UPDATE Viorica Dancila isi lanseaza candidatura la prezidentiale, la trei zile de la demiterea Guvernului sau prin motiune de cenzura
Sergiu Manea (BCR): Metodologia de calcul a IRCC ar trebui modificata; trebuie redus decalajul dintre perioada de tranzactionare si perioada de aplicare
Restrictii de trafic in Capitala pentru Maratonul International Bucuresti. Ce artere sunt inchise si care sunt rutele ocolitoare
Romania a castigat titlul de campioana europeana la competitia European Cyber Security Challenge 2019
Faliment Thomas Cook: pierderi de sute de milioane de euro in industria de turism din intreaga lume
Eugen Schwab-Chesaru (PAC): Cheltuielile de IT/angajat sunt prea mici! Avem foarte multa munca manuala
In liceu, cand majoritatea barbatilor proaspat scapati de adolescenta nu se mai gandesc decat cum sa smulga rochiile de pe colegele mai rasarite, Valentino Garavani judeca un pic invers: ce-ar fi daca toate femeile s-ar imbraca doar cu haine minunate? Asa ca la 17 ani, in 1949, dupa cativa ani de ucenicie la Ernestina Salvadeo (matusa mai cunoscutului artist Aldo Georgini), s-a mutat din Voghera in Paris, unde s-a apucat sa studieze moda la Ecole des Beaux Arts si, mai apoi, la Chambre Syndicale de la Couture Parisienne. Prima slujba a avut-o la consacrata, la acea vreme, creatoare de moda Jaqueline de Ribes, pe care o ajuta sa-si deseneze schitele. Dupa cativa ani, s-a asociat cu alti doi tineri entuziasti, Jean Desses si Guy La-roche, cel din urma devenind, la fel ca Valentino, o figura emblematica a modei in cea de-a doua jumatate a secolului trecut.
Mariajul n-a fost insa unul de lunga durata. In 1959, considerand ca a invatat suficient in capitala europeana a modei, s-a intors la Roma, preferand sa imbine flamboaiantele broderii pariziene cu materialele si talentul lucratorilor italieni. Cu un stil de o feminitate extrema si cu o frumusete incontestabila a produselor, nu i-a fost greu sa se afirme.
„Hole in one“
Expresia „hole in one“ desemneaza gaura lovita din prima incercare la golf, un eveniment extrem de improbabil in acest sport, dar intalnit totusi cateodata. „Hole in one“ a fost si lansarea lui Valentino. In 1960, deschidea primul sau magazin pe via Condotti, atragand atentia strainilor care veneau sa traiasca din plin epoca „dolce vita“. Chiar inainte de lansarea primei sale colectii era deja denumit „copilul de aur al modei italiene“.
Curentul hippie explodase, iar intreaga lume a modei era un curcubeu infinit. Valentino a reactionat - din nou - invers decat toata lumea -, lansand, in 1962, prima sa colectie, „Fara culori“. Hainele sale erau bej, gri, albe, ocru, „creta“ sau „nisip“. Absolut toata lumea a fost impresionata de subtilitatea, puterea si eleganta hainelor prezentate, recunoasterea venind prin acordarea celui mai mare premiu din acea vreme, „Nieman Marcus“, un soi de Oscar al modei. In urmatorul an, hainele albe devenisera deja o moda de nestavilit.
Glorie spontana
Dupa „Nieman Marcus“, drumul era deschis. „Colectia Alba“ (White Collection/Collezione Bianca), din 1967, care a adus cu sine simbolul „V“, ramas in istorie, a fost incoronarea noului rege al modei. Incet, dar sigur, vedetele au inceput sa roiasca in jurul sau. Mai intai a fost rochia alba pe care a croit-o pentru Jacqueline Kennedy la nunta cu Aristotel Onassis. In 1969, urmau magazinele pret-a-porter din Milano si Roma. Fiecare zi trecuta marca intrari serioase in conturile sale. Anii ’70 au adus o reorientare radicala spre piata americana. Valentino isi petrecea majoritatea timpului in New York, unde frecventa cele mai exclusiviste cercuri.
Se stie ca era apropiatul lui Steve Rubell, proprietarul faimosului Studio 54, si al lui Andy Warhol. Dupa ce a deschis si magazinele din Japonia, parea ca nu a mai ramas nimic de cucerit. Insa retelele de distributie, care au observat ca Valentino este primul creator de haute-couture care lansase linii pret-a-porter, au navalit sa imprastie hainele sale in toata lumea. Ca urmare a succesului (si finantelor care-l acompaniau), Valentino a fost decorat cu doua dintre cele mai inalte distinctii ale statului. La putin timp dupa ce Beatles-ii erau ridicati la rang de cavaler de catre regina, Valentino primea medalia „Grande Ufficiale dell’Ordine al Merito della Repubblica Italiana“ si, mai tarziu, ordinul „Cavaliere del Lavoro“.
De la afaceri la umanism
Dupa ce, in anii ’80, Valentino a atacat si a cucerit si ultima reduta - hainele pentru copii, in momentul cand tot ce putea fi facut fusese deja facut, creatorul a inceput sa se retraga. La 50 de ani, in plina glorie, interesul lui s-a indreptat catre actiunile umanitare. In 1989, se deschide „Accademie Valentino“, un centru cultural situat langa primul sau atelier din Roma, care gazduieste expozitii si evenimente culturale.
In 1990, alaturi de Giancarlo Giammetti (artist si arhitect de notorietate in high-class-ul italian), fondeaza un program pentru victimele virusului HIV. La aniversarea a 30 de ani de creatii de moda, lui Valentino i s-a organizat una dintre cele mai somptuoase gale aniversare din lume. In 1992, crea haine pentru printesa Diana. In 1995, hainele sale din anii ’60 ajungeau la Muzeul Guggenheim din New York, in cadrul unei expozitii ce avea ca tema arta italiana de dupa al Doilea Razboi Mondial. Cea mai obositoare, dar si cea mai de succes comanda a primit-o in acelasi 1995, cand a creat hainele mirilor Marie Chantal Miller si Pavlos, print regent al Greciei, alaturi de tinutele altor 62 de invitati si membri ai familiei.
Ca recunoastere deplina a tuturor meritelor sale, lui Valentino i s-a oferit, in octombrie 2005, premiul Superstar din cadrul „Fashion Group International Night of the Stars“ din New York. Placheta ii era inmanata, ironic, de una dintre cele mai bune prietene ale sale, Meryl Streep, care a stralucit in „Diavolul poarta Prada“. Cat de important a fost acest premiu devine evident cand afli ca Valentino nu mai avea aproape nicio legatura cu firma care-i purta numele. In 1998, creatorul a vandut compania cu „doar“ 300 de milioane de dolari. Cumparatorul era Holding di Partecipazioni Industriali (HdP). A ramas totusi designer angajat la aceeasi firma. Motivul invocat: si-a dorit sa dea firma cuiva care sa o conduca si cand el va fi disparut. Fapt care, spre bucuria tuturor, nu s-a intamplat inca. In 2002, firma era vanduta altui grup major pe piata luxului, Marzotto.
Astazi, grupul Valentino a „inghitit“ sau a dezvoltat si alte marci importante si de notorietate pe piata luxului: Hugo Boss, Marlboro Classics, Uomo Lebole sau M Missoni. Dupa ce a creat pentru reginele trecutului, de la Jackie Onassis la Diana, Grace de Monaco si chiar Principesa Margareta, sau pentru reginele ecranului - Joan Collins, Gloria Guinness, Elizabeth Taylor, Audrey Hepburn sau Sophia Loren -, Valentino ramane inca unul dintre cei mai iubiti designeri, desi, la cei 73 de ani, ar prefera, poate, sa se odihneasca in palatul sau din Roma. Cu toate acestea, din cand in cand mai face cate o exceptie pentru Elizabeth Taylor, Halle Berry, Jennifer Garner, Julia Roberts, Jennifer Aniston, Naomi Watts, Claire Danes, Gwen Stefani, Claudia Schiffer, Jennifer Lopez sau Gwyneth Paltrow.
Te-ar putea interesa si:
