Mai intai a fost haosul. S-a furat, s-a distrus, s-a compromis numele vinului romanesc in afara tarii, s-a impartit piata intre cativa imbuteliatori (caci numele de vinari ar fi o prea mare onoare pentru ei). S-au creat vinuri noi, care sa-i invete pe romani ca Chardonnay e un vin dulce, intotdeauna a fost un vin dulce, nu doar de cand se pune zahar in el ca sa mascheze defecte. Un soi de razboi cu un dusman nou din 1984-ul lui Orwell, in care s-au infruntat vinul nobil si vinul ce aduce bani. Azi, cu investitii enorme si inconjurat cu foarte multa dragoste, vinul romanesc incepe sa renasca.
Romanesti sau frantuzesti?
Azi, daca intrati intr-un restaurant de fite, multi se vor repezi sa va vare sub nas diverse sticle cu etichete frumoase, din colectiile de Chteau Poate avem o clasa care sa se dea in vant dupa asa ceva, dar francezii care vin si vad etichete J.P. Chenet se mira ca un vin prost sau mediu de la ei se poate vinde cu atata tam-tam in Romania. Exista, evident, si Porto sau Xerxes, Tokay si Chteau Lafitte, dar varfurile adevarate continua sa lipseasca. Si atunci se naste intrebarea legitima: de ce sa nu dam banii pentru un vin romanesc care, nu de putine ori, a detronat colectiile unor tari renumite pentru calitatea vinurilor lor. Organizati mai degraba o degustare la castelul Jidveiului, la Cetatea de Balta, si veti avea ocazia sa faceti cunostinta cu un Traminer roz din 1967, care a luat medalia de aur la Festivalul International de Vinuri de la Ljubliana in 1974 si a fost declarat regele vinurilor la festivalurile din Italia, un an mai tarziu. Mergeti o ora cu masina pana la Ploiesti, unde bautorii de vin au dat lovitura la restaurantul Bulevard cu vinoteca de la Tohani. Feteasca Neagra din 1964 cu 350 de lei (trei milioane si jumatate ROL), Vinul Cavalerului - Cuve Charlote cu 95 de lei, Cabernet Sauvignon cu 299 RON, celebra si adulata Feteasca Neagra de la Maison Hariton - un vin dupa care inca mai alearga multa lume -, toate minunatiile nascute din zona Dealu Mare stau dovada ca romanii au stiut mereu sa faca vin, dar si ca acest talent e departe de a se fi pierdut.
Vinoteca sau nu?
Intr-o vara ploioasa, intr-o vie bine ingrijita, eventual proprietate a unui iubitor de vin, productia de licoare incepe de la 1.200 de litri si poate ajunge la 5.000, in mod exceptional la 7.000 de litri, in cazul in care nu e vorba de vita noua, replantata si numai daca are noroc. Acel vin, daca este tratat cu simt de raspundere, va deveni pretios si prin raritatea sa, nu doar prin calitatea gustului. Anul acesta, multi se tem pentru supravietuirea viei, nu pentru profitul de la care si-au luat deja gandul. Mana si fainare, cu rezerve de supravietuire pentru anul viitor, grindi-na, furtuni - parca toate nenorocirile care se pot abate asupra unei vii s-au inteles sa se intalneasca in acest an.
Cu toate acestea, cativa entuziasti se mai lupta pentru supravietuirea unor vite pe cale de disparitie. In jurul Iasiului se pune la cale salvarea Busuiocii de Moldova, in varianta licoroasa, care nu mai exista decat pe cateva hectare. La Medias, Dan Fulea a salvat ultimii vietuitori din Neuburger, din care a reusit sa nasca douazeci de hectare de vita pentru vinul traditional al sasilor plecati din zona. La Domeniile Franco-Romane, investitorii francezi si o mana de romani se bat sa-i invete pe cei din Vest ca vinul romanesc nu e doar cel de 1 euro, pentru muncitorii de la benzinarie. Cateva dealuri mai spre Buzau, la Ceptura, Bogdan Costachescu de la Unicom s-a luat de piept aproape singur cu toata lumea si a pus pe picioare o serie de vinuri premium si superpremium, Chteau Domenii si Domenii Ceptura, intre care stralucesc o Feteasca Neagra absolut senzationala, dar si un Merlot si un Cabernet Sauvignon care sunt numai bune de medaliat.
In afara de aceste vinuri, care cu greu ar trece de 20-30 de lei la pretul de alimentara, in Romania s-a reusit impunerea pe piata a unor producatori care au in proprietate sau in arenda suprafete mici, dar din care scot doar vinuri de lux. Cei de la Vinarte au dat lovitura dupa lovitura, de la Terasele Danubiene (seria de merlot Sienna din 1999 - 2000) la Prince Mircea, de la Soare-le de la Castel Bolovanu la Prince Matei-ul de la Dealu Mare sau seriile Beluga si Sevruga. Vinarte s-a impus, alaturi de gigantul Carl Reh Winery, ca fiind unul dintre cei mai importanti producatori de vinuri de lux. Chiar si Halewood, un alt gigant care a lansat in afara mai mult vinuri medii, a inceput sa se extinda catre segmentul premium. Cat despre Tohani - podgoria sta pe o mina de aur: toate vinurile produse din 1964 incoace inca exista in vinoteca, intre 5.000 si 20.000 de sticle din fiecare an.
Vinurile rare sunt peste tot - colectia de Voivodal de la Cotnari, Negru Vartos de la Agricola Stirbey (vinul care castiga toata lumea si primea aurul la curtea Angliei in 1898), Vartosul Moale de Dragasani - sunt tot atatea nume care sa valoreze milioane per sticla. Cu o singura conditie: sa fie cu denumire de origine controlata. Din Republica Moldova, Negrul si Rosul de Purcari au devenit celebre in doar cativa ani si azi o lume intreaga se inchina la ele. In Republica Romania, celebrele domenii de la Segarcea, care aprovizionau cu vin si vinars curtile regale si presedintiile celor mai mari puteri ale lumii, au ajuns o darapanatura unde vinul - obtinut din ce a mai ramas din vie - se vinde cu galeata la poarta. Si totusi mai exista sperante.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
