E criza. Comunicam sau ne scufundam

23 Iulie 2009 / 13:00 - 15:00


36 intrebari

Cat de importanta e comunicarea in vreme de criza? Care este rolul comunicarii interne in aceste vremuri? Cum vede un bancher comunicarea cu echipa pe timp de criza? Cu totii vorbim si scriem. Dar comunicam...?

Acestea sunt doar cateva intrebari la care Gabriela Tokacs, Manager de program Erudio, si Mihai Rauta, Consumer Risk Director, Raiffeisen Bank, vor raspunde in direct, astazi, 30 iulie, in cadrul Live Text, Dezbaterile Wall-Street cu specialistii Erudio.

Adreseaza o intrebare pe tema: E criza. Comunicam sau ne scufundam

Citeste si articolul de opinie Cu totii vorbim si scriem. Dar comunicam...?

Invitatii pe tema "E criza. Comunicam sau ne scufundam"

  • Mihai RAUTA Mihai RAUTA Raiffeisen Bank
  • Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS Erudio

Dezbateri pe tema: E criza. Comunicam sau ne scufundam


Categoric nu comunicam, desi cu toti suntem constienti de importanta comunicarii in economia reala. Motivul principal: stratificarea societatii si accentuarea decalajelor dintre oameni. Astfel se explica si faptul ca noi, romanii, comunicam mult mai bine cu strainii, pentru ca nu ne cunosc si de aceea nu au resentimente. Peste cati ani credeti ca va lua sfarsit aceasta criza a comunicarii in Romania?

Oana Blejeru / 30 Iulie 2009 ora 19:14

La aceasta intrebare inca nu a fost dat un raspuns.

Nu prea are legatura cu comunicare intrebarea urmatoare dar profit de ocazie sa imi satisfac curiozitatea. Ce atitudine ar trebui adoptata in conditii de criza? Cine ar putea fi mai afectat de criza: cel care e prudent, cel care e neutru fata de risc sau cel caruia ii place riscul?

Iulia Pirnog / 30 Iulie 2009 ora 16:49
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:13
O intrebare interesanta si incitanta. Incercand sa raspund la ea, cred imi voi satisface si eu curiozitatea raspunsului. Si ma gandesc la trei lucruri: un film, un joc si un citat.

Filmul:

Cel prudent, cel riscant si cel neutru, daca imi permiti sa ii aranjez in aceasta ordine ca sa corespunda cu titlul: The Good, The Bad and The Ugly. Ma intorc la aceasta capodopera a fimului de tip ‘spaghetti western’. Afisul mi s-a parut foarte interesant. Spunea ceva de genul: ‘Pentru cei trei, razboiul civil nu a fost iad, a fost practica’.

In general, cred ca depinde foarte mult in care din cele 3 categorii( prudent, riscant, neutru) te-ai aflat in 2007-2008, ca sa vezi de unde pornesti in 2009.

Bineinteles, depinde daca esti intr-un mediu comercial sau non profit. Sa consideram totusi un mediu comercial - adica ne-a interesat profitul.
In primul rand, in 2009, in functie de unde esti, este destul de probabil ca multa lume sa opteze pentru doar doua variante (prudenta sau risc). Neutrii s-ar putea sa nu fie prea multi, cu exceptia celor care s-au pensionat anticipat pe baza unor castiguri...indestulatoare.

Jocul:
Am putea juca chiar un joc: sa spunem ca trebuie sa plecam intr-o excursie intr-un desert (incepe sa semene cu realitatea deja.
Specialistii geologi spun ca urmatoarea sursa de apa poate fi la 5 zile, la 15 zile de mers sau nu vei avea nici o sursa de apa. Se vad ceva nori si sunt sanse sa si ploua, desi am intrat in sezonul secetos.

Cata apa ai lua cu tine?
- pentru 5 zile
- pentru 15 zile
- pentru oricate zile (echipament care genereaza apa, dar foarte greu de carat)

In functie de abordarea fiecaruia poti vedea ce rol se potriveste pentru trecerea printr-o perioada secetoasa ‘economic’.

Citatul:

Ar mai fi si un citat care s-ar putea potrivi aici: ‘Arta de a fi cand foarte prudent, cand foarte indraznet este arta de a reusi’.A spus-o Napoleon. Si cum el a tinut-o intr-o criza de la inceput la sfarsit...si totusi i-a mai ramas suficient timp numele in istorie...

In caz ca vrei sa gasesti un raspuns, poti utiliza ce am spus mai sus. In caz ca mi se cere o parere persoanala as spune ca dintre cei trei: Cel Bun ( prudent), Cel Rau (riscul) si cel Urat (neutrul), azi ar pierde Neadaptabilul (indiferent de  rolul jucat inainte).

Majoritatea companiilor utilizeaza ca mijloace de comunicare e-mailul si telefonul. Considerati ca aceste canale de comunicare pot fi la fel de eficiente precum abordarea face to face pe timp de criza? V-as ruga sa argumentati raspunsul dumneavoastra. Multumesc!

Iulia Pirnog / 30 Iulie 2009 ora 16:23
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 19:29
Nu cred ca e ceva mai eficient pentru comunicare decat o intalnire fata in fata intre doi sau mai multi oameni. Pentru ca e abordarea cea mai calda si mai umana.

In primul rand, pentru ca foarte greu poti intra in rezonanta cu o persoana, atunci cand nu-l vezi, cand nu-i vezi ochii si cand nu-l percepi in totalitatea lui. Sunt niste lucruri atat de subtile, incat nici nu le putem percepe constient sau verbaliza, care ne fac sa spunem dupa cateva minute in compania cuiva: "am/ n-am incredere in ce-mi spune omul asta" sau "imi/ nu-mi  place persoana din fata mea". Sunt studii care sustin ca ne hotaram daca ne place cineva si vrem sa incepem un proiect impreuna in primele zeci de secunde dupa ce respectiva persoana a intrat in camera. Alti cercetatori sunt mai ingaduitori si ne acorda  cateva minute.

Apoi, limbajul nonverbal e aproape anulat in comunicarea prin telefon si mail. Spun "aproape" pentru ca zambetul e singurul element nonverbal care se "aude" si la telefon. E extrem de important tot ce tine de corp si de felul in care ni-l purtam: imbracamintea, incaltamintea, machiajul - eventual, parfumul, mersul, gesturile sau pozitia mainilor, pozitia cand stai asezat, mimica fetei: privirea, zambetul. Toate astea ne comunica, si fara ele ne taiem singuri o parte din "arsenalul" pentru comunicare. Mai ales cand e in joc un subiect important sau sensibil, nu e de preferat sa alegi sa te lipsesti de atatea ajutoare.

Limbajul paraverbal (intensitatea si tonul vocii, momentele de tacere, felul in care intrerupi discursul celuilalt etc) e si el vital.  Pentru ca e un vehicul al Emotiei (impreuna cu limbajul nonverbal). Iar cei care reusesc sa transmita emotie reusesc sa comunice si sa convinga.

Continutul mesajului e la fel de important ca toate cele de mai sus si e de dorit sa fie cat mai bine structurat si scurt. Continutul poate fi transmis la fel de bine si in scris. Avantajul imens al comunicarii directe e ca micile stangarii trec in vorbirea fata in fata, iar eventualele minusuri ale textului pot fi compensate cu o prezentare inspirata a lor.
In concluzie, in orice moment, dar poate acum  mai mult decat de obicei, comunicarea fata in fata mi se pare cea mai puternica si eficienta.



horia coman horia coman 4 August 2009 ora 09:45
Eu cred ca oamenii de top nu mai stiu sa-si asculte angajatii si prin asta lezeaza asa zisa ''comunicare'' , si nu fac decat sa aduca schimbari nefaste ale afacerii altora si nu ale lor , iar daca sunt ale lor pana ajung la un nivel superior se ocupa cu succes de comunicare ,pana ajunge acolo ca mai apoi sa ceara comunicare dar sa nu faciliteze realizarea acesteia.Asa se ajunge ca o societate sa fie formata din ''surzii '' care nu vor sa auda ce comunica , clasa muncitoare (salarii , conditii umane de munca , respect fata de viitoare mamici etc etc etc....) si ''mutii'' care prin definitia societatii in care traim sunt clasa muncitoare , care tot comunica dar nu-i aude nimeni . Din pacate dupa parerea mea asta va avea repercursiuni grave in viitorul acestei societati romanesti care nu intelege ca nu este totul sa castigi ci trebuie sa mai si oferi ca sa ai siguranta unui lucru bine facut si mai ales profesionist. Multumesc, H.

Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:18
In cele ce urmeaza am sa folosesc fata in fata in locul F2F.

