Intr-un articol anterior, disponibil aici, am realizat o incursiune intr-o zona problematica a programelor de finantare a start-up-urilor, derulate de statul roman. Am identificat o serie de riscuri si probleme la care sunt expusi administratorii de grant, care pot fi tinuti raspunzatori pentru eventualele deturnari de fonduri, cat si pentru utilizarea nelegala a acestora (a se citi: cu incalcarea bugetului aprobat si/sau a regulilor de utilizare a fondurilor). Perioada de expunere este de pana la noua ani .
In esenta, riscurile si problemele despre care am scris deriva din doua vicii fundamentale ale formulei de finantare gandite de statul roman: (1) alocarea in intregime a raspunderii pe umerii administratorului de grant si (2) lipsa/inadecvarea instrumentelor de atragere a raspunderii antreprenorilor.
Urmand o logica a criticii constructive si pentru ca nu exista problema fara solutie , ne-am imaginat si solutii, respectiv am conceput unelte juridice pentru implementarea acestor solutii.
Raportat la faptul ca administratorii de grant poarta intreaga raspundere a utilizarii fondurilor publice, solutiile pe care in mod intuitiv le-ar astepta acestia sunt de neconceput in statul de drept. Punerea la dispozitia lor a unor instrumente de forta (i.e. posibilitatea de a emite acte juridice de recuperare a fondurilor utilizate nelegal, care ar fi executabile fara interventia justitiei, similar actelor fiscale), desi ar simplifica managementul proiectelor, ar echivala cu transferul competentelor autoritatilor publice catre persoane private. Desi exista argumente de oportunitate pentru a proceda astfel, solutia ar fi departe de traditia juridica a lumii democratice occidentale, careia ii apartinem, in care fiscalitatea si justitia sunt eminamente servicii/activitati publice, derulate direct de catre stat, fara a fi externalizate.
Citeste si:
In consecinta, este necesara o schimbare de optica, prin cautarea solutiilor intr-o alta zona, cea a raporturilor directe dintre administratorii de grant si beneficiarii finali, antreprenorii.
Formula de finantare gandita pentru Romania StartUp si Diaspora StartUp se bazeaza pe un contract de subventie, incheiat cu fiecare beneficiar final – antreprenorul.
Pentru ca la nivelul contractului de subventie sa poata fi rezolvate, cel putin partial, problemele identificate, revine administratorilor de grant sarcina de a depasi abordarea simplista a autoritatilor de management, si de a rescrie aproape complet acest contract. Elementul esential, asupra caruia urmeaza a se insista, este raspunderea antreprenorului. Contractul de finantare trebuie sa permita administratorului de grant sa atraga raspunderea antreprenorului, cu obligatia acestuia de a restitui fondurile utilizate in mod nelegal, in conditii identice cu cele in care administratorul de grant poate fi obligat la restituirea fondurilor catre autoritatea de management. Altfel spus, contractul de subventie trebuie sa transfere, prin mecanismele dreptului civil, obligatiile si raspunderea administratorului de grant, catre antreprenor.
Citeste si:
Desigur, urmeaza a se avea in vedere mecanisme si aspecte specifice care decurg din impletirea dreptului civil si a dreptului administrativ, cu termene de prescriptie, decadere si procedura de judecata specifice.
Contractul de subventie, completat si modificat conform sugestiei de mai sus, nu poate asigura insa decat un grad limitat de satisfactie pentru administratorii de grant. Acesta are nevoie de complemente practice, care sa permita, in caz de necesitate, recuperarea fondurilor, fara a suporta concursul altor creditori, de exemplu. Sau, continuand, fara a suporta insolvabilitatea de moment a antreprenorului, care cu rea-credinta si-a instrainat toate bunurile catre interpusi, eventual chiar si cele destinate start-up-ului.
Altfel spus, antreprenorii trebuie sa ofere garantii. Simpla selectare a acestora, insotita de o evaluare de risc, financiar si juridic, nu este suficienta. In definitiv, daca administratorii de grant au un rol similar investitorilor privati, acestia trebuie sa se comporte ca atare, iar instituirea de garantii, impreuna cu un management juridic riguros al finantarilor acordate, va constitui cheia succesului.
Citeste si:
Daca din punctul de vedere al mecanismului juridic de atragere a raspunderii antreprenorilor, am aratat mai sus ca exista solutii fezabile, ramane totusi un punct nevralgic, cu potential practic disruptiv: costul justitiei – taxele de timbru.
In principiu, costul este proportional cu valoarea litigiului. Exista insa si proceduri simplificate, avand un cost forfetar, foarte mic. Insa, accesibilitatea acestora este conditionata de un management juridic aproape matematic al situatiilor pre-litigioase si litigioase, impus de conditiile restrictive in care aceste proceduri sunt accesibile. De exemplu, utilizarea ordonantei de plata.
Desigur, exista si alte solutii, despre care nu putem aminti aici, intrucat au un caracter pronuntat tehnic, iar analiza acestora isi are locul intr-un alt cadru.
***
Daca POSDRU 2007 – 2013 ne-a creat posibilitatea practica de a ne educa, insusindu-ne lectii de bun management, inclusiv juridic, POCU 2014 – 2020, prin ale sale linii de finantare dedicate start-up-urilor, ne ofera sansa de a valorifica practic lectiile pe care o parte dintre noi ni le-am insusit. Daca aceasta oportunitate nu este utilizata, probabil un numar insemnat dintre administratorii de grant risca sa nu mai poata accesa noi fonduri.
Citeste si:
1) Durata expunerii cuprinde perioada dintre data semnarii contractului de finantare de catre administratorul de grant si data expirarii perioadei de programare/cadrului financiar multianual al Uniunii Europene (2014 - 2020), la care se adauga doi ani (conform regulii n+2 de utilizare a fondurilor europene, precum si, in continuare, o perioada de 5 ani de la inchiderea programului de finantare (in decursul careia autoritatile de management in domeniul fondurilor sau autoritatea de audit poate face verificari cu privire la utilizarea fondurilor).
2) Pana si Marea Teorema a lui Fermat (din 1637) – una dintre cele mai dificile probleme ale stiintei, pana in prezent – a fost demonstrata, in anul 1994, de catre matematicianul britanic, Sir Andrew John Wiles.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
