James Bond era candva eroul ultra masculin care sustinea imaginatia macho a barbatilor si fanteziile femeilor. Intre timp, Bond se transforma de la Daniel Craig incoace (aflat deja la al treilea film in serie) intr-un sensibil, dar isi pastreaza capacitatile de a sustine fanteziile privitorilor cu priviri pe sub sprancene, costume impecabile, cascadorii surprinzatoare si cuceriri erotice instantanee, scrie Postmodern.ro.
Noul film din serie, Skyfall / 007: Coordonata Skyfall livreaza asadar ceea ce simbolizeaza James Bond dar zgarie putin suprafata personajului pentru a scoate la iveala ceva din vulnerabilitatile lui legate de varsta, dependenta de alcool, singuratate si secrete din copilarie. Mizand pe aceasta solutie dubla, producatorii l-au adus pe Sam Mendes, cunoscut pentru American Beauty si Revolutionary Road, sa scoata iepurele din palarie: un film care sa impace pe toata lumea: si pe cei care vor un Bond bun de intretinut imaginatia si fara consideratie pentru verosimilitate, dar si pe cei care vreau un film "mai uman", inspirat mai mult din viata reala.
Transformarea este evidenta inca din prima scena de dinaintea genericelor, cand Bond este maximum vulnerabil in confruntarea cu un spion - responsabil de furtul unui hard disk cu identitatea tuturor spionilor MI6. Bond nu reuseste sa il opreasca, cu toate cascadoriile deloc prafuite pe care le amalgameaza in 15 minute. Scena este trecuta mai putin bine de personajul lui Bond (ranit), dar excelent de film, care prin slabiciunea personajului principal aduce un suspans binevenit debutului Skyfall.
Dupa curgerea genericelor insa (cu melodia trista a lui Adele si reprezentarile unor pietre funerare), filmul nu mai pastreaza echilibrul intre eroul, omul Bond, suspans si actiune. Un firicel de plictiseala se insinueaza undeva in cortex, cu toate ca mai sunt momente de surpriza si de "cool" in stilul lui James Bond. Chiar daca isi verifica butonii dupa o super interventie, James Bond ajunge sa se ia prea in serios pe alocuri, diluandu-si "persona".
Nu este nici pe departe problema lui Daniel Craig, care isi face pe deplin treaba in film, emanand sex-appeal cat cuprinde, jucand bine si fiind extrem de pregatit fizic pentru scenele de actiune, dar este problema filmului ca atare, mai ales a scenariului care nu se sustine. Personajul lui Judy
Dench, sefa lui James Bond, si cea care trezeste razbunarea personajului negativ, este complet neverosimila in rol, parand mai degraba satirizata de cineva care o obliga sa rosteasca niste fraze complet scoase din contextul unei bunicute. In niciun caz nu ar fi capabila sa trezeasca pasiuni razbunatoare din partea personajului lui Bardem. Multi critici l-au laudat pe Javier Bardem, vazut de unii chiar ca personajul negativ cel mai reusit al seriei Bond. Seamana cu Hannibal Lecter pe alocuri, este foarte bun, dar poate sa te impresioneze doar daca nu l-ai vazut in No country for old men. In Skyfall nu aduce nimic nou jocului anterior.
Filmul nu este in niciun caz de ocolit, dar imi sustin revendicarea: il vreau pe Bond intr-un film cu scenariu mai legat, nu intr-o intriga rasuflata, si cu mai multe momente de cool marca Bond.
Sursa foto: www.skyfall-movie.com
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