Canalele de comunicarea si alegerea lor sunt specifice fiecarei activitati, tip de industrie, audiente. Intrebarea este extrem de generoasa din acest punct de vedere. Ma voi limita a discuta despre experienta mea (despre comunicarea in echipe am raspuns la intrebarea de mai jos).
Intr-adevar,exista intotdeauna un balans intre eficienta procesului de comunicarea si asteptarile legate de rezultatul comunicarii.

Unul la unul, fata in fata, este ideal. In conditiile actuale cand gradul de incredere este din ce in ce mai scazut (de ambele parti, companie si clienti), pare sa fie chiar imperios necesar. Si este intr-adevar de preferat. Totusi trebuie sa reducem costurile si sa actionam mai rapid. Ce facem?

O solutie ar fi utilizarea mai multor canale de comunicare intr-o combinatie si succesiune determinata de segmentarea zonelor de interes ale partenerilor de conversatie.

Fac o paranteza aici. Un expert in comunicare mi-a recomandat sa ma refer la comunicarea cu o persoana astfel: ‘am avut o conversatie’ in loc de ‘am avut o discutie’ care suna cu totul alfel (CONvergent/DIvergent, CONstructiv/DIStructiv).

De exemplu, sunt companii care pentru a eficientiza si reduce costurile din call centere si unitati, au creat sisteme complexe de analiza a cerintelor clientilor (pe baza istoricului) si de identificare a acestora.
 
Astfel, in momentul receptionarii apelului clientul este identificat imediat si este directionat automat catre un mesaj pre-inregistrat care ii da detaliile pentru care are obisnuinta sa sune, sau, catre specialistul care se prevede ca poate da cea mai buna oferta. Bineinteles, daca clientul doreste sa discute direct cu operatorul sau sa mearga intr-o unitate poate, dar acest proces elimina si cozile pentru intrebari simple.

O alta situatie: ati urmarit limbajul, tonul vocii, atitudinea atunci cand participati la o teleconferinta? Nu vi se pare ca exista sanse mai reduse de conflict, sanse mai mari de remediere sau aplanare ale lui si chiar posibilitati de rezolvare a scopului mai mare, decat atunci cand esti fata in fata? In cazul videoconferintelor ar putea fi chiar si mai evident.

Cu toate acestea, multe persoane prefera fata in fata si chiar accepta sa prelungeasca probleme sa se agraveze, decat sa foloseasca astfel de mijloace de comunicare. Bine, suntem oameni pana la urma, nu? Teleconferintele, videoconferintele. Poate mai merita o privire?!
Este totusi evident: atunci cand ai nevoie de un plus de incredere, de un efect puternic, de solutionarea pe loc a problemei, intalnirea fata in fata, este cea mai eficienta, criza ori nu.

Ma gandeam ca am tot raspuns la intrebari si am constatat ca exista doua situatii:

-unele persoane utilizeaza raspunsurile ca pe idei de directie, pe care le reinterpreteaza prin prisma experientei personale, ajungand la concluzii durabile

-alte persoane, doresc sa li se spuna ‘mura-n gura’ care este raspunsul magic. De obicei raspunsul magic este o parere pur personala a celui care raspunde si de multe ori nu se potriveste cu opinia si asteptarile celui care intreaba( claritatea intrebarii are un rol determinant). In aceste situatii se creaza chiar dezbateri puternice si contradictorii, dar din care pot castiga toti.

Participand la aceasta conversatie on-line, m-am gandit sa le abordez pe amandoua, asa ca opinia mea este ca in aceste perioade cred ca cel mai important este SA ASCULTI cu mai multa atentie decat o faceai pana acum. Dupa aceea, probabil ca vei testa canale de comunicare, pentru ca teoria si experienta din timpurile bune nu prea mai sunt acelasi lucru cand vorbim cu ‘lebedele negre’.

Si cel mai important:...sa fim pozitivi! Nu stiu cum! Cumva!

Ce ar trebui sa comunici si cum ar trebui sa o faci unui grup de oameni in conditiile in care le esti coleg si nu leader formal? Conditiile economice actuale, numeroasele nemultumiri legate de servici se transpun adesea in conflicte generate intre membrii acestei grupari. De mentionat si faptul ca se lucreaza in ture, de multe ori aparitia acestor conflicte fiind generata si de lipsa de comunicare a membrilor care nu se intalnesc pe aceeasi tura. Gruparea e formata din 5 membrii care ar trebui sa formeze o echipa insa fiecare membru e individualist urmarindu-si propriile interese. Considerati ca munca in echipa ar putea creste productivitatea muncii mai bine decat o face un conflict adesea generator de competitivitate intre membrii respectivi? Cum am putea stimula implicarea unor colegi in activitatile echipei in conditiile in care locul de munca nu o face? Putem depasi aceste obstacole?

Iulia Pirnog / 30 Iulie 2009 ora 16:11
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:24
Iulia, stimularea implicarii membrilor echipei este responsabilitatea leaderului formal, in cazul in care nu avem de a face cu o echipa auto-organizata sau cand nu iti doresti sa preiei atributiile unui lider informal.

Lucrul in ture este intr-adevar un obstacol important. Suplimentar, competitivitatea incurajeaza performanta individuala si limiteaza comunicarea. Insa, nu trebuie sa privim competitivitatea ca pe un lucru rau. In functie de specificul activitatii, de obiectivele organizatiei si de conditiile externe, acest lucru este necesar sa fie aplicat, in special in zonele cu caracter operational.

Totusi se pot lua mai multe masuri pentru a asigura coeziunea: rotatia intre ture, asigurarea unui coordonator pe fiecare tura, chiar si informal, poate prin rotatie, o iesire cu toata echipa care sa includa o discutie pe tema obiectivelor dar si activitati recreative, o suprapunere de ture odata pe luna, distributie egala de conturi etc. Din nou, aceste initiative ar fi preferabil de luat de manager, dar cel putin, daca el nu o face, nu va opreste nimeni sa faceti iesirea organizata de tine. La indemana managerului sta posibilitatea de a stabilit obiective de echipa care se suprapun peste cele individuale si nu ar fi rau ca si el sa fie legat de realizarile echipei.

Orice vei vrea sa faci pentru echipa, iti va trebui multa hotarare, energie, independenta de opiniile altoram dar si colaborarea leaderului formal. Obiceiurile sunt greu de combatut.

Conditia economica actuala incearca puternic atitudinile fiecaruia,insa cei cu atitudine pozitiva si dedicatie vor continua indiferent de vreme(mesajul pozitiv, in caz ca pe termen scurt nu vei observa schimbari:).

Un lucru la care trebuie reflectat: Nu putem avea asteptari ca ceilalti sa fie la fel cu noi.

Ar fi cateva intrebari care ai putea sa ti le pui pentru a afla raspunsul care se potriveste cel mai bine:

-cauti solutii pentru a creste productivitatea sau pentru a imbunatatii comunicarea in echipa?
-imparti sentimente similare cu ceilalti membrii ai echipei?
-crezi ca obiectivele sunt stabilite corespunzator?
-ce ai face in locul leaderului formal?
-cum ai prezenta problema leaderului formal?
-care aspecte din cele enuntate de tine depind de personalitatea colegilor(subiectiv) si care tin de modul de organizare(obiectiv).

Ce zici de: ‘ In loc sa cautati tinuturi noi, incercati sa vedeti lumea cu alti ochi!’ Marcel Proust

Si animalele, in situatii extreme: inundatii, incendii, etc. comunica prin limbajul corpului si fac pace pe moment pt. a trece de situatia periculoasa. Credeti ca in societatea actuala se doreste sincer comunicarea ? Despre partea cu pacea nu mai intreb.

Alin Salantiu / 30 Iulie 2009 ora 16:10
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 18:50
Nu e flatant pentru noi, insa cateodata animalele sunt mult mai intelepte decat oamenii. Sunt si anumite specii care, atunci cand adversarul e ranit, au bunul simt sa nu-l atace.

Cred ca acum cei intelepti, care sunt si putini, prin definitie, isi doresc comunicarea si colaborarea si o si practica. Si sunt si multi care inca nu stiu ca in curand si-o vor dori, cel mai probabil. Motivul l-am scris ca raspuns la intrebarea  nr. 21.

Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:26
Nu stiu de ce, dar comparatia cu animalele in situatii extreme mi-a adus aminte de filmul Epoca de Gheata 2 unde cei doi oposum faceau pe mortul in preajma pericolului(cred ca va amintiti ca si elefantul care se credea oposum  a reactionat la fel).

In situatia actuala observam ca exista similaritati puternice. Sa luam anumite pasari care fac pe mortul atunci cand vulturul se roteste deasupra.
 
Asa se intampla de multe ori si in comunicare intr-o perioada de criza, totusi, cateodata chiar mai extrem de atat. Emitatorul/vulturul se face ca zboara/comunica si receptorul/pasarea se face ca este moarta/asculta. Mai exact avem un comportament nenatural in comunicarea de criza in care unii comunica de dragul comunicarii si al pozitiei, iar altii se fac ca nu au auzit si nu iau atitudine.

Se doreste comunicarea in timp de criza?

Se doreste, se doreste...dar nu ar putea sa o faca altcineva?

In prima faza a crizei economice, "Romania" comunica in exterior cum ca nu este afectata de criza si ca noi pe langa alte tari avem resursele necesare pentru a ii face fata. Acuma daca citesti ziarul, headline-urile reflecta panica interprinzatorilor, angajatilor, functionarilor publici si asa mai departe. Care este motivul pentru aceasta discrepanta in comunicarea "noastra" fata de exterior si ce efect are asupra rating-ului tarii??? Cum vad asta investitorii straini? Mai au incredere sa investeasca la noi in tara? Si cum am putea diminua efectele negative ale acestei metode de comunicare total ineficienta?

Ruxandra / 30 Iulie 2009 ora 15:55
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 18:39
Banuiesc ca ghilimelele din cuvantul Romania vin de la dezaprobarea fata de cei care o reprezinta.

Nu stiu ce fel de strategie au avut in minte cei care au facut anuntul acela initial. M-am tot intrebat daca a fost inconstienta, crunta ignoranta sau vreo strategie care mie mi-a scapat. Timpul nu mi-a lamurit definitiv problema asta... Probabil ca varianta 3 e cea mai apropiata de adevar. Cum si drumul catre iad e pavat cu bune intentii, e posibil ca toti sa fi incercat sa nu creeze panica, si asa sa fi recurs la solutia negarii. Daca asta ar fi adevarul, e aproape induiosatoare grija. Daca nu...

Nu sunt in masura sa ma pronunt legat de intrebarile cu investitorii. Dar daca as fi in papucii lor, as fi probabil nelamurita si incurcata. Si in permanenta cu toate simturile in alerta, daca m-as hotari sa intreprind ceva aici.

Am putea sa  mai spalam din pacate facand lucrurile cat mai bine de acum incolo.

Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:28
Discursurile, comunicatele venite in aceasta perioada economica schimbatoare sunt precum ...apa. Daca te gaseste insetat o bei. Asta la nivelul individului. Daca mai vine si de ‘sus’, adica este ploaie, atunci cu siguranta prinzi doar cateva picaturi, daca nu, te straduiesti sa o aduni.

Atunci cand ploua, cei cu costume scumpe isi pun pelerine, umbrele, se protejeaza de apa ( poate ca asa ar face investitorii).

Meteorologii, (in cazul acesta, cu greu am incerca sa ii asimilam cu analistii), urmaresc traiectoria furtunii, daca a pornit, sau estimeaza unde s-ar putea forma. Au multi senzori si informatii. Ei se ocupa de multe furtuni in acelasi timp.

Media (aici joaca rolul tot de media) preia informatiile metereologice si de multe ori incerca sa le prezinte cat mai sumar (imbracat). De multe ori aflam in timpul ploii ca ploua.

Daca este in abundenta si vine si de ‘sus’ , adica este ploaie, nu intotdeauna esti dispus sa o bei.

In vreme de criza, comunicarile sunt precum apa. Si ploua intermitent de sus. Ploaia te uda. Dupa care... te usuci. Vrei sa opresti ploaia? Poti? In principiu da, dar doar pentru tine, cand iti pui pelerina.

De multe ori, pana si ploaia a uitat ca a plouat. Si pana la urma suntem in mare parte compusi din apa. Si totusi nu ar trebui sa facem ceva? Ce?

Parerea mea este ca in momentul acesta, comunicarea nu exista. Exista doar anunturi sau comunicate care sint cu totul altceva, cu rolul de a te pune in fata unui fapt sau situatii gata definite. In situatia existenta, credeti ca mai exista echipe care sa se ocupe de un proiect cap coada ?

Alin Salantiu / 30 Iulie 2009 ora 15:44
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 18:23
Vorbiti de comunicarea institutionala, de comunicarea in media, sau de comunicarea in instante personale?

Si da, cred ca sunt si cazuri in care oamenii n-au luat-o cu totul razna. Adica, in ciuda tuturor dificultatilor, isi vad de treaba, lucreaza impreuna si sunt hotarati sa faca lucruri sau sa termine cu bine ce au inceput. Cu multe sughituri, cu indoieli, cu momente grele, cu discutii contradictorii aprinse, dar... merg inainte.

Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:30
Uitandu-ne in jur, nu suntem prea multumiti de ceea ce se numeste comunicare. As spune totusi ca este abundenta, doar ca ...nu functioneaza.
Avem o mare de emitatori, s-a dat drumul la cat mai multe bande de frecventa si acum, rar ne mai pozitionam pe aceasi frecventa.

Mai stiti radiourile cu lampi de pe recamier? Cand roteai de un buton de selectare canale si te trezeai cu o suprapunere de posturi? Erai incitat doua secunde, dupa care tot schimbai posturile. Si radioul iti mai dadea sansa sa mai si gandesti (nu asa de mult cat cititul, dar...). Cu televizorul nu prea mai reusesti: deja ti-a blocat si vazul si auzul!

Legat de echipe care sa se ocupe de un proiect cap coada, am avut tendinta sa fim de acord. Dintr-un punct de vedere, cel putin asa cred eu, observatia este reala(sunt multi membrii de echipa care sunt realocati din proiecte). Totusi, rezultatul proiectului este important, nu?

Sa comparam aceasta situatie cu izbucnirea mai multor focare de incendiu intr-o padure. De multe ori, in aceste timpuri, avem o activitate ‘pompieristica’ ca sa ii spunem asa.

Pentru ca sunt focuri in multe locuri care se retrag si se extind, echipele se tot schimba si sunt realocate in functie de necesar. La fel muti si masinile cu scara sau elicopterele, care sunt putine. Totusi in fiecare caz, stingerea incendiului este o activitate de echipa, chiar daca nu aceasi care a inceput. Si spiritul de echipa se regaseste in fata dificultatilor imediate, ‘pericolul’ ca sa spun asa, uneste!

Este o perioada in care dinamica echipelor este un fenomen extrem de interesant si util de studiat, de aplicat si de incurajat de catre manageri.

Credeti ca scoala romaneasca ofera destule solutii pentru ca oamenii sa-si imbunatateasca modul in care comunica?

Adela / 30 Iulie 2009 ora 14:02
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 16:07
1. o experienta
Am intalnit o calatoare din Japonia care facea un tur al lumii. Ultimul ei serviciu era de profesor de engleza in Australia. Mi-a povestit un lucru interesant:
- in Japonia elevii nu sunt lasati sa vorbeasca la scoala neintrebati si in plus sunt mustrati daca raspund gresit sau ridica mana si spun ceva incorect
- in Australia elevii sunt incurajati sa isi exprime orice opinie, sa ridice mana si sa spuna ce gandesc. Pentru ea a fost un soc cultural.

In Japonia scolile au creat indivizi care comunica in standardele impuse, insa la angajare se doresc candidati care au aptitudini de comunicare, deschisi, inovativi, etc.

2. concret

Scoala romaneasca face multe lucruri bune, insa nu te invata sa faci suficiente prezentari, nu te pune in fata unui public si a unei audiente. Ulterior cand te angajezi constati ca trebuie sa faci prezentari, sa vorbesti in public, sa nu fii stresat la microfon sa comunici verbal concis. etc  Am realizat asta dupa multi ani, de abia cand am facut cursuri care sa ma ajute sa imbunatatesc aceste lucruri.

Iulia Pirnog Iulia Pirnog 30 Iulie 2009 ora 16:46
Parerea mea este ca inainte de aceasta etapa din viata fiecarui om familia are rolul cel mai important in privinta comunicarii. Exista parinti care inhiba comunicarea prin adoptarea unui stil autoritar. In ceea ce priveste solutiile oferite de scoala romaneasca le consider dependente de anumiti factori cum ar fi factorul economic. Trecerea la economia de piata a oferit mai multe oportunitati in ceea ce priveste scoala romaneasca. Insa la fel de important este si factorul uman deoarece exista numeroase mentalitati care nu vor sa iasa din propriile tipare.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 18:16
Nu pot sa fac parte din categoria celor care infiereaza scoala romaneasca pentru ca e depasita si slaba. Am avut si eu, ca multi altii, probabil, si profesori foarte slabi, altii buni, si altii excelenti. Raportul a fost undeva pe la 60-35-5.  Dar pentru cei 5 %, experienta scolii a meritat toti cei 16 ani.
Pentru ca cei 5% mi-au fost modele si eu, cea de azi, sunt cum sunt pentru ca am incercat sa  invat si sa interiorizez cate ceva din ei.

Cred ca  solutiile  sunt modelele, adica oamenii. Probabil ca s-ar putea introduce n cursuri de  vorbire, de scriere, de comunicare, impact, persuasiune... Dar pana la urma, daca oamenii care le-ar preda n-ar avea har, n-ar trai intr-un anumit fel  si n-ar putea fi modele pentru copiii din fata lor, toate ar fi degeaba.
Cred ca poti transmite principii, valoare si poti fi un model de comunicare si de viata predand orice, de la sport, pana la botanica sau fizica cuantica.
In concluzie, mi-ar placea ca scoala romaneasca sa ofere mai multi dascali in adevaratul sens al cuvantului, adica mai multe modele.

 Serban Gheorghe Serban Gheorghe 4 August 2009 ora 09:45
Urmeaza, deocamdata toti o iau in gluma. CRIZA PLANETAR N VIZIUNEA LUI ALBERT EINSTEIN "S nu avem pretenia ca lucrurile s se schimbe dac tot timpul facem acelai lucru. Criza este cea mai binecuvntat situaie care poate apare pentru ri i persoane, pentru c ea atrage dup sine progrese. Creativitatea se nate din necesitate precum ziua se nate din noapte. n perioada crizei se nasc inveniile, descoperirile i marile strategii. Cine depete criza se depete pe sine nsui, fr a rmne "depit". Cine atribuie crizei eecul, i amenin propriul talent i respect mai mult problemele dect soluiile. Adevrata criz este criza incompetenei. Problema persoanelor i a rilor este lenea i indiferena pentru a gsi soluii i ieiri din astfel de situaii. Fr criz nu exist duel, fr duel viaa este o rutin, o agonie lent. Fr criz nu exist valoare. n perioada crizei nflorete ce e mai bun n fiecare.... Dac vorbim de criz o promovm iar tcerea este o exaltare a conformismului... n loc de acestea, mai bine s muncim. S terminm odat cu singura criz amenintoare: tragedia de a nu dori s luptm pentru a o depi" Albert Einstein

Pentru Domnul Rauta: Ce ne invata criza actuala?

Katia / 30 Iulie 2009 ora 13:55
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:32
Oare ce sa mai inveti, cand fiecare se grabeste sa spuna ca ne revenim deja!

Acum cateva luni, in cadrul unei conferinte in Statele Unite pe teme financiar-bancare, persoane precum Martin Wolf (Financial Times), Robert Shiller( autor Animal Spirits) isi puneau intrebarea cat va dura aceasta perioda economica si din ce data sa inceapa sa o masoare. Referinta la cei zece ani ai crizei din 1930 a creat tacere.

E criza? Nici nu a fost? Nici nu a inceput? Ce sa inveti din asta?

Multi dintre noi suntem elevi, putini experimentati, multi experimentatori, multi inventatori si inca multi...ignoranti.

De curand am pierdut o persoana draga, bunicul meu, profesorul Gheorghe Parnuta, care imi putea vorbi la 94 de ani, despre lipsa unor pantofi cand se ducea la scoala si despre oul primit de la vecini, unul la 5 frati.

Undeva, intre generatii, s-a pierdut gandirea pe termen mediu, lung. Pana si acel ‘cincinal’ blamat. Ne-am ales cu 1-2 ani de tras. Dupa aia potopul.

Este o perioda dificila pentru multi, extrem de interesanta pentru cei isi permit sa o studieze si sa se afle in prima linie si sper sa fie transmisa catre cei care nu o percep inca, pentru ca sunt prea mici.

Pornind de la faptul ca nu e de ajuns doar sa comunicam ci si CUM ? sau CE ? comunicam, care considerati ca e rolul nivelului cunostintelor dobandite prin parcursul profesional al fiecarui individ, in a comunica ceva util si nu doar non-sensuri celui cu care interactionam? Nu cumva doar o parte dintre noi comunica cu adevarat ?( si acest segment e pe cale de disparitie? )

ovidiu cosmin moldovan / 30 Iulie 2009 ora 13:54
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:54
Intr-adevar segmentul este in descrestere si multe persoane nu se exprima, desii au o capacitate extraordinara de a o face. Cred ca zgomotul informational te face sa crezi ca trebuie sa tipi ca sa il acoperi si mai bine nu o faci.  Altii aleg sa scrie, dar sa nu publice.

Blogurile sunt totusi un succes in dezvoltarea abilitatilor de comunicare. Deja lucrurile sunt mai clare. Aici poti masura clar daca vorbesti pentru tine sau pentru ceilalti dupa cati vizitatori ai si dupa comentariile lor.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 17:56
Intr-o lume ideala, mie mi-ar placea sa stau de vorba sau sa citesc numai ce spun oameni care au si continut, si stiu si sa-l puna intr-o forma apetianta. Si cred ca multi ne-am dori asta. Evident, nu traim in genul ala de lume.
Mi se pare ca acolo unde cenzura exterioara nu exista - adica teoretic, oricine poate sa se produca oriunde si oricand, e imperios necesar sa apara cenzura interioara, dictata de propriul bun simt. Adica sa te apuci sa comunici atat cat stii ca poti. Sa te adecvezi la propriile limite. Nu putem sa facem toti asta tot timpul, ne mai fura peisajul sau ne place prea mult sa ne auzim/ citim.
In cazul asta, cred ca audienta face trierea intre zgomote si mesajele autentice. Din pacate, nervii audientei, daca ajunge sa fie pusa prea des in situatia asta, devin foarte intinsi...

Sunt de accord cu Domnul Rauta Mihai, si anume, cuvantul criza mi se pare deasemenea putin fortat. Intradevar sunt unele state unde a si inceput si se poate spune ca este criza. Dar in tara noastra daca este sa privim in urma, criza a fost dintotdeauna. Nu am vazut nici un sondaj real de opinie, in care oamenii sa fie mai multumiti decat in perioada asta, sau pur si simplu multumiti. Dupa parerea mea, criza este opusul unei stari optime, iar cand aceasta nu exista, cand apare criza????

troscot mihaela-daniela / 30 Iulie 2009 ora 13:41
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:48
Am sa fiu mai plastic de data aceasta(opinie personala): problema pare sa fie mai veche(daca citim cartile despre criza aparute in timpul crizei). Focul a izbucnit de ceva timp, dar cred ca am aruncat fripturi pe foc in ultimii 2 ani si ne-a placut prea mult mirosul ca sa mai aruncam cu apa. Situatia de astazi pare sa fie un foc. Orice foc se va stinge.  Totusi daca este foc(criza) nu poti sta. Si atunci...daca este doar mai cald decat inainte, daca este o incalzire "economica' globala? Poate ca doar ne adaptam la o viata cu mai putina apa.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 17:44
:) Interventia dumneavoastra este "punctul pe i". Eu nu cunosc sa existe vreo cercetare sociologica din care sa fi reiesit ca vreodata, la nivel global, oamenii au fost predominant fericiti sau multumiti.  Cred ca ar fi si impotriva firii noastre sa ne declaram multumiti cu status quo-ul.

Crize sunt de cand lumea, mai mici, mai mari, iar asta de acum n-ar trebui sa fie o surpriza pentru nimeni. Dimpotriva: Marx a anuntat-o sus si tare inca de la sfarsitul sec. XIX (e drept, credibilitatea lui era usor stirbita!) si oricine se oprea putin din cursa si gafaiala generala, ar fi vazut semnele vremurilor.
In plus, cred foarte tare in conceptul grecesc de "hybris", adica excesul de orice fel. De la un punct incolo, prea multi am depasit masura in prea multe feluri. Pentru eroii din  tragedia greaca, el era fatal. In cazul nostru, sa speram ca "pedeapsa" vine doar sub forma crizei...

exita o transparenta reala la comunicarea banca - client sau e doar o comunicare gen " iti dam tot ce vrei si pe urma mai vedem noi, dar cum vrem noi ". unde sa ne mai scufundam suntem deja scufundati de tot, dar nu am ajuns inca la fund suntem, undeva pe la mijloc. sanse de revenire la suprafata 1% , Romania nu mai este a romanilor si guvernul este primul terorist al Romaniei , ce sanse mai vedeti dvs.

ovidiu gura / 30 Iulie 2009 ora 13:30
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 17:34
Experienta mea in calitate de client de banca e limitata, insa atunci cand am avut treaba cu bancile, am primit informatiile de care am avut nevoie si am fost tratata decent. E drept, sunt convinsa ca pot exista si oameni care au avut altfel de experiente. Ca in orice alt domeniu, serviciile sunt perfectibile.
Nu neg ca oricine ar putea sa scrie oricand un inventar kilometric de lucruri gresite in tara asta. Le stim cu totii, le traim zi de zi. Pe de alta parte, daca imbratisam punctul dumneavoastra de vedere, nu stiu ce ne mai ramane de facut in afara de...sa cautam un copac cu crengi solide si o funie sanatoasa...
Cred ca, atata timp cat suntem inca aici (cei care mai suntem, ca multi au ales sa plece):
-ori suntem masochisti si ne place sa ne chinuim si sa ne victimizam,
-ori suntem idealisti si optimisti pana la naivitate si credem ca lucrurile se pot schimba in bine,
-ori, mai realist, asa, credem ca putem face ceva, mic, ca sa facem aerul mai respirabil macar in perimetrul nostru strans

Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:35
Sunt multe intrebari si afirmatii in acelasi timp!

In primul rand pentru ca vorbim de comunicare cred ca este o situatie in care cel care receptioneaza intrebarea sa se intrebe inainte de a stabili o comunicare cu emitatorul initial:

- se doreste un raspuns, sau este o opinie prezentata in mod public?
- in cazul in care ar fi oferit un raspuns, ar fi ‘ascultat’ sau este vorba de o pozitie ferma?
- exista deja o atitudine pre-formata despre anumite institutii?
- sa formuleze un raspuns destinat persoanei sau sa considere o audienta mai larga?
(am listat cateva intrebari de baza pe care le poti pune inainte sa raspunzi)

In al doilea rand, cel care emite intrebarea si-ar putea pune urmatoarele intrebari inainte de a porni in formularea ei:
- doresc sa pun o intrebare sau doresc sa imi afirm doar o pozitie?
- in cazul in care doresc sa imi exprim o pozitie, este locul cel mai potrivit?
- sunt gata sa accept si alte opinii?
- ce as putea obtine eu din acest raspuns?

Vreau sa intreb daca managerii si consultantii activi in aceasta e-comunitate, in dorinta lor de a ajunge la rezolutie in problematicile cu care se confrunta, au luat in calcul abordarile care se adreseaza planului relational. Exista psihologi formati in tehnici de actiune si dinamici de grup care va pot propune viziuni interesante si proiecte de gestionare a conflictelor din echipa sau la nivel de companie. In calitate de practicant al acestora va propun sa studiati modul in care tehnici ca sociometria, sociodrama raspund nevoilor dvs. Mult succes!

Manuela Tiron / 30 Iulie 2009 ora 13:18
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:43
O interventie foarte buna!
 
Intr-adevar, pentru multe din problemele pe care le intalnim in planul relational de la birou sau din mediul de afaceri, au rezolvari care pot fi facilitate de catre persoane cu pregatire in sociologie, psihologie sau prin apelarea la servicii de coaching personal sau de grup.

Partea de coaching este destul de putin explorata de catre manageri atat din punct de vedere al coachingului personal la care pot participa(permitandu-le sa identifice solutiile si problemele singuri, sub bagheta unui coach independent) cat si al coachingului care il pot face cu angajatii ( sa preia bagheta si sa ofere membrilor echipei sa gaseasca impreuna solutiile).

Sociometria si sociodrama, par si mai indepartate din pacate. Laturile lor sunt percepute destul de personale pentru multi.
O alta zona de actualitate ar fi managementul crizelor, unde planurile si scenariile de criza pot fi evaluate de specialisti care au mai abordat astfel de situatii in diferite domenii.

Sunt multe zone in care specialistii ar putea contribui la rezolvarea unor probleme de comunicare, multe dintre ele enuntate in intrebarile primite astazi. Dar oare ei cum stiu sa comunice aspectele practice ale activitatii lor, pentru a fi intelese beneficiile acestei muncii dificile cu ...atitudinile si obiceiurile ?

Comunicare este esenta vietii pina la urma dar ce faci cind si tu ca manager esti prins descoperit,nu ai mai trait o asemenea experienta si nu ai timp sa mai comunici cu angajatii?Ce ar trebui sa faci concret?Eu chiar vreau sa aplica daca imi spuneti

ROXANA COJOCARU / 30 Iulie 2009 ora 13:10
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:40
Roxana, faptul ca esti preocupata de acest lucru este cel mai important ( am mai spus acest lucru, dar nu pot sa nu il mai spun din nou). Pe langa raspunsul pe care l-am dat  unui alt participant la topic, am sa incerc sa mai adaug:
- poti sa fii oricat de creativa atunci cand doresti sa comunici cu cineva
- pune un post it mic cu un feed-back scurt sau un simplu multumesc, faci o treaba buna
- incearca sa te duci tu la echipa, nu neaparat sa ii chemi in birou sau sa discuti pe telefon. vei mai avea timp de un chat, un schimb de opinii
- da un sms
- sunt atatea pranzuri/pauze de cafea in care poti alege sa ai o conversatie cu un membru al echipei ( comunicarea cea mai buna se pare ca are loc in locul de fumat :)

succes! creeaza!

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 17:20
Imi plac sugestiile lui Mihai la intrebarile dumneavoastra.

Cum a spus si el si cum am scris si eu ceva mai jos, cel mai important e ca dati atentie oamenilor si ca va preocupa ideea de comunicare. Numai faptul ca simtiti asta inseamna foarte mult, pentru ca lucrurile astea se simt si probabil le ofera colegilor dumneavoastra o stare de bine. O mare parte din comunicare se intampla si de la inconstient la inconstient: oamenii simt ca noi simtim sau gandim anumite lucruri. E drept, e bine sa mai si spunem si sa facem ceva, nu doar sa contam pe ceilalti ca or sa le prinda din zbor.
Asa ca o vorba buna, o privire, o intrebare care arata ca esti sincer preocupata de ei, o apreciere, un multumesc, un zambet...pot face minuni!

AURA LUPASCU AURA LUPASCU 4 August 2009 ora 09:45
Daca nu ar fi existat, zambetele ar fi trebuit...inventate! Da, cred ca aveti dreptate: zambetele fac minuni (cu conditia sa fie sincere nu doar "comerciale") As mai vrea sa adaug ceva: se pune din pacate prea putin accent pe comunicarea non-verbala! In graba pe care o avem- cel mai adesea de a vorbi nu de a comunica- uitam ca primul impact este cel vizual!

Cat de importanta e creativitatea in comunicarea interna? Eu cred ca e seaca, spre deosebire de comunicarea externa.

Mirela O. / 30 Iulie 2009 ora 13:09
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 17:10
Da, comunicarea in institutii e de multe ori seaca si e de fapt o non-comunicare, pentru ca mare lucru nu pricepi din ea.
Creativitatea e unul dintre lucrurile in care cred cu convingere, insa de-abia acum incepe sa fie valorizata. Si chiar si acum, cand ne dam seama cu totii ca numai facand lucrurile altfel si uitandu-ne la probleme dintr-o perspectiva complet diferita o sa reusim sa ne imbunatatim viata, tot se aud voci care spun: "cine are timp sa fie creativ in vremurile astea?", "e riscant sa incerci asa o abordare neobisnuita". Totusi, cred ca vocile astea vor fi din ce in ce mai putine si mai slabe.

Cum ii poti determina pe altii cu roluri de comunicatori si de receptori sa isi dezvolte abilitatile, DACA EI NU VOR ACEST LUCRU? Este vorba de membrii guvernului care TRANSMIT(NU COMUNICA) DOAR CE VOR EI. La analizele si si mesajele specialistilor - corecte, argumentate si de bun simt - cei din guvern au probleme de "RECEPTIE" sau/si de "PERCEPTIE". Asa ca sa nu ne mire faptul ca incet, incet(DAR SIGUR) altii incep sa iasa din criza iar noi ne "scufundam" CU LARGUL SPRIJIN AL GUVERNULUI SI POLITICIENILOR.

IN / 30 Iulie 2009 ora 13:08
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 17:04
Ma enerveaza sa spun asta, insa am senzatia ca lumea politica la noi e inca nebuloasa si populata de multi oameni care si-ar face si lor, si altora mai mult bine daca ar face altceva.
Insa cred ca exista, chiar si acolo, oameni care fac nota discordanta si care au o dorinta reala sa schimbe lucrurile in bine. Din pacate, sunt un fel de rarae aves.  Solutia cea mai la indemana mi se pare sa ne straduim sa-i identificam si sa incercam sa comunicam in masura in care se poate,  cu ei. Pentru ca ceilalti, daca n-au urechi de auzit, n-or sa auda.
Si nu cred ca poti sa determini pe cineva sa faca ceva, daca nu vrea. Poti sa-l obligi, eventual, dar asta n-o sa duca nicaieri, mai ales daca vorbim de abilitati de comunicare. Singura modalitate ca sa si asimileze ceva e sa resimta singur nevoia de a schimba si de a imbunatati ceva. Ce se poate face, din afara, cred ca ar fi sa pui persoanele respective in situatii din care sa iasa tot timpul cu imaginea sifonata, sa "dea prost", iar la un moment dat, satui de momente neplacute si penibile, sa vrea sa schimbe ceva.

Oare bancherii nu ar trebui sa aplice sfatul dat de Confucius ?? Citez din "Dovezi ale existemtei lui D-zeu" - autor Richard Warmbrand-Editura Stefanus-1995." Odata Confucius a fost intrebat ce REFORMA ar promova mai intai daca ar fi conducatorul unei tari; - As imbunatati limbajul ! - Asta nu are nici-o legatura cu intrebarea! - au replicat cei prezenti; Confucius a contiuat: -Daca limbajul nu este evoluat si este confuz,nu se reuseste sa se transmita ceeace s-a intentionat sa se transmita, atunci, ceeace se spune, nu coincide cu ceeace se gandeste sau ceece s-a intentionat sa se transmita, si deci, lucrarile nu se fac in mod corespunzator. Daca ceeace se face, nu se face cum trebuie, arta si principiile morale nu se dezvolta. Daca simtul moral si arta nu prospera, NU AVEM JUSTITIE ! Fara Justitie, natiunea nu stie incotro sa paseasca ! De aceea nu ar trebui tolerate vorbele in doi peri. De asta depinde totul !" Oare bancherii n-ar trebui sa tina cont de aceste sfaturi atunci cand intocmesc contractele de imprumut bancar ?

Terzi Petre / 30 Iulie 2009 ora 13:06
Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 16:51
Va multumesc pentru citatul din Confucius, este foarte actual si adevarat!
Cat despre intrebarea dumneavoastra, TOTI ar trebuie sa tinem cont de principiile de mai sus cand vorbim si cand scriem ORICE!

Mihai RAUTA Mihai RAUTA 3 August 2009 ora 11:46
Care vi se pare cel mai riscant lucru pe care il puteti face cu bunurile personale?
- sa va imprumutati masina aflata pe numele dumneavoastra?
- sa va inchiriati casa pe numele dumneavoastra?
- sa dati cu imprumut bani care nu au un alt insemn decat al Bancii Nationale?

Contractele de credit nu sunt cele mai simple dintre toate contractele, nici de elaborat, nici de citit. Poate din motivul sugerat mai sus. Dar regula de baza a semnarii oricarui contract este sa il citesti.

In mediul bancar, te intalnesti destul de des cu persoane care in clipa in care au o problema si incalca o clauza contractuala ( cel mai frecvent vorbim de restante) incep sa aduca in discutie contractele pe care nu le-au citit cand au semnat. Dintr-o data devin atenti!

Contractele se incheie intre parti. Comunicarea este intre parti.
Citeste contractul, comunica, intreaba ofera sugestii!

Am intalnit situatii in care aspecte contractuale au putut fi imbunatatite prin feedback primit de la clienti care au ales sa citeasca contractul cu atentie inainte sa il semneze.

Un contract este un document juridic, elaborat de specialisti din domeniul juridic, bazat pe legislatie si care urmareste sa redea cat mai bine contextul semnarii si responsabilitatile partilor.

Nu toata lumea are pregatire juridica, de aceea in fata unui contract, in mod normal se incearca intelegerea lui inainte de a fi semnat.

Sa ramanem cu Confucius pana la sfarsit: ‘Exista trei metode de a invata intelepciunea: prima prin reflectie, cea mai nobila dintre toate, a doua prin imitatie - metoda cea mai facila si a treia metoda, prin experienta - metoda cea mai amara dintre toate.

Prapastia veniturilor dintre "avuti" si restul cetatenilor in contina crestere pune sub semnul intrebarii notiunea de comunicare. Intrebarea este cui serveste aceasta comunicare ? Ce fel de comunicare ar trebui sa fie cat de onesta sau interesata? Intreb daca nu ar fi mai benefica scufundarea care ar mai limpezi spectrul social.

Stefan Nicolae / 30 Iulie 2009 ora 13:04
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:29
Personal, cred ca este important sa stim sa ne punem noua insine intrebari. Este deasemenea important sa determinam daca chiar dorim sa aflam raspunsul la ele si daca raspunsul ne ajuta sau daca nu cumva doar faptul ca am intrebat este o afirmatie si o eliberare a unei  opinii.

Scufundarea, daca nu este facuta cu un scop recreativ sau tehnic, este o situatie care afecteaza pe toti cei din jur, pe noi insine si in afara aspectului exterior uniform, nu este utila celor aflati sub acest nivel.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 16:48
E adevarat ca nu stam inca prea bine cu patura de mijloc si ca diferentele sunt foarte mari. Citeam zilele trecute cuvintele lui Vaclav Havel, care spunea ca din pacate, ce a urmat dupa caderea comunismului in tarile Europei de Est nu e nici societatea democratica, nici capitalismul sanatos pe care ni le doream cu toti, ci "mafio-democratie" sau "mafio-capitalism". Dar nu cred ca asta inseamna ca trebuie sa ne punem cenusa-n cap sau sa ignoram si lucrurile bune care s-au intamplat. Inseamna doar ca mai avem un drum lung de parcurs. Si nu cred ca un fel de reiterare a potopului biblic, adaptat lumii financiare, ar ajuta cu ceva, pentru ca oricum, dupa cum stim, buruienile pot foarte rezistente.

Pentru cei mai multi dintre noi criza este reala, o simtim pe propria piele, insa faptul ca in aceste momente comunicarea este zero ne-au bagat si mai mult in ceata. Intrebarea este la ce sa ne asteptam pe viitor la mai rau?

Tuta Petronela / 30 Iulie 2009 ora 12:48
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:24
Din pacate sau din fericire nu pot raspunde la intrebari legate de viitor. Nu cunosc o persoana care poate schimba trecutul si nici una care poate prezice viitorul. Astazi, sunt inca multe alte lucruri pozitive pe care le putem comunica catre altii sau catre noi insine.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 16:29
Avem toti tot felul de raspunsuri la situatii dificile sau de limita. Sper ca blocajele in relationare si comunicare sunt din categoria reactiilor de genul asta si sunt doar o faza. Cred ca atunci cand oamenii vor simti ca au ajuns intr-un punct critic, vor incepe sa miste.

Nu cred ca e o solutie sa ne asteptam la ce e mai rau. Ar insemna ca suntem toti deja intrati in mecanismul asta imens care merge dubios, si sa fii adaptat la o societate si la un mod de functionare bolnave nu duce nicaieri.
Pe ideea ca atunci cand iti schimbi perspectiva, si lucrurile pe care le privesti se schimba, prefer sa imi  pastrez mici urme de speranta. Speranta care poate fi alimentata si doar din convingerea ca daca fiecare isi face treaba bine in mica lui ograda, aerul o sa devina mai respirabil, intai acolo, apoi si in alte ograzi si tot asa.

1. Care credeti ca ar trebui sa fie atitudinea unui salariat, cu o vechime mai mica la un anumit loc de munca, in momentul in care constata faptul ca, desi este retrograd, sefii impun un anumit stil de lucru si nu accepta ideile noi, chiar si atunci cand sunt vadit constructive? Am in vedere situatia in care aceste idei noi sunt din manuale (noi doar pentru un anumit loc de munca) si care sunt refuzate pe principiul "faci cum zic eu si nu cum e corect". 2. Care ar trebui sa fie atitudinea unui salariat in situatia in care seful de echipa imparte intr-un mod incorect sarcinile de serviciu si care triaza si retine pentru sine anumite informatii sau anumite lucrari, nefacandu-le cunoscute sau nerepartizandu-le subordonatilor, desemnati la un nivel superior cu indeplinirea lor, in schimb, in momentul tragerii la raspundere, nu recunoaste fapul ca nu a repartizat aceste sarcini?

Maximilian Andrei / 30 Iulie 2009 ora 12:45
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:17
In primul rand, este important sa iti exprimi opinia direct intr-un mod care sa nu afecteze cealalta persoana. In functie de rezultatele unei atitudini deschise, ai de facut o alegere. In general schimbarea locului de munca este stresanta si absenta unei comunicari cu colegii de echipa, cu managerul sau din alte zone afecteaza si mai mult. Cand pleci de la serviciu, problema se va muta cu tine acasa.

Indiferent de modul in care se comunica in jurul tau, poti alege ca tu sa comunici eficient si sa fii perseverent. Comunica primul, invata din greselile altora de comunicare sau din abilitatile lor si vei avea doar de castigat. Comparatia, judecata, nu sunt utile pentru momentul prezent.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 16:12
Nu stiu cum ar TREBUI sa fie atitudinea, dar stiu cum as reactiona eu. Adica m-as stradui sa conving ca sunt o persoana demna de incredere, ale carei idei merita ascultate si puse in practica. Apoi, cu duhul blandetii, as incerca sa explic cu toate tipurile de argumente de ce ideea pe care o sustin e buna si ar trebui pusa in practica. Si daca tot as auzi rasunsul minunat pe care il citezi, m-as imprieteni foarte tare cu site-urile de recrutare. Pentru ca nu as vrea sa fiu intr-un loc unde ideile si oamenii  valorosi sunt ignorati si tinuti doar pe post de mobilier sau de executanti.

As simti nevoia sa am o discutie cu seful de echipa. Poate greselile sunt facute inocent, in necunostinta de cauza (slabe sanse, dar totusi, merita intrebat!). Pe un ton cat se poate de civilizat si neincarcat de frustrari, l-as intreba daca e constient ca din pozitia angajatilor, situatia arata cum spui. Apoi as incerca sa aflu care sunt motivele pentru care se poarta asa si daca stie ca pentru tine si poate alti membri ai echipei, ce face el nu e un comportament acceptabil. Si in functie de cum decurge discutia si de raspunsuri, m-as hotari daca in locul ala si cu oamenii aia vreau sa imi petrec doua treimi din fiecare zi.

Comunicarea uneori iseamna totul. Inclusiv posibilitatea unor deblocaje. Un rol esential insa in ducerea la bun sfarsit al mai tutror dmersurilor il au trusturile media. Cand se vor decide acestea sa comunice "pe bune"? Cand se vor decide "mogulii" din media sa lase informatia sa ajunga la public netrunchaita?

stefan afrimescu / 30 Iulie 2009 ora 12:30
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:06
La nivel international, rolul siturilor independente de stiri devine din ce in ce mai important. Treptat alegerea stirilor pe internet din surse independete in detrimentul canalele traditionale ( TV, radio, etc) va constitui un factor important in selectia stirilor din media traditionala.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 15:52
Din pacate, nu ma simt in masura sa raspund la aceasta intrebare. Fiind si eu consumator de media, pot doar sa spun ca ma incred cu moderatie in ce vad si ce aud si ca ma straduiesc sa citesc cat mai mult printre randuri, toate astea in timp ce ma straduiesc sa nu cad in paranoia. E destul de clar ca, atata timp cat stirile sunt culese si prelucrate de oameni, subiectivitatea fiecaruia filtreaza si influenteaza realitatea obiectiva. Cateodata cu intentie, alteori fara.

Cum poti creste fidelitatea fata de brand a propriilor angajati, atunci cand aceasta scade pe fondul masurilor anti-criza adoptate de companie? Daca venitul la job in fiecare zi este echivalentul unei noi batalii pentru supravietuire unde dusmanii tai sunt chiar colegii tai, cum reusesti sa le schimbi perspectiva si sa le arati ca se va scufunda corabia numai daca fiecare de pe punte vasleste in alta directie?

BB / 30 Iulie 2009 ora 12:27
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 15:00
In perioada de criza se nasc liderii adevarati! Ne dorim sa fim unul din acei lideri, sau ne uitam la ceilalti cum alearga in toate directiile? Daca crezi in ceea ce spui si iti doresti cu adevarat sa faci o schimbare vei reusi. Indiferent de metode.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 15:39
Nu-mi mai amintesc unde, dar am citit legat de asta ceva foarte dragut: ca un om i-a cerut lui Dumnezeu sa ii arate cum sunt Iadul si Raiul. Omul a intrat in Iad, unde, dupa ce a deschis usa unei camere, a vazut o masa la care stateau patru oameni. Pe masa era  un castron imens cu ciorba aburinda, care mirosea innebunitor de bine. Fiecare om avea legata pe cate o mana o lingura cu coada foarte lunga. Atat de lunga, incat nu o puteau duce la gura, sa manance. Asa ca oamenii erau livizi, slabi si sfarsiti.
In Rai, acelasi decor: masa, cei patru oameni, castronul cu ciorba, lingurile imense legate de maini. Dar oamenii nu mai erau slabi si sfarsiti, erau bine hraniti, vorbeau, radeau si le era bine. Omul, nelamurit,  a intrebat cum de, desi conditiile sunt la fel, situatiile sunt atat de diferite. Si raspunsul a fost ca in Rai oamenii invatasera ca daca se ajuta unii pe altii, le poate fi mult mai bine.
Asta e si o metafora foarte buna pentru comunicare. Si pentru viata, ca tot noi ne putem face "camera" si iad, si rai.


chiar este criza? nu cumva altceva nu mai facem decat sa vorbim foarte mult ? peste tot se vorbeste ,se da in vileag fapte comise sau necomise, deci se vorbeste, se comunica , dar ce altceva facem? De scufundat suntem pe jumatate si nu facem nimic sa ne salvam .Propun sa incepem cu inceputul (model japonez) si anume cu bunul simt .Credeti ca vom iesi mai repede la mal?

nela mereanu / 30 Iulie 2009 ora 12:27
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:55
Intr-adevar se vorbeste mult, chiar si noi facem acum acest lucru. Despre modele( cel turcesc) m-am exprimat mai devreme.

Totusi, fiecare poate aborda un model. Fiecare se poate hotara sa spuna la birou de dimineata ca el abordeaza 'modelul japonez'. Sunt sigur ca o sa fie altii care sa intrebe cum functioneaza si daca o sa creada in el, cel putin la birou vom avea un model cu care sa ne simtim bine.

Din nou cred ca intrebarea este pentru fiecare si raspunsul/actiunea este la fiecare din noi.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 15:19
Criza e, de asta nu cred ca se mai indoieste cineva. Ce e foarte adevarat insa, e ca dupa constatarea ca avem o criza, ar trebui sa vina si niste actiuni subsumate ideii: "ce facem cu ea?". Noi am cam ramas incremeniti in fata afirmatiei, o analizam, o intoarcem pe toate partile, o comentam. Ceea ce nu e rau, e bine sa intelegem fenomenul si cauzele inainte sa ne apucam sa facem ceva. Sper doar ca in curand, dupa atatea analize si discutii, o sa putem crea si o strategie cu cap si cu coada, pe baza careia sa ne apucam apoi sa si facem ceva.
Bunul simt e, intr-adevar, punctul de plecare pentru orice. Si cred ca vom iesi la mal, totul e insa sa nu speram ca va veni cineva care va face o minune, va schimba totul radical si ne va salva de la urata criza. Cred ca "salvarea" e in alta parte, adica la fiecare dintre noi. Daca fiecare incepem sa ne facem curatenie in jur si in micro-lumile noastre, sa incepem sa schimbam si sa miscam lucrurile, usor-usor, totul va capata o alta fata. Adica sa fim, fiecare dintre noi, schimbarea pe care o dorim de la lume. Schimbare care nu o sa se intample peste noapte, asa cum s-au intamplat lucrurile pana acum, dar cu bunavointa si efort constant...o sa vina.

Aveti timp pentru un feed-back continuu? Eu nu reusesc acest lucru constant. Ce sfaturi aveti, mai ales daca incurajati acest feedback?

A.D. / 30 Iulie 2009 ora 12:01
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:51
Sa continui ceea ce faci! Faptul ca iti doresti acest lucru, este important si deja este vizibil pentru ceilalti! Nu trebuie sa excelam in fiecare zi, dar este important sa marcam imediat punctele importante realizate de cei din jur, nu cu intarziere si sa stabilesti intalniri cu regularitate.  De multe ori in intalnirile de feed-back oferi sansa celuilalt sa se exprime el, mai putin sa vorbesti tu(in special daca ai un program zilnic incarcat). Este important sa intelegi asteptarile persoanei care are nevoie de feed-back.

Cateva idei de feed-back continuu - zambeste persoanei, profita de o simpla intalnire pe culoar, la plecare, pe drum, fii deschis prin atitudine. Comunicarea non-verbala este un feedback. Un exemplu, faptul ca nu ai avut contact vizual direct (ochi in ochi) cu o persoana care pana atunci discutai mai frecvent, poate genera pentru el o intrebare de genul 'fac ceva gresit? ai o problema?'  Atentie la aceste aspecte ...sunt un feed-back voluntar sau involuntar puternic. Daca este involuntar, atentie...se poate remedia usor!

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 14:59
Nu mi-as permite sa ofer sfaturi si stiu ca toti avem din ce in ce mai putin timp. In plus, e si foarte dificil sa ai tot timpul ceva de spus, de comentat, de incurajat. Sunt lucruri, contexte sau evenimente mai importante, in timpul carora sau dupa care tuturor ne place sa ni se spuna ceva, sa ni se dea un sfat, o apreciere, o sugestie. Si cred ca in cayurile astea reactiile ar fi bine sa fie mai consistente, adica sa aiba loc o discutie. Dar cred ca putem oferi celor din jur aprecieri, incurajari sau sugestii si cu un efort de timp mult mai mic. Adica o propozitie, o fraza, un zambet - si astea sunt tot feedback, si oferite constant si sincer, sunt cel putin la fel de importante si binevenite ca o evaluare temeinica si detaliata.

Daca am de transmis un mesaj la o anumita ora, cum pot comunica eficient cu cei care nu se afla la locul de munca in respectivul interval de timp?

Madeleine / 30 Iulie 2009 ora 11:56
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:38

In principiu sunt foarte multe canale de comunicare, iar tehnologia ne ofera mult mai mult astazi decat porumbei calatori:)

O solutie pe care o folosesc eu, este de a crea grup de persoane pe telefonul mobil si prin trimiterea unui singur sms sunt acoperiti toti. Cred totusi ca este o solutie analizata deja, de aceea in masura detalierii intrebarii, am sa incerc sa va ofer mai multe detalii.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 14:48
Daca inteleg bine, ne intrebati care credem ca ar fi cea mai potrivita varianta de transmitere a unui mesaj pentru colegii care nu sunt la birou la un anumit moment dat.
Depinde foarte mult de natura mesajului: daca e un mesaj cu titlu informativ, relativ neutru ca incarcatura emotionala, poate fi transmis prin sms sau mail. Daca e un mesaj special, eu, una , as aprecia foarte mult scrisorile (trimise in plic).
Daca e un mesaj mai delicat sau dificil, cred ca e preferabila o convorbire telefonica cu fiecare dintre persoanele respective.

Vrem exemple, stimati invitati. Puteti sa dati cateva exemple de lideri ce sunt capabili sa comunice eficient ( din companii/mediul politic/institutii publice )?

Viorel Ambrus / 30 Iulie 2009 ora 11:23
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:31
In spatele multor lideri care comunica eficient, stau multe alte persoane care stiu cu adevarat sa comunice eficient. Cati dintre lideri comunica ei insisi eficient, nu pot da exemple. Personal, nu sunt orientat in a furniza exemple de indivizi, cred mai mult in capacitatea imensa a fiecarui individ de a face acest lucru, daca isi doreste si daca experimenteaza si invata. Va multumesc pentru intrebare!

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 14:38
Unul dintre preferatii mei este Sir Ken Robinson.
De la noi, din companii si ONG-uri, imi place cum vorbesc si scriu: Mihai Ghyka, Marius Persinaru, Dragos Bucurenci, Doru Mitrana.


Ce exemple de pseudo-comunicari ati intalnit in cadrul organizatiilor dumneavoastra?

Dorin / 30 Iulie 2009 ora 11:04
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:27
Sincer in ultima perioada nu am mai intalnit. Informatia circulata este bazata mai mult pe necesitate, iar necesarul de informatii rapide si la obiect eficientizeaza limbajul si continutul. Comunicarea de dragul comunicarii, nu isi mai face sensul si observ ca in general in aceasta perioada, mesajele s-au concentrat si s-au rarit. Cred ca este un lucru bun, care va fi util pe viitor intr-un context economic pozitiv.

Asta daca invatam ceva din situatia actuala!

Cand esti trist, incearca sa inveti ceva! Merlin

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 14:29
Probabil ca ma numar printre putinii norocosi care lucreaza intr-o companie foarte mica, unde chiar ne vorbim si ne ascultam pe bune.
Dar am o obsesie, si e o greseala pe care o observ in multe interactiuni: pentru ca suntem toti pe "repede-inainte", nu prea mai stam sa ascultam, pentru ca "stim noi ce vrea sa spuna celalalt". Daca nu ascultam, comunicarea nu are cum sa se intample si situatia devine o pseudo-comunicare, pentru ca fiecare e in treaba lui si cu gandurile lui.

Pentru domnul Rauta: care`i cea mai mare eroare de comunicare interna pe care ati intalnit-o anul acesta?

curiosul / 29 Iulie 2009 ora 16:50
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:18
O intrebare directa! O sa o ocolesc un pic si am sa revin.

Comunicarea presupune o serie de presupuneri: din partea celui care transmite mesajul (presupune ca audienta tinta il asculta, mesajul este clar,scopul este bine definit, etc) si din partea celui care receptioneaza ( presupune ca este adevarat/corect, ca se adreseaza lui, ca a inteles ce trebuie, etc).

In general, cred ca anul acesta , abunda in erori de comunicare. Eliminand aspectele legate de afirmatii comunicate cu tarie, dar contrazise in timp destul de scurt (una dintre erorile mari care discrediteaza ‘voci’), am sa ma refer la ‘zgomot’. Zgomotul, este noua forma a comunicarii in 2009. Zgomotul este comunicarea abundenta, nedirectionata, vaga, interpretata la a x-a mana si influentata de fiecare virgula scapata intr-un scroll pe ecranul de stiri sau de un ...suspin pe mobil.

Personal, anul acesta m-am confruntat cu doua situatii interesante:
A). un mesaj de mare interes pentru un grup, a venit, brusc, dintr-o alta sursa interna, diferita decat cea de la care era asteptat. Desii pozitiv/favorabil, mesajul a creat multe intrebari si nedumeriri atat pentru cei din grup, cat si pentru manager, care nu avea raspunsuri la intrebarile echipei.

B). Un coleg a trimis unui alt coleg, un mail de atentionare pe o greseala, foarte detaliat. Insa nu a rezistat tentatiei momentului(tocmai descoperise problema si era agitatie) sa adauge elemente din afara responsabilitatii directe. Si mailul a devenit mai problematic decat insusi greseala initiala. Regula de aur de a astepta inainte de trimiterea unui mail, atunci cad te esti intr-o stare de tensiune, o uitam mereu. Am stat ulterior sa coloram zonele din mailul de atentionare care nu isi aveau sensul acolo. O greseala 'utila'.

Vorbim de mari erori de comunicare interna. Totusi, cred ca este ceva care tine de fiecare receptor,de pozitia lui si de un element cheie in aceasta perioada - timpul/momentul. Personal, apreciez foarte mult responsabilitatea de care se da dovada in comunicarea interna si atentia pentru mesaje si clasa cu care se comunica.

Recent, am analizat mai atent, mai multe ‘erori’ in anumite comunicate (lipsa claritate, lipsa informatii, detalii excesive, intarziere in transmiterea mesajului, interpretabil etc). Analizate individual, in absenta intregului, aceste erori pareau mari, dar ulterior urmarind efectul lor in timp si coreland factorii, realizezi ca eroarea initiala isi schimba din culoare. Si sunt multe lucruri de invatat din aceste ‘erori’. Cu o conditie totusi: 1. comunicarea sa fi fost rodul unei analize atente intre continut/impact/riscuri/timp. 2. comunicarea sa fie urmata ulterior, de o a doua informare mai completa, odata ce au fost clarificate anumite aspecte.

O intrebare(imi doresc sa mai pun si eu:) : Se cere comunicare. Insistent. Nu ai toate raspunsurile si in plus nu esti sigur, nu poti garanta evolutia viitoare, nu depinde doar de tine. Ceri un raspuns mai departe. Nu este clar.
Ce faci:
a. amani
b. dai un raspuns amiguu cu un minim de informatii
c. dai un raspuns ambiguu cu minim de informatii si promiti o actualizare la un anumit interval de timp

Teoretic, alegi c. Este mai complet, are multe cuvinte :) Practic, astazi de multe ori faci greseala de a amana. Greseala dupa unii, poate strategic pentru tine. Discutabil.

Erori, gasim multe. Haide-ti sa le analizam contextul si efectul in timp inainte de a le cataloga.



Lucrez intr-o banca din top 10 si in echipa mea de 8 fete apar in ultimul timp tot felul de divergente care pornesc strict de la job. Mai concret, exista o senzatie de lipsa a unui lider. Cine trebuie sa poarte responsabilitatea comunicarii: liderul sau toti, in egala masura?

Georgiana / 29 Iulie 2009 ora 16:42
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 14:01
Georgiana, banuiesc ca ai o echipa frumoasa si ...complexa. Faptul ca mentionezi ideea de echipa este un lucru pozitiv. Faptul ca exista divergente legate strict de job este iarasi un lucru pozitiv (echipa este energica si este preocupata de aspectele desfasurarii activitatii). Toate bune pana aici. Cum facem cu comunicarea si cu medierea conflictelor? As intreba: zona operationala, vanzari sau de conceptie, pentru ca pot fi abordari diferite. Pana la urma, am sa incerc o vedere simplista, una din multele posibile, functie de stilul fiecaruia.

Problemele de comunicare intr-o echipa ar putea fi reduse la 2 cauze:
a) birou: absenta unor obiective/responsabilitati clare, individuale sau comune (include elaborarea lor, comunicarea, agreerea, etc)
b) personale: ‘chimia’ individuala

Mai practic,comunicarea cred ca ar trebui sa porneasca de la liderul de echipa care are rolul de a ‘ilumina’ echipa, de a incuraja informarea intre membrii echipei. Nu poti sa obtii rezultate daca nu le ceri.
Ciclul de comunicare ar trebui sa se finalizeze la nivelul fiecarui individ, acolo unde fiecare trebuie sa fie responsabil de ce spune si cand spune.

Cateva lucruri care pot ajuta in astfel de situatii:
- care este problema de fapt? Unu la unu, sau toti odata.
- ofera tu primul. Fii primul care comunica deschