Reciclarea, refolosirea nu este nimic nou. Va mai amintiti? Multi dintre noi am repurtat hainele fratilor si surorilor mai mari, am dus maculatura la scoala sau am strans sticle si borcane goale pentru a primi lapte in locul lor. Cititi ce amintiri despre "re-re-re in Epoca de Aur" au oameni precum Cristina Bazavan, Simona Tache, Liviu David, Sorin Popescu sau Chinezu.
Declaratiile au fost facute in cadrul RE Concept, un program de resposabilitate sociala Coca-Cola HBC Romania.

Chiar daca a fost lansat oficial doar in 2011, Conceptul RE nu este strain romanilor, el facand parte din viata lor zilnica inca de pe vremea lui Ceausescu. Epoca de Aur a fost probabil cea mai eco perioada din istoria moderna a tarii.

Hana Ciobanu, fost caraus sef de sifoane in proiectul marea REsifonare, actual manager de proiecte

Ritualul de sambata dimineata la mine in familie: dupa micul dejun, ne luam sarsanalele si plecam, fie iarna fie vara, in acelasi stil: el cu sticle si borcane goale, in vreo 3-4 sacose de rafie, eu cu doua sifoane mari, cate unul in fiecare mana si cu o cutie cu sase capsule goale, in buzunar, pentru REumplere. Destinatia finala: cele mai mari cozi din cartier! Tata se oprea la coada de la alimentara, pentru REturnarea sticlelor si borcanelor contra lapte si iaurt. Iar eu traversam pana la “Sifoane” si ma asezam cuminte la o coada la fel de mare.
Era palpitant statul la coada, ca sa nu mai vorbim despre povestile cu final tragic pe care le puteai asculta, in care sifonul nu-stiu-cui a explodat cand l-au umplut si i-a scos ochiul omului. Cred ca de-aia imi plac acum filmele de groaza! Ora de asteptare a randului se termina cu umplutul fasait al celor doua sifoane de sticla si cu schimbatul cutiei de capsule goale cu altele pline cu CO2 si cu intoarcerea victorioasa acasa.

Mihaela Neatu, fosta dansatoare la Cantarea Romaniei, actuala copywriterita Next
A repurtat rochitele surorilor ei mai mari (care erau doua, deci, de fapt, re-re-), rochite atat de rezistente incat au fost re-re-re-daruite mai departe, pierzandu-se undeva prin vasta familie.
Tot Mihaela Neatu, in timpul liber eleva cu coronita, care avea pile la vanzatoarele de la librarie si deci beneficia de manuale noi, a cedat spre re-re-re-re-folosire manualele vechi pe care le-a primit de la scoala.

Rita Zaharia, fosta tovarasa invatatoare si actuala doamna invatatoare la Scoala 93 din Bucuresti

Norma de reciclare lunara pentru fiecare elev era de 5 sticle, 10 borcane si 10 kg de maculatura. De “angajamentul economic al pionerilor”, adica de respectarea acestei norme de reciclare, se ingrijea un reprezentant special ales de comandantul de detasament. Periodic, materialele stranse erau duse organizat la centrele de reciclare, iar banii stransi din valorificarea sticlelor si borcanelor si a maculaturii intrau in contul “Consiliului Pionerilor”.

Florin Ciobanu, fost maistru sef la sectia de tricotaje Crinul Bucuresti, actual coordonator logistic materiale farmaceutice
In procesul de prelucrare a firelor de bumbac pentru producerea materialelor textile, din masinariile speciale care le prelucrau cadeau scame de bumbac. Si, ca in orice activitate industriala, erau atat de multe, incat semanau o patura de omat pe podea, pe care o adunam cu perii de metal speciale, foarte mari si o strangeam in saci pentru a fi REfolosita la fabricile de plusuri si de material pentru izolatii.

Liliana Ioan, fosta pioniera si mama eroina
Tin minte ca aveam apa calda de doua ori pe saptamana in Tulcea, iar in Bucuresti eram boieri, ca era apa calda zilnic, pana la 10 seara. Electricitatea, in ultimii ani, se oprea cate doua ore pe zi, cateodata si mai mult. Si gazele se opreau in Bucuresti ziua, mai ales iarna. In primul an cand ne-am mutat la Bucuresti stateam la etajul 9 si eram fericiti, ca vecinii de la etajele inferioare aveau presiune mai mica la gaze si erau nevoiti sa pandeasca un moment bun, cu presiune, ca sa faca mancare. Cand venea lumea de la serviciu era cel mai rau, ca se apucau toti sa gateasca si nu erau gaze, asa ca stateai noaptea, dupa 10, daca voiai sa faci ceva la cuptor.

Comori prin maculatura

Claudiu Ciobanu, fost comandant de grupa cu snur rosu, actual blogger constiincios
Clasa a 4-a, anul 1984. Invatatoarea: "Ai adus maculatura?" Eu, uitandu-ma cu coada ochiului la maldarul de hartie adunata intr-un colt al clasei: " Nu...am uitat." La care invatatoarea se rasteste la mine: "Intoarce-te acasa ?si nu te intorci fara maculatura!" M-am intors si am strans vreo cateva ore ziare, reviste si tot felul de cartoane de pe acasa si de prin vecini, am legat pachetul cu sfoara, exact ca pe un cadou si am pornit spre scoala, facandu-mi datoria civica de tanar reciclator. Cam asa era pe timpurile alea. Unii erau mai zelosi decat prevedea legea. RE...RE...RE...La Revedere!”

Sorin Popescu, fost strangator de maculatura Liceul Sf. Sava din Bucuresti, actual sot si tata devotat + General Manager, Next
Mi-amintesc ca prin clasa a zecea fiecare din noi trebuia sa predea la liceu o cantitate de maculatura, pe care era practic imposibil s-o strangem doar cu ce aveam prin casa, asa ca eram nevoiti sa plecam la cersit prin vecini. Totusi, dupa ce i-am luat la rand pe vecinii de cartier cu care ma cunosteam cat de cat, si care m-au ajutat si ei, saracii, fie cu cate o carte mai jerpelita, fie cu niste ziare vechi, eram departe de cantitatea pe care trebuia s-o duc la scoala. Asa ca am inceput sa merg prin blocuri si sa sun pe la usi, intreband oameni necunoscuti daca n-au cumva ceva maculatura care le prisoseste. Si dupa mai multe sunaturi, refuzuri sau “pleaca de aici, golanule” ma pomenesc ca un domn mai in varsta imi spune sa intru, ma roaga sa-l astept un pic in vestibul, ca are niste reviste vechi de care voia de mult sa scape. Si se intoarce cu un teanc de vreo juma' de metru de Pif-uri vechi (de-alea rosii, pentru cei care se pricep, inclusiv numarul 1), si-mi multumeste, tot el, ca-l scap de ele.
A fost una din cele mai fericite zile din viata mea de licean, pentru ca eram (si sunt inca) un mare colectionar de Pif uri rosii, vechi. Iar la scoala am dus pana la urma doar cat reusisem sa strang pana atunci, dar nu s-a intamplat nimic, pentru ca s-a dovedit ca oricum stransesem cam cel mai mult din clasa. Si am, datorita maculaturii lui Ceausescu, cea mai tare colectie de Pif-uri vechi din generatia mea.

Cristian China-Birta, fost deturnator de lecturi usoare, actual Chinezu
Ce imi placea mie cand eram pionier era sa ma anunt voluntar cand era ceea ce se numea atunci ”Saptamana celor 3R - Reciclare, Reconditionare, Refolosire” (parca asa era...). Pentru ca ajungeam in zona de maculatura, unde gaseam reviste, almanahuri, carti mai vechi (surprinzator cata lume arunca asa ceva...) si plecam in fiecare zi de acolo cu un teanc. Dar, constiincios fiind, aduceam in schimb cam tot aceeasi cantitate de hartie, provenita din ziare si ce mai gaseam pe acasa.

Nimic nu se pierde, totul se da mai departe

Semida Duriga, fosta predatoare de manuale si premianta, actuala Group Creative Director, Next
15 iunie. Ultima zi de scoala si ziua in care predam manualele buchisite un an intreg. Veneam in clasa cu un pachet greu, legat cu sfoara, si predam la catedra manual cu manual, conform tabelului: Citire, Algebra, Geometrie, Istorie, Stiintele naturii si toate celelalte materii. Toate sublinierile, amintirile si evident comentariile amuzante sau porcoase din dreptul pozelor ramaneau mostenire copiilor mai mici, ce la randul lor aveau sa le dea mai departe celor de dupa ei. Si asa lantul amintirilor si al REfolosirii continua mereu.

Cristina Bazavan, fost agent valorificator de sticle goale si borcane, actuala colectionara de lucruri simpatice
Abia asteptam serbarea de Craciun de la gradinita. O asteptam tot anul, cu sufletul la gura, si numaram timpul scurs intre un Craciun si altul nu in zile, ci in ambalaje de ciocolata. Asta pentru ca puneam deoparte fiecare staniol, ca sa le duc pe toate la gradinita inainte de serbare si sa invelesc cu ele nuci care aveau sa devina globuri. Carmen Albisteanu, fost colectionar de staniol si confectioner de globuri, actuala creative account Next
In epoca Ceausescu, am REfolosit (de nevoie) hainele surorii mele mai mari, am strins bani din borcanele si sticlele adunate de prin camarile bunicilor si ale mamei (desi mama se supara foarte tare pentru ca borcanele cu capac puteau fi refolosite la muraturi) si mi-am cumparat placi de vinil cu Alifantis si Andries. Stiu ca era o absoluta nebunie sa stringi dopuri de pluta - aveam norma la scoala, pe linga hirtie, sticle si fier - dar si acum ma intreb “unde naiba era REfolosita pluta aia”.

Liviu David, fost elev Scoala Generala nr. 2 Tg. Ocna. Acum, director de creatie Next si promotor al biodiversitatii.

Intr-un an, profesorii scolii s-au hotarat (sau li s-a dat ordin) sa cultive viermi de matase. Drept urmare am primit toti sarcina colectarii frunzelor de dud. Exista insa un impediment minor, pe care nu l-a sesizat nimeni, decat usor prea tarziu: degeaba ai multi elevi daca exista un singur dud. In anul urmator nu s-au mai cultivat viermi de matase.

Ce treaba are fotbalul cu ecologia?

Radu Dumitru, fost fotbalist amator inventiv, cu balon din plastic, actual calculatorist si telefonist sef.

15 noiembrie 1989. Pe Stadionul Steaua se juca Romania - Danemarca, meciul pe care toti il considera nasterea generatiei de aur. Daca batea, Romania se califica la Mondialele din Italia. Eu eram clasa a VI-a si evident nu aveam cum sa vad meciul. Dar in acea perioada aveai "cota obligatorie" de deseuri de adus la scoala. Evident, uitasem, dar cum bunicii locuiau foarte aproape de clasa, am "fugit" pana la ei, ?tiind ca strang caiete, ziare etc. in saci. Am intrat val-vartej in casa, nu cu gandul sa caut sacul de hartie, ci sa vad inceputul meciului. Numai ca Povlsen a dat gol in minutul 6 asa ca mi-am luat sacul de hartie si m-am intors amarat la scoala. Cand am ajuns acasa insa, aveam sa aflu ca Romania a castigat cu 3-1!”
Marius Matache, microbist ecologist devenit folkist
Jucam fotbal in spatele blocului cu alti copii din cartier. Nu avea nici unul dintre noi minge, dar REfoloseam niste bidoane de ulei de motor pe care le gaseam aruncate prin parcare dupa ce vreun vecin isi repara masina. Erau dintr-un plastic moale si mai gros si, in ciuda formei lunguiete, puteau fi folosite pe post de minge mai bine decat multe alte lucruri. Ba chiar unii dintre copiii cu care ma jucam aveau un talent deosebit la "fotbal cu bidonul", ca nu era asa usor sa sutezi drept cu el sau sa-l lovesti finut intr-o parte si sa driblezi.

RE-uri de pionieri

Simona Tache
, fosta pioniera cu abilitati practice laudabile, actuala domnisoara roz de cazarma

Mi-e greu sa uit nenumaratele hartoage (programe de activitati anuale, trimestriale, lunare) pe care trebuia sa le REdactez (glumaa!) in calitate de comandant de detasament. Erau de o inutilitate perfecta, pentru ca nu le respecta nimeni, asa incat, de la un punct incolo, am inceput sa le REfolosesc. Schimbam doar datele si gata, "programul" era ca nou, numai bun de afisat pe peretele clasei, spre disperarea dirigintei, care ma certa periodic pentru obraznicie si felul necorespunzator in care imi onoram "functia".
Memorabila a fost si perioada in care conducerea scolii a decis REconditionarea perdelelor institutiei. Cu aceasta ocazie (si cu forya, bineinteles), toate fetele din scoala ne-am transformat in cusatorese profesioniste si am umplut perdelele vechi de floricele, musculite, caprioare cu ochii umezi si alte briz-briz-uri. Aratau mai urat si mai ridicol decat inainte de REconditionare, dar macar erau muncite.

Radu Olteanu, fost comandat de grupa la scoala nr. 1, Buftea, actual Group Creative Director Next

Pe noi (scoala numarul 1, Buftea) ne trimiteau de la ore sa adunam frunze de dud. Ne bucuram, ca era mai haios decat sa facem matematica. Insa singurii duzi din Buftea erau in curtea Studioului, unde facea Sergiu Nicolaescu filme. Represaliile paznicilor, care se trezeau pe cap cu daunatoarea invazie a elevilor strangatori de frunze, nu se lasa asteptata.
Pe urma mai tin minte ca aveam de indeplinit un plan foarte strict de colectare. Atatea kilograme de hartie, atatea de fier, sticle si borcane per cap de elev. Nu mai stiu cum ne achitam de sarcina. Maculatura se mai gasea, dar nu mi-aduc aminte sa fi adus vreodata fier vechi la scoala. Intrecerea asta socialista, am pierdut-o.

Voi cum reciclati inainte de '89?

Sursa foto: Next Advertising







Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Media & Pub »


Setari Cookie-uri