In 1995, la Costinesti, langa Obelisc, mai multi rockeri timisoreni care se stiau din vedere s-au intalnit intamplator si au decis sa puna bazele unei trupe. De atunci au trecut 22 de ani, iar formatia Implant pentru Refuz a scos intre timp opt albume. Cat de greu a fost acest drum, pe parcursul caruia piata muzicala s-a schimbat profund, in primul rand datorita – sau din cauza? – evolutiei tehnologiei, dar si a transformarii muzicii rock dintr-o cultura mainstream intr-un curent de nisa, cu largul concurs al principalelor canale de media, in special al posturilor de radio comerciale? Ce slujbe au membrii formatiei Implant pentru Refuz pentru a-si putea rotunji veniturile din activitatea muzicala, care nu sunt nici pe departe suficiente nici chiar dupa mai bine de doua decenii de activitate in Romania? Si, poate cel mai important, de ce se incapataneaza sa cante si de ce merg mai departe pe drumul accidentat al muzicii rock?

Cand ii intrebi despre inceputurile formatiei Implant pentru Refuz, Octavian ”Vita” Horvath (voce) si Valentin ”Freaky” Popescu (chitara) vorbesc despre romante cantate la lumina lumanarii, Depeche Mode, Obeliscul de la Costinesti, studiouri unde muzica se inregistra pe casete cu patru piste.
Povestea romantelor cantate la lumina lumanarii nu are nimic romantic in ea, asa cum ar putea parea la o prima vedere. Era in vremea in care Romania era condusa de catre comunisti, iar in casa in are locuia Valentin ”Freaky” Popescu nu era curent electric, o obisnuinta pentru multi romani care traiau in acele timpuri: autoritatile faceau economie, iar utilitatile precum lumina sau apa calda nu erau disponibile 24 de ore din 24, ci doar cateva ore pe zi. Mama viitorului chitarist de la Implant pentru refuz aprindea lumanari si canta romante, iar uneori venea si bunica si cantau impreuna, pe voci. Valentin Popescu a crescut si a adoptat gusturile tatalui sau in materie de muzica: Led Zeppelin, Phoenix, Deep Purple. Octavian ”Vita” Horvath a descoperit muzica ascultandu Elvis Presley, Abba si Boney M, pana cand varul sau de la Arad i-a dat o caseta cu Depeche Mode.

”Inainte de revolutie circulau casetele, si eu, fiind de la tara, am primit de la oras, de la verisorul meu, caseta cu Depeche Mode, era cea mai tare chestie, era chiar in `86, cand au scos Black Celebration. Am zis ca e altceva. Spre rock am mers când am descoperit grunge-ul, cu Soundgarden. Peste grunge am dat pentru ca era o emisiune, 120 Minutes, la MTV, înainte de Headbangers Ball si acolo erau multe chestii faine. Toate astea te faceau sa cauti lucruri”, povesteste Octavian ”Vita” Horvath.

Implant pentru Refuz: Timisoara via Costinesti

Implant pentru Refuz a luat nastere in anul 1995, in urma unei intalniri intre mai multi timisoreni la mare, in Costinesti, langa Obelisc. Pe atunci, Octavian ”Vita” Horvath canta intr-o trupa de punk denumita Psycho Pampers, impreuna cu Ovidiu ”Bulbuc” Takacs, iar alti viitori membri – Adrian ”Tzava” Iacob (tobe intre 1996 si 2010) si Cristian ”Mashi” Miclea (chitara in perioada 1995-1998) – activau in trupa de punk timisoreana Haos.

Implant pentru Refuz, Octavian Horvath, therockbusiness

The Rock Business: Cum sa...
Citeste si: The Rock Business: Downshifting in underground cu The Sonic Taste

”Ne-am intalnit la mare, in `95, cu un tip pe care-l stiam din oras care avea ceva tricou cu Biohazard si o bandana pe cap, era Pupilu (Gabriel Papay - n.red.), primul basist din Implant pentru Refuz. Si a zis ca ne stie, i-am zis ca si noi il stim, i-am dat sa guste din vinul ce-l aveam cu noi. Eram la Costinesti cam pe langa obelisc si mai jos erau, la masa, Tzava, cu Mashi si cu alti oameni din Timisoara. Si Pupilu zice: «Eu am vorbit cu aia doi din Haos si mai vorbesc si cu voi si cand ajungem in Timisoara sa facem o trupa de hardcore daca vreti, ca nici ei nu mai vor sa cante punk». Am zis ok si ne-am intalnit in octombrie in Timisoara si asa a inceput”, isi aminteste Octavian ”Vita” Horvath cum a luat nastere trupa Implant pentru Refuz.

Pana aici, este povestea obisnuita – aproape toti rockerii din anii `90 aveau dorinta de a pune bazele unei formatii, insa putini chiar au mers mai departe – a unor tineri pasionati de muzica. Implant pentru Refuz, al carui prim nume a fost Toxic Taboo – ”Primele trei concerte le-am avut sub numele Toxic Taboo si toti se intrebau «Ce?» Si noi am zis sa scoatem un nume mai simplu, mai usor de retinut. Am venit cu doua variante, Implant si Refuz. Unii voiau Implant, altii Refuz si a venit Bulbuc cu ideea Implant pentru Refuz. Foarte usor de retinut, de inteles, n-am ce zice! Si atunci, ca sa definim conceptul, am facut si piesa Implant pentru Refuz si albumul”, povesteste Octavian ”Vita Horvath – s-a dovedit a fi insa mult mai mult decat o simpla fantezie muzicala a unor tineri rockeri: in ultimii 22 de ani, trupa a scos opt albume, pe casete, cd-uri si viniluri, dintre care unul (Cartography) finantat prin crowdfundig si a lucrat cu importante case de discuri, printre care East&Art si MediaPro Music.

Implant pentru Refuz, razvan nicov, therockbusiness

Gabriel ”Pupilu” Papay, care a activat in formatie intre anii 1995 si 2009, avea sa joace un rol important in privinta evolutiei trupei, pentru ca era prieten foarte bun cu Emil Biebel, fondatorul unuia dintre primele magazine de muzica din Romania, Rocka Rolla, astazi proprietarul Viniloteca din Timisoara.

The Rock Business: A fi sau a...
Citeste si: Cat este de rentabil sa organizezi turnee de rock underground?

”Pupilu s-a dus la el si l-a chemat la noi la sala de repetitii si am cantat «Tacere si resemnare» si «Sa curga bere pe Bega». Alea erau primele doua piese care aveau o structura. Iti dai seama cum suna pe vremea aia la repetitii, cate trei pe o statie, dar el a simtit ca era acolo ceva potential si ca e ceva diferit fata de ce se intampla in zona si a zis cam daca facem zece piese ca alea, el face rost de studio si tragem albumul. Da-i, lucreaza, texte, tot si in 1996 am scos primul album, a fost tras in trei-patru zile. Trageam toti deodata, intr-un studio din Arad, pe caseta, care era multi-track. Caseta mergea intr-o singura directie si avea patru piste. Pe un canal au intrat tobele, pe un canal chitarele, pe unul basul si pe altul vocile. In caz ca gresea cineva flagrant, se putea derula si trage doar pe track-ul ala. Dar, de exemplu, daca gresea o chitara, trebuia si celalalt chitarist sa mai traga odata”, povesteste Octavian ”Vita” Horvath.

Implant pentru Refuz: Un contract pe 50 de ani

Emil Biebel a fost cel care a gasit un deal cu East&Art si astfel a fost scos pe piata primul album, intitulat ”Implant pentru Refuz”, din care au fost vandute zeci de mii de casete – ”Noi banuim ca 80.000”, spune Octavian ”Vita” Horvath. ”Noi nu stiam ce face casa de discuri, ce multiplica si cat. Atunci se multiplica pe deck-uri din alea puse in paralel. Aveai caseta mama si se inregistrau dupa ea 20 de casete.” Urmatoarele doua albume, Permis Postsinucidere si Culori, au fost de asemenea scoase pe casete, de-abia al patrulea album, Oameni fara fete, a aparut si pe CD. Acest al patrulea album a fost scos, in 2001, la MediaPro Music, a carui proprietate este pentru inca 34 de ani. ”Am semnat un contract «mega misto», pe 50 de ani, noi stiind business si muzica. Nici acum nu suntem mai breji, facem totul din dragoste pentru muzica”, spune, cu autorionie, Octavian ”Vita” Horvath. Au urmat Monolith (2007, casa de discuri Magic World), Otheroot (2009, Firefield Record) si Cartography (2015, Viniloteca), album a carui finantare a fost obtinuta prin crowdfunding.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.

”Am depasit suma pe care ne-am propus-o, dar nu am calculat bine si ne-am trezit ca am platit dublu tot, dar suntem fericiti cu materialul care a iesit. Reusita acelei strangeri de fonduri ne-a dat un impuls foarte mare atunci, am vazut ca axista oameni care sunt interesati. Fanii au sustinut si ne-au dat un impuls, noi am dat in presale albumul, erau pachete in functie de cat donau. In prezent lucram cu Viniloteca. Acum se feresc toti de rock, au disparut emisiunile de profil, a disparut presa scrisa de muzica. Tin minte ca aveam reviste, aveam emisiuni specializate de radio si atunci publicul exista. La un moment dat nu s-au mai facut emisiuni de rock, nu s-a mai scris despre rock”, explica Octavian ”Vita” Horvath unul dintre motivele pentru care rock-ul este, in prezent, un curent muzical de nisa.

Implant pentru Refuz, valentin popescu, therockbusiness, stefan czifrak

Cu toate acestea, evolutia tehnologiei din ultimii 10 ani a adus cu ea o usurinta de a ajunge la public chiar si in lipsa preocuparii canalelor clasice de comunicare, precum posturile de radio comerciale, chiar daca accesul la muzica creata de trupe se face de multe ori in conditii care nu presupun remunerarea corecta a artistilor.

The Details: Povestea...
Citeste si: Un muzician roman vrea sa invie un gen muzical din anii `60

”Internetul este foarte important, nefacand parte dintr-o cultura mainstream, nu esti acolo, pe toate radiourile si in toate benzinariile si peste tot, toate platformele sociale te ajuta sa te prezinti oamenilor care cauta genul asta de muzica si asa ajung ei la tine si creezi o comunitate. Nu stiu daca e mai usor sa ajungi la public in felul asta, pentru ca, in acelasi timp, sunt multe acolo, pierzi din informatie. In plus, stim cu totii ca poti sa-ti faci rost de un album de pe net in multe feluri, noi inca ne bazam pe fanii nostri adevarati, pe oamenii care vor obiectul in sine, cd-ul, vinilul, sa-l aiba in mana, sa aiba versurile acolo, nu pe un site de versuri, sa aiba grafica legata de piese, sa reuseasca sa descifreze codurile de la Monolith, de la Cartography. Sunt inca oameni care pretuiesc vinilul, cd-ul”, spune Octavian ”Vita” Horvath.

Ce job-uri ”normale” au membrii Implant pentru Refuz?

Noile modalitati de comunicare catre public au adus, de altfel, si o noua generatie de fani pentru Implant pentru Refuz, pentru ca cei vechi vin din ce in ce mai rar la concerte, din cauza lipsei de timp. Cand ii intrebi care sunt cele mai important surse de venit pentru ei, membrii trupei Implant pentru Refuz (Octavian ”Vita” Horvath – voce, Valentin "Freaky"Popescu – chitara, Razvan "Meshu" Nicov – chitara; Stefan "Pista" Czifrak - bas; Alexandru Hera – tobe) spun ca job-urile din afara formatiei le aduc banii necesari traiului, nicidecum muzica.

Implant pentru Refuz, alexandru hera, therockbusiness

In principiu cam tot ce castigi din formatie, din concerte de club sau festivaluri, reinvestesti in muzica. Cand tragi linie, observi ca totul se reinvesteste. Acum noi vindem merch si albume si tinem bani ca sa facem urmatorii pasi, urmatoarele inregistrari, daca intri in ei nu mai ai din ce sa faci muzica”, spune Octavian ”Vita” Horvath, care a lucrat in multe domenii, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, angajatorii ii cereau sa aleaga intre muzica si serviciu, iar muzica a avut intotdeauna prioritate printre preocuparile sale.

”Acum exista job-uri care vor sa te acapareze, sa fii al lor, si la 11 noaptea sa raspunzi. In prezent, eu fac sound design pentru piese de teatru, pentru animatii, pentru dans contemporan, mai fac si regie pentru unele spoturi, e o firma in care suntem patru oameni si fiecare stie ce are de facut. Tot noi facem si clipurile la Implant pentru Refuz. Tot timpul trebuie sa-ti gasesti un job care sa poata sa respire impreuna cu muzica pe care o faci, pentru ca altfel apar tot felul de clinciuri, pentru ca esti plecat la concerte, ai repetitii si asa mai departe”, spune Octavian ”Vita” Horvath, care, in afara de Implant pentru Refuz si serviciu, activeaza ca vocalist si la trupa timisoreana Blazzaj.

Si Valentin ”Freaky” Popescu spune ca a cautat intotdeauna job-uri care sa-i permita libertatea de care aveam nevoie in week-end-uri, cateodata chiar si in timpul saptamanii, iar basistul formatiei, Stefan ”Pista” Czifrak, lucreaza la Viniloteca, magazinul de viniluri al lui Emil Biebel, iar inainte a lucrat la magazine de instrumente muzicale.

Implant pentru Refuz, valentin popescu, therockbusiness

”Am facut multe, am fost agent de vanzari de medicamente, am lucrat si la Vodafone. Eu am facut Constructii, dar nu am lucrat niciodata in constructii si acum, mai la batranete, m-am reprofilat si m-am dus la scoala, am facut tehnica dentara, mi s-a parut o chestie misto, sa stai sa bibilesti acolo cu castile-n urechi. Chiar imi place meseria asta, o indragesc. Mi-ar placea sa facem doar muzica, ne-am putea dedica timpul altfel, dar astea sunt conditiile”, spune Valentin ”Freaky” Popescu.

Rock-ul a devenit o muzica de nisa, ceea ce nu este de natura sa sporeasca veniturile membrilor trupei Implant pentru Refuz, insa faptul ca rock-ul romanesc se diversifica in prezent foarte mult si ca apar trupe noi care canta foarte bine li se pare imbucurator. Pentru ca discutia a ajuns in acest punct, ii intreb pe membrii formatiei Implant pentru Refuz ce sfaturi ar da unei formatii rock aflate la inceput de drum in Romania.

Pentru a putea urmari acest video te rugam sa accepti plasarea de cookie-uri de marketing. Accepta toate cookie-urile.

”Am fost, nu demult, la o conferinta, unde erau foarte multi oameni din business si vorbeau despre muzica. Eu credeam ca stiam multe, dar dupa o jumatate de ora de conferinta mi-am dat seama ca mai am multe de invatat. Cred ca cel mai de pret lucru intr-o trupa este coeziunea, unitatea, restul apare dupa aceea. Daca apar conflicte, ele trebuie rezolvate, pentru ca altfel se extind si e pacat sa stai patru-cinci ani cu niste oameni si sa compui piese si apoi sa dispara produsul din cauza neintelegerilor”, spune Octavian ”Vita” Horvath.

Pentru Implant pentru Refuz umeaza, in 2018, piese noi, pentru ca a trecut ceva timp de la lansarea ultimului album de studio, ultimul material discografic fiind Acustic Live@Unirii5 (2017, Viniloteca), dupa ce, la finalul anului trecut, formatia a sarbatorit 22 de ani de existenta, printr-un show la Timisoara, la care au participat si membrii vechi.

Implant pentru Refuz, valentin popescu, therockbusiness, andrei panait, octavian horvath

Interviul s-a terminat, insa nu ne despartim inainte de a face o poza de grup. Plec din sediul Radio Guerilla, unde a avut loc intalnirea – formatia Implant pentru Refuz era invitata, in ziua interviului, la emisiunea Guerillive – cu sentimentul ca tocmai am stat de vorba nu doar cu niste muzicieni, ci cu niste oameni care, urmandu-si pasiunea in ciuda tuturor dificultatilor, si-au gasit scopul.

Sursa foto: Silviu Filip

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Lifestyle »



Citeste si
Cum au dat mana cu mana rock-ul alternativ si muzica simfonica