Cele mai mari 2 economii ale lumii (SUA si China) negociaza in aceasta perioada poate cel mai mare contract incheiat in istoria omenirii care sa puna capat asa-zisului „razboi comercial” declansat intre aceste doua mari puteri globale de peste 1 an.
Doar in privinta comertului reciproc intre cele 2 state acest contract are o valoare cumulata de peste 700 de miliarde USD reprezentand export-importurile reciproce, ceea ce face ca acordul negociat in aceasta perioada cu termen de finalizare 1 martie 2019 sa reprezinte probabil cel mai mare contract unic incheiat in istoria omenirii.
Negociatorii celor doua state se pare ca au pe masa un numar de 6 MoU-uri („Memorandum of Understanding”) care vor acoperi: transferul si furtul de tehnologie, drepturile de proprietate intelectuala, servicii, manipularea valutei, agricultura si tarifele aplicate in privinta comertului.
Din punct de vedere juridic MoU-ul reprezinta un instrument utilizat in tranzactiile comerciale nationale sau internationale si preluat in ultimii 10-15 ani si in Romania intre companii private sau intre Stat si institutii internationale (FMI, Banca Mondiala etc.).
Citeste si:
Din punctul de vedere al dreptului romanesc valoarea sau forta juridica a unui document, deci inclusiv a unui MoU, nu este data de denumire, ci de termenii si conditiile agreate, in alte cuvinte de continutul acestuia. Pentru cei mai multi, chiar si dintre aceia care utilizeaza in mod frecvent in activitatea curenta astfel de instrumente juridice, un MoU reprezinta un instrument fara forta juridica, ceea ce se poate dovedi o eroare esentiala.
Avand in vedere prevederile Codului civil roman un MoU poate fi un document utilizat in etapa precontractuala prin care partile stabilesc doar anumite elemente generale, asadar fara o forta juridica in ipoteza in care una dintre parti nu mai doreste sa continue negocierile, sau poate reprezenta un contract obligatoriu.
In practica o intelegere eronata bazata pe elemente superficiale poate avea consecinte dezastruoase pentru o societate care incheie, sub imperiul unei consultante juridice de slaba calitate, astfel de documente avand impresia eronata ca nu reprezinta un contract obligatoriu. Aceeasi este situatia in cazul unor documente intitulate Head of Terms, Letter of Intent etc. in privinta carora, la fel ca in cazul MoU-urilor, denumirea acestora nu are nici cea mai mica importanta, ci esential in privinta caracterului obligatoriu este continutul acestora. In functie de continut, asemenea documente pot fi sau nu contracte obligatorii pentru parti.
Citeste si:
O astfel de discutie absolut socanta privind forta juridica a unui MoU a avut loc la finalul saptamanii trecute, transmisa in direct de la Casa Alba, cand discutand in conferinta de presa stadiul negocierilor dintre SUA si China presedintele american Donald Trump mentioneaza: „Nu imi plac MoU-urile, intrucat pentru mine nu inseamna nimic. Nu am fost un fan al MoU-urilor.” (trad ns.). Surprins de o asemenea abordare, in direct fiind, negociatorul din partea SUA raspunde: „MoU-ul reprezinta un contract obligatoriu intre doua parti. Este un contract legal care se numeste MoU”. La un asemenea raspuns presedintele Donald Trump intervine din nou si mentioneaza: „Nu sunt de acord. Un MoU nu este un contract.”. Solutia negociatorului SUA in fata unui asemenea blocaj neasteptat care era de natura sa anuleze probabil luni intregi de discutii dificile este simpla: „De acum inainte nu vom mai utiliza termenul MoU, ci il vom numi Contract Comercial.” Conflictul se incheie cu presedintele Donald Trump mentionand: „Imi place mult mai mult acest termen.”
Citeste si:
Morala acestei situatii este ca si la cel mai inalt nivel pot exista neintelegeri majore privind forta juridica a unui document si ca denumirea/titlul acestuia nu are nici cea mai mica importanta, chiar si in privinta unui contract de 700 de miliarde USD, ci esential este continutul unui asemenea document.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
