Parlamentul Romaniei a ignorat legislatia europeana si a legiferat in sens contrar unei directive europene, in cazul prevederii din Codul de Procedura Penala potrivit careia autorul infractiunii poate participa la efectuarea oricarui act de urmarire penala sau la orice audiere, inclusiv a victimei, la solicitarea acestuia, explica Curtea Constitutionala, scrie Ziare.com.
Este vorba de controversata propunere legislativa, potrivit careia inculpatul ajungea in situatia in care statea in sala de audieri alaturi de victima sa. CCR a declarat neconstitutional acest articol.
Curtea Constitutionala a publicat, miercuri, motivarea deciziei 633 din 12 octombrie 2018, referitoare la modificarile aduse Codului de Procedura Penala. Documentul are 430 de pagini. In motivare exista si doua opinii separate, formulate de judecatorii Daniel Morar si Liviu Stanciu.
"Avand in vedere prevederile de drept european din continutul directivei, pe care statul roman este obligat sa le transpuna si sa le aplice, Curtea constata ca legiuitorul nu numai ca le-a ignorat, dar a reglementat in sens contrar, acordand un drept procesual suplimentar inculpatului, in conditiile in care dreptul la aparare al acestuia este asigurat de dispozitiile art.92 alin. (1) din Cod, in vigoare, care stabilesc dreptul avocatului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala", motiveaza CCR.
Citeste si:
"Curtea a retinut ca dispozitiile art.I pct.41, referitoare la art.83 lit.b1 ) teza finala din Cod, sunt neconstitutionale, intrucat incalca dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.21 alin. (3) din Constitutie, si prevederile art.148 alin. (2), care stabilesc caraterul obligatoriu al dreptului european", arata CCR.
Are un caracter intimidant
Analizand critica de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca, acordand acest drept inculpatului, legiuitorul ignora efectele pe care prezenta acestuia la efectuarea oricarui act de urmarire penala, deci inclusiv la audieri, le-ar putea avea asupra cercetarii penale.
"Astfel, prezenta acestuia, de exemplu, la audierea unor martori sau a persoanelor vatamate poate avea un caracter intimidant, de natura a-i face pe acestia sa fie retinuti in declaratiile lor si sa nu declare tot ceea ce stiu in legatura cu fapta cercetata, destabilizand caracterul echitabil al procesului penal", motiveaza CCR.
Citeste si:
"Sa se evite contactele victimei cu inculpatul"
De asemenea, legiuitorul a ignorat si prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea si protectia victimelor criminalitatii si de inlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, a carei transpunere in dreptul intern este obligatorie, potrivit art.148 din Constitutie.
Aceasta directiva instituie pentru statele membre obligatia sa reglementeze procedurile penale, astfel incat "sa se evite contactele dintre victima si membrii familiei acesteia, pe de o parte, si autorul infractiunii, pe de alta parte".
Curtea precizeaza ca, mai mult, in paragraful 57 al Preambulului directivei, se stabileste ca "victimele traficului de persoane, ale terorismului, ale criminalitatii organizate, ale violentei in cadrul relatiilor apropiate, ale violentei sexuale sau exploatarii, ale violentei bazate pe gen, ale infractiunilor inspirate de ura, victimele cu dizabilitati si victimele-copii tind sa faca obiectul unei rate ridicate a victimizarii secundare si repetate sau a intimidarii si razbunarii.
Citeste si:
Ar trebui acordata o atentie speciala evaluarii riscului de victimizare ulterioara la care sunt sau nu supuse victimele si ar trebui sa existe o prezumtie puternica referitor la faptul ca respectivele victime vor beneficia de masuri de protectie speciale."
Starea de vulnerabilitate
Magistratii CCR mai arata ca, prin consacrarea dreptului la protectie, legiuitorul european a instituit o prezumtie a starii de vulnerabilitate a victimei, rezultat al stresului post-traumatic, relatiei de dependenta sau subordonare, sau chiar de frica raportate la puterea, controlul sau amenintarea exercitate de autorul infractiunii sau rezultat al altor cauze, inclusiv autoinvinovatirea (chiar si in lipsa oricarei contributii la ceea ce i s-a intamplat).
"Victima nu poate constientiza uneori nici macar statutul sau de victima, nu are capacitatea de a intelege continutul obiectiv al drepturilor sale si efectul lor practic, nici demersurile procedurale concrete care trebuie facute si nici rolul lor, nu poate decela din complexul afectiv pe care il traieste motivele de temere, astfel incat sa le aduca la cunostinta procurorului sau judecatorului prin formularea unei solicitari pentru acordarea statutului de persoana amenintata sau protejata, in temeiul art.130 din Codul de Procedura Penala care reglementeaza acest drept", motiveaza CCR.
Citeste si:
Tocmai de aceea, obligatia de evaluare a riscului de victimizare secundara incumba organelor statului si, in primul rand, legiuitorului, care trebuie sa adopte masurile adecvate, inclusiv "proceduri instituite in temeiul dreptului intern pentru protectia fizica a victimelor si a membrilor familiilor acestora".
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
