscala din Spania). Toate aceste masuri contribuie la limitarea termenului de pre-finantare a TVA de catre furnizor care poate afecta semnificativ activitatea societatii.
Citeste si:
Tinand cont ca in Romania, in practica, procedurile de insolventa si de faliment sunt anevoioase si dureaza uneori mai bine de 5 ani si de restrictionarea corectarii TVA neincasata de la clienti de inchiderea acestor proceduri, abordarea CJUE cu siguranta ridica un semn de intrebare asupra respectarii principiului de proportionalitate. Ramane insa sa vedem cum vor aplica autoritatile fiscale romane aceasta decizie, care probabil va avea ca si consecinta revizuirea legislatiei fiscale a mai multor state membre.
De partea cealalta, se pune intrebarea in ce masura vor putea companiile din Romania sa beneficieze de interpretarea CJUE, mai ales ca decizia poate produce efecte si pentru trecut.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
