Mi-a scris cineva că a găsit unele dintre cele mai bune mâncăruri italienești din București pe o străduță puțin cunoscută, un mic restaurant pitit într-o casă, cu italianul care gătește în fața ta, suflet, autenticitate, lucruri din astea. M-am dus, desigur…

Am ajuns până la urmă la o casă, după ce trecusem deja de ea prima dată, fără să observ că e un restaurant înăuntru. O casă cu etaj, pe Gheorghe Țiteica, în partea lui dintre Barbu Văcărescu și Lacul Tei. Cartier cu case vechi, ceva case noi, dar interesant, cu aer puțin provincial.

Casa cu etaj, a fost o grădiniță înainte acolo, până în ianuarie, când au venit italienii și și-au pus firma cu Gustosi Momenti pe perete. Știu asta de la un prieten care le este vecin, și care mi-a spus că de când au apărut tot în construcție sunt, nu au reușit într-un an să termine de amenajat o terasă simplă, să curețe poarta sau să îndrepte un panou. Și eu am crezut că e închis, la început, că or fi în renovare, niște lucrări, ceva. Nu era nimeni, dezordine în jur, pe terasa nemăturat, o duduie care s-a dovedit a fi de-a casei – chelneriță, printre altele – stătea și medita fumând, cu o scrumieră plină ochi cu mucuri de țigări, semn că era o temă serioasă de meditație, ce necesită o reflecție îndelungată.

Deschisă și plăcută duduia, s-a mobilizat când m-a văzut, și-a stins țigara arsă mai puțin de jumătate și am început o conversație. Mâncare italienească tradițională, italian care gătește, mi l-a arătat cu degetul dincolo de geam, am conversat și cu el, s-a lăsat pozat.

Înăuntru au un salon mic, câteva mese. Ceva mai ordonat decât afară. Bucătăria e mai mare decât salonul, bine echipată, la vedere, după un perete de sticlă.

Gustosi Momenti înseamnă paste, pizza, desigur, pește, mâncăruri italienești obișnuite, cu sublinierea lor că sunt din Sicilia, deducând eu de aici că ar fi câteva diferențe. Prima diferență observată a fost în partea dreaptă a filelor meniului, unde la paste erau cifre între 45 și 69, la pizzele mici (25 cm) între 20 și 85, iar la cele mari și mai mari. Lei românești noi, numiți și RONI, ca să nu credeți altceva.

În poze sunt 108 RONI, adică o pizza cu cârnați, foarte bună, chiar o să-i invit să participe la competiția noastră pentru cea mai bună pizza din București. Și penne cu sos și pesmet, bune și acestea. Sosul de la paste a fost interesant și chiar bun, ca un fel de tocăniță cu fructe de mare, nu-mi mai aduc aminte să fi primit ceva atât de consistent într-o farfurie de paste. Și pastele, adică aluatul, au fost bune.

Am așteptat destul de mult mâncarea de la Gustosi Momenti, deși eram singurul client. Pizza a venit mai repede, pastele după aproape jumătate de ceas. Cum citisem deja toate e-mailurile de pe telefon, cartea nu mi-o luasem cu mine în ziua aceea, am început să mă gândesc până să vină mâncarea, că altceva mai bun nu găseam de făcut.

Gândire, deci: în jur o curte nemăturată, dezordine peste tot, lucruri aruncate care pe unde. Clienți nu erau, și probabil că nu mai trecuseră pe acolo de o bună bucată de vreme, dacă numărăm câte țigări se găseau în scrumieră. În centru duduie stând întinsă pe un scaun, uitându-se în gol, apoi pe pereți, din când în când și la mărul din colțul curții, plin cu mere roșii, apoi iar în gol, iar la pereți, și ciclul se reia, probabil de sute de ori, fără să o deranjeze cineva. Dar de ce nu o fi pus femeia aia mâna pe o mătură, între două țigări??? La cât de mică e curtea aceea, i-ar fi luat 6, 7 minute să o măture pe toată. Hai, 9 minute, treacă de la mine! Ca să nu mai spun că ar fi putut face asta și cu țigara în gură, dacă nu voia să rateze vreuna…

L-am rugat și pe prietenul meu să se gândească la asta. El s-a gândit că duduia NU A VRUT să pună mâna pe mătură. O fi fost de lene, de rușine, poate că plătesc pe altcineva să dea cu mătura la Gustosi Momenti, și și-o fi luat o săptămână de vacanță acela, mai știi? Dar eu m-am gândit că duduia NU S-A GÂNDIT, că nu părea leneșă, arăta a femeie destoinică, ce nu se dă înapoi în fața lucrurilor mult mai grele decât o mătură cu coadă…

Italianului de la Gustosi Momenti îi e mai ușor să facă mâncare bună decât să dea bună ziua…

Se știe bine, restaurantele din București și din celelalte orașe mari sunt foarte bine amenajate, sunt printre cele mai frumoase din Europa, și toți străinii sunt uimiți să vadă asta, când ajung pentru prima dată în România. Din motive pe care nu le discutăm aici, patronii și managerii romani pun de multe ori mai mulți bani în mobilier și decoruri decât în bucătărie și în cămară.

