Guxt si-a castigat o oarecare popularitate cand a ajuns brusc pe lista cu cele mai bune restaurante din Bucuresti recomandate de catre TripAdvisor. Ca se afla intr-un loc in care nu te-ai astepta sa gasesti restaurante cu adevarat bune, a mai adauagat un contur la aura Guxtului. Sigur, ideea ca exista ceva de pret despre care putini stiu, fie el restaurant sau orice altceva, si tu esti unul dintre acei privilegiati, e printre fantasmele cele mai raspandite in imaginarul consumatorilor. Toti vor sa afle despre aceste lucruri "ascunse". Si cei care le gasesc, scriu repede despre ele pe bloguri, spre bucuria cititorilor care ii sporesc vizibil traficul. Problema este ca trebuie sa scrii intotdeauna de bine despre acestea, sa arati ca ti-au depasit asteptarile, ca altfel iti dezamagesti cititorii.

Eu nu am avut norocul acesta, sa pot anunta o noua descoperire pe agitata piata bucuresteana a restaurantelor. Guxt e un restaurant corect, placut, cu mancare destul de buna, dar cam atat. Mi-a atras foarte tare atentia ca e deschis doar seara. Acest program cu totul neobisnuit bucurestenilor, si romanilor, in general, te face sa te gandesti ca se intampla ceva deosebit seara acolo, de au nevoie mai multa decat altii pentru pregatiri: un meniu diferit, poate chiar fantomaticul fine dining pe care il cauta cu febrilitate toata lumea buna a orasului, poate niste evenimente sau clienti speciali. Or fi si acestea, cine stie, doar ca nu erau in ziua in care am ajuns noi.

Guxt sunt de doi ani intr-o casa veche din spatele parculetului Izvorul Rece, in zona aceea cu Mantuleasa, Plantelor, Stefan Mihaileanu, adevaratul Bucuresti vechi, cel din carti, cu farmec si poezie, linistit si curat, cu copaci batrani si strazi care nu sunt niciodata drepte. E o casa mica, fara etaj, doua camere de o parte si de alta a unui holisor, in care au facut cele doua saloane. Bucataria e la subsol, iar terasa nu am vazut, nici nu ar avea unde sa o faca, e prea ingusta curtea. E placut amenajat, in ton cu casa si cu atmosfera, decoruri simple, banchete la perete, atmosfera de bistrou, mai degraba, austera, fara fete de masa. Muzica neasteptat de agresiva, violenta chiar, mai tarziu afland ca vine direct de la un post de radio american pe Internet, ceva cu un "Paradise" caruia nu i-am vazut legatura cu frumoasele locuri ale Bucurestiului batran.

Meniul e si el destul de simplu, ceva intre bucatarie internationala si bucatarie urbana, obisnuita, adica, dar ceva mai spre creativ. Mancarurile sunt descrise direct cu produsele de baza si ingredientele, si au pus si niste poze in meniu ca sa arate ca sunt mai degraba obisnuite si sa nu te astepti la ceva pe care mai rar il vezi in alta parte. Dar scot foarte mult in fata bauturile, mai ales berile, din care au multe lucruri interesante, intr-adevar, dar si coniacurile, whiskyurile si vinurile.

Review George Butunoiu: Cele...
Citeste si: Review George Butunoiu: Cele mai bune restaurante frantuzesti

Noi am luat o tarta cu ceapa caramelizata si branza, destul de buna, insa prea sarata; Mousse de ficatei de pui si rata cu trufe, confit de ceapa si sos dulce-picant, chiar buni si cu trufe de calitate, salata lor Guxt, care mi s-a parut destul de banala, Creveti cu usturoi, in stil mediteranean, cu legume la gratar, "stilul mediteranean" insemnand, se pare, ca nu erau curatati, asa si asa acestia, cu legume care nu au cum sa fie prea bune doar fripte, si recomandarea lor cu Confitul de rata, care putea sa fie si mai bun de atat daca l-ar fi gatit altfel, presupun. Cartofii prajiti au fost normali, nimic special de spus despre ei.

Serviciul a fost bun, foarte personal, cu o chelnerita foarte placuta si cu un om care parea sa fie sef acolo, poate chiar stapanul locului, autoritar, dar cu chef de vorba. Preturile sunt normale, o masa buna in doi, cu de toate si o sticla de vin bun te duce spre 300 de lei.

Guxt e un mic restaurant de proximitate pentru norocosii locuitori ai acelei parti a adevaratului Bucuresti, un restaurant asa cum ar trebui sa fie si altele. Eu un restaurant frumos si linistit, pentru oameni calmi si asezati. Cum nu am auzit sa fie multe restaurante bune in zona.

Guxt poate aspira la statutul de mica vedeta locala, de cartier, dar nu mai mult de atat, nu m-as vedea recomandand cuiva din alt colt de Bucuresti sa mearga la Guxt in mod special doar pentru mancare. Daca se intampla acolo ceva despre care eu nu am aflat inca, chiar ii rog pe cei care stiu sa ne spuna.

Review George Butunoiu: O...
Citeste si: Review George Butunoiu: O patroana sloboda la gura

Citeste mai multe review-uri de restaurante pe blogul lui George Butunoiu - restocracy.ro.

Sursa foto: George Butunoiu

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Lifestyle »



Citeste si
Butunoiu: Te duci pentru ce vrei la Tancabesti, dar nu pentru mancare