Dispozitiile privind dreptul proprietatii intelectuale sunt prevazute partial in dreptul Uniunii prin intermediul Directivei 2001/29/CE si al Directivei 2004/48/CE. Procedurile care vizeaza sanctionarea incalcarilor drepturilor si repararea prejudiciilor cauzate de aceste incalcari raman, insa, in principiu, la latitudinea legiuitorului din Statele Membre. Dreptul Uniunii impune doar anumite cerinte privind aceste proceduri care sa prevada sanctiuni eficiente, proportionale si disuasive pentru a pune capat oricaror incalcari, fapt care ridica probleme privind intinderea si legatura lor cu anumite drepturi fundamentale garantate, la randul lor, in mod diferit in fiecare Stat Membru.
Material redactat de Andrei Georgescu (Partener Suciu Popa si Asociatii) & Andrei Niculescu (Associate Suciu, Popa si Asociatii)
Un astfel de conflict intre modul de sanctionare a incalcarii unui drept de autor si drepturile fundamentale ale individului a facut recent obiectul Cauzei C-149/18 Bastei Lübbe GmbH & Co. KG v Michael Strotzer, dedusa judecatii Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Reclamanta, Bastei Lübbe AG, societate de drept german titular a drepturilor de autor asupra unui audiobook a luat la cunostinta de partajarea respectivei opere de pe o conexiune de internet apartinand paratului, dl. Michael Strotzer, pe o platforma de schimb pe internet (peer-to-peer) si a introdus o actiune in instanta impotriva domnului Strotzer, in calitate detinator al adresei IP, in vederea incetarii incalcarii dreptului de autor si obtinerii de despagubiri pentru prejudiciul suferit. Acesta din urma s-a aparat invocand faptul ca nu el ar fi fost cel care a adus atingere dreptului de autor, adaugand faptul ca parintii sai, care locuiesc in aceeasi casa, aveau acces la aceasta conexiune, dar ca, din cunostinta sa, ei nu detineau fisierul respectiv pe calculatorul lor, nu cunosteau existenta acestuia si nu utilizau programul informatic folosit pentru descarcare/incarcare.
Citeste si:
Instanta de judecata, tinuta de jurisprudenta germana in materie, a considerat ca in cazul in care un membru de familie a avut acces la conexiunea de internet in discutie, titularul acestei conexiuni nu este obligat sa ofere precizari suplimentare cu privire la momentul si la natura utilizarii acestei conexiuni, in conformitate cu articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene si dispozitiile dreptului constitutional german, care reglementeaza protectia vietii de familie.
In aceste conditii, instanta de judecata a sesizat prin procedura intrebarii preliminare Curtea Europeana de Justitie in vederea stabilirii prioritatii si modalitatii de aplicare a normelor care vizeaza drepturile de autor si a drepturilor care vizeaza viata de familie in caz de conflict intre acestea. In concret, a fost solicitat sa se stabileasca daca dreptul titularului unei conexiuni la internet, prin intermediul careia au fost savarsite incalcari ale dreptului de autor, de a se sustrage de la raspunderea pentru incalcarile respective in baza unei prezumtii, indicand, fara precizari suplimentare, un membru de familie care de asemenea avea acces la aceasta conexiune, este conforma cu cerintele de eficacitate a apararii drepturilor de proprietate intelectuala.
Citeste si:
In mod previzibil, Curtea Europena de Justitie a stabilit ca dreptul national trebuie sa pastreze un just echilibru intre protectia drepturilor fundamentale si remediile efective lasate la indemana titularilor de drepturi de autor pentru a-si apara interesele. Totodata, Curtea a statuat ca astfel de echilibru este incalcat atunci cand se acorda o protectie cvasiabsoluta drepturilor fundamentale in detrimentul remediilor titularilor de drepturi de autor, dar ca acestea pot prevala, acolo unde titularii de drepturi ar putea dispune de un remediu alternativ, care le-ar permite, de exemplu, sa obtina stabilirea raspunderii titularului conexiunii la internet.
Apreciem ca aceasta solutie a Curtii Europene de Justitie se inscrie in practica sa anterioara. Spre exemplu, in cauza C- 580/13 Coty Germany GmbH v Stadtsparkasse Magdeburg, Curtea a statuat deja ca este contrar atat dreptului fundamental de proprietate intelectuala, cat si dreptului la o cale de atac efectiva invocarea de catre o institutie bancara a secretului bancar si a dreptului la protectia datelor cu caracter personal, pentru a refuza sa furnizeze numele si adresa titularului unui cont impotriva caruia s-a formulat o actiune privind o atingere adusa unui drept de proprietate intelectuala.
Citeste si:
Totodata, consideram ca o atare solutie are un impact si asupra sistemului de drept romanesc, cu atat mai mult cu cat faptele de natura celei puse in discutie in Cauza C-149/18 sunt sanctionate in Romania din punct de vedere penal.
Din aceasta perspectiva, consideram ca se poate realiza o paralela interesanta cu conflict similar decelat de Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 532/2016. Aceasta decizie are ca obiect o sesizare privind potentiala neconstitutionalitate a unor prevederi din OUG 195/2002 referitoare la obligatia proprietarului unui autoturism de a comunica politiei in vederea sanctionarii, in cazul unei contraventii constatate prin mijloace tehnice, identitatea persoanei careia i-a fost incredintat vehicului pentru a fi condus pe drumurile publice.
Ca atare, Curtea Constitutionala a Romaniei a fost sesizata spre rezolvare cu un conflict intre interesul autoritatilor de a sanctiona un contravenient si dreptul fundamental al persoanei fizice de a nu se autoincrimina intr-o procedura care poate conduce la sanctionarea sa, drept invocat in sesizarea Curtii.
Aplicand un rationament diferit celui al Curtii Europene de Justitie, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat faptul ca norma instituind obligatia persoanei fizice de a de a informa politia cu privire la datele de identificare ale conducatorului autovehiculului este instituita in interesul proprietarului autovehiculului, care astfel poate indica persoana vinovata, exonerandu-se pe sine de raspundere. Si mai interesanta este continuarea rationamentului Curtii, care statueaza ca, daca proprietarul si conducatorul autovehiculului sunt una si aceeasi persoana , acesta se poate prevala de dreptul sau la tacere si de a nu se autoincrimina.
Citeste si:
Consideram astfel ca rationamentul de mai sus, aplicat unei spete similare cu cea dedusa judecatii in Cauza C-149/18, se indeparteaza de esenta justului echilibru intre protectia drepturilor fundamentale si remediile efective lasate la indemana titularilor de drepturi de autor - intr-un caz avand acest obiect. Pe de alta parte, rationamentul Curtii Constitutionale a Romaniei nu poate fi criticat, in masura in care sub imperiul dreptului national, fapta de incalcare a dreptului de autor ar fi una sanctionata penal, persoana investigata beneficiind astfel de toate garantiile dreptului la aparare. Ramane, astfel, de vazut daca simplul fapt ca in dreptul romanesc protectia drepturilor de autor intra in sfera de ocrotire a dreptului penal reprezinta, din perspectiva legislatiei europene, un mecanism eficient, proportional si disuasiv pentru a pune capat incalcarilor acestora.
Citeste si:
Sursa foto: Chinnapong / Shutterstock.com
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