De aceea, când au apărut și la noi restaurantele orientale (și din Extremul Orient, cum ar fi cele chinezești sau vietnameze, dar și cele arabești și turcești din Orientul Mai De Lângă Noi), care nu dădeau doi bani pe ambianță, ci doar pe ce ai în farfurie, am fost destul de mirat. Dar m-am obișnuit cu ele, și acum pare ciudat un astfel de restaurant mai degrabă când e prea arătos.

Așa și cu restaurantele italienești… Primele, deschise de romani, erau în ton cu celelalte, adică bine amenajate. Însă când au venit italienii din Peninsula și s-au aciuit aici, au început să apară și restaurantele italienești ca în Italia, adică bistrouri, trattoria, osteria. Rustice, cu investiții minime în amenajare, dar cu mult mai mult efort în bucătărie.

Am fost la Gustosi Momenti acum exact doi ani și am scris destul de ironic despre opțiunea pe care au făcut-o, de a alege între a-și mătura curtea sau a sta întinși pe scaune la soare, fumând și uitându-se în zare.

Chiar mă întrebam dacă va fi vreo schimbare, anticipând că nu. Oricum, nu una semnificativă. Și am avut dreptate. Curtea era măturată de data aceasta, dar în rest păreau toate exact așa cum le lăsasem în 2018. Interiorul era gol, fiind închis din cauza virusului, și nu mi-am dat seama de diferențele de amenajare.

Însă pentru italieni (și nu doar pentru ei), asta e mai degrabă semn de autenticitate și de interes întreg pentru mâncare. Am învățat și eu să gândesc ca ei și chiar mi-a intrat în reflex, aș putea spune, așa că poate să fie oricâtă dezordine și lipsă de grijă pentru detalii ambientale în jur, că nu mă mai afectează defel.

Încă nu mi-e clar dacă tot de specificul național și cultural ține ca patronul (care e și bucătarul, în acest caz) să nu-ți dea bună ziua când intri în bistroul lui, și așteaptă să-i dai tu. Nici eu nu i-am dat, așa că ne-am ignorat cu totul unul pe celălalt. Probabil că la următoarea vizită, peste doi ani, o să trec și asta în lista dovezilor de autenticitate… Însă, ca și data trecută, patroana, adică femeia italianului, care se ocupă direct de clienți și îi și servește la masă, a fost deschisă, dezinvoltă, puteai avea o discuție normală cu ea, și chiar destinsă, dacă țineai să o lungești.

Am gustat din mult mai multe feluri de data aceasta, pentru că am fost mai mulți la masă. Am luat așa: Vellutata di gamberi, adică o supă bună cu creveți roșii, sos de roșii, usturoi, ceapă, lămâie, ghimbir. Apoi Ruote pazze pomodoro, niște paste rotunde, sub formă de roată, cu roșii și dovlecei sau bucățele de vinete prin ele, bune și acestea; Parmigiana di melanzane foarte bună, la fel și Palla di mozzarella, o brânză pane cu sos de mazăre; Palermitana și Saltimbocca alla romana bune, dar nu cine știe ce, Spigola in crosta di sale bună, însă la fel sunt toate, nu prea ține de felul în care le gătești sau ce fel și câtă sare pui. Insalata di arance interesantă și bună, Pasta pomodorini e gamberi necurățați bune, cafeaua și cappuccino bune și ele, însă nu cele mai pe gustul meu.

De notat că pastele au foarte puțin sos la Gustosi Momenti, ceea ce e tare mult pe gustul meu, dar cu totul împotriva obiceiurilor bucureștene.

Prețurile destul de mari, însă la limita rezonabilului, dat fiind că mâncarea a fost bună. O masă în doi, cu o sticlă de vin bun, mută repede 4-500 de lei de pe cardul tău pe cel al italianului. Clienți erau la toate cele patru mese de pe terasă, și cred că au clienți mai tot timpul.

E clar acum, Gustosi Momenti e pe lista restaurantelor cu bucătărie italienească tradițională autentică din București, cu mâncare bună, așa cum e și în țara lor. Nimic sofisticat, însă așa și trebuie…

Sursa foto: George Butunoiu

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Lifestyle »


Setari Cookie-uri