Nu credeam că o să ajung să scriu vreodată că am mâncat foarte bine în mijlocul câmpului, pe marginea unei șosele. Și cu atât mai puțin pește. Peștele e un lucru mare în bucătărie. E rar, e scump, se face greu, și, ca să-i adaugi un sos pe măsura gustului lui, trebuie să fii un mare bucătar.
Am fost o săptămână la Brașov, iar prietenii mei de acolo m-au dus la restaurantele cu care se fălesc ei mai mult. Într-o zi sunt informat că George, azi mergem într-un loc în care îți va plăcea! Dar trebuie să plecăm din vreme, că avem de mers. Am dat și eu din cap a încuviințare, mai mult din politețe, că nu aveam prea multe așteptări de la un restaurant departe de oraș.
Așadar, ne suim în mașină, scriem Feldioara pe Waze și ne punem la drum. Mergem, mergem, mergem, și după vreo jumătate de ceas ne oprim în mijlocul câmpului. Mă uit eu spre nord, câmp! Mă întorc spre răsărit, câmp! Mă uit spre apus, câmp! Întorc capul spre miazăzi, câmp! Da, frumoase câmpuri au transilvănenii, într-adevăr… Toate verzi și cu munții în zare. De mult nu am mai făcut poze atât de frumoase!
Pe mâna dreaptă se întrevede silueta unui vapor mare. Mi-am zis că e de la toropeală, că ce să caute un crucișător în câmpurile Feldioarei? Dar m-am lămurit repede când am văzut pe hartă scriind Corabia Doripesco. Prietenii mei mi-au spus că mergem la restaurantul Doripesco, pe hartă scria Corabia Doripesco, așa că, fiind inteligent, am făcut repede legătura între cele două și mi-am dat seama că am ajuns. Sunt sigur că alții nu s-ar fi prins atât de repede.
Citeste si:
Venind dinspre Brașov, vezi doar corabia, ca într-un film cu suspans. Însă dincolo de ea se întâmplau multe lucruri. O parcare imensă spre șosea, apoi un șir de clădiri, destul de mari, pe care scrie Doripesco, Restaurant Pescăresc, și mulți oameni care stăteau la masă și mâncau cu poftă.
Noi am urcat direct pe puntea corabiei, adică pe acoperiș, unde e amenajată o terasă cu umbrele. De sus, Țara Bârsei se vede și mai frumoasă. Am stat mult și ne-am uitat în jur, căci la București vedem asta doar pe National Geographic. În zare, de la pupă, am văzut niște lucii de apă. O salbă de lacuri de-a lungul Oltului, care desparte Brașovul de Covasna. Ne-au spus că peștele vine de acolo direct în farfuria noastră, abia dacă apucă să-și piardă răsuflarea, săracul…
Apoi ne-am uitat în jos. Burta corabiei cuprinde un salon imens, cu o platformă suspendată, ca să încapă și mai multă suflare. Pot să petreacă vreo câteva sute de nuntași acolo, fără teamă că ar deranja pe cineva cu chiuiturile lor. Ca să fac o relatare precisă, corabia a fost construită mai târziu, special pentru evenimente mari, au deschis-o abia de câteva luni. Clădirile mai vechi au rămas în continuare cu săli de restaurant, terase și un mic motel. Toate la un loc se cheamă Complex Turistic Doripesco, pentru a le deosebi de Pensiunea Poiana Râșnoavei Doripesco sau Restaurantul Casa Păstrăvarului, tot ale lor.
Citeste si:
Corabia Doripesco e un restaurant pescăresc, desigur. Numele vine de la „dor de pește”, însă cunoscătorii știu că și prenumele stăpânului și-a făcut loc. Care stăpân a preluat fosta Întreprindere Piscicolă Brașov și a făcut ce descriem noi aici, plus mult mai multe de atât. O mică parte e scrisă pe pagina alăturată, altele pe nenumăratele lor site-uri pe Internet.
Mergi la Doripesco pentru peștele proaspăt de apă dulce, ca la Dunăre și ca în Deltă. Crescătoriile lor au crap, nisetru și păstrăv, și pentru ele mergi la Delta din Carpați, cum își spun ei. Plus nenumărate gustări din pește pe care le pregătesc în fabricile lor, din care vând apoi și altora, de ajung până în toate colțurile țării.
Au un chef foarte talentat, venit de curând la ei. E cel din poză, cu alură de dur și cu tatuaje. Ne-a pregătit multe feluri, și toate au fost foarte bune! Cei care mă cunosc știu că nu scriu asta prea des… Am început cu un Platou rece din crap și păstrăv, apoi Borș cald de pește, File de șalău în fulgi de porumb cu sos Dijon și cartofi aurii, File de șalău parizian cu sos de ciuperci și ardei copt cu mămăliguță, Crap prăjit cu mujdei și mămăliguță, Tiramisu și Papanași cu dulceață de afine.
Citeste si:
Vin bun de la Aurelia Vișinescu, de asemenea. Și au și o apă interesantă, îmbuteliată chiar de ei, Armonia, pe care am și pozat-o.
Dar chiar și sosurile au fost bune! Să primești sos la pește e o raritate, chiar și în restaurantele mari din București și din alte orașe. Și să fie și bune, chiar că e ceva despre care trebuie scris, și trecut în contul chefului respectiv.
Da, Corabia Doripesco a fost surpriza verii pentru Restocracy! E unul dintre cele mai bune restaurante de pește de apă dulce în care am mâncat eu în România. În țările apusene nu se mănâncă aproape deloc acest pește, îl consideră inferior celui de mare. Însă după ce vor citi ce am scris eu aici, sigur își vor ajusta meniurile și occidentalii aceștia…
Sursa foto: George Butunoiu
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
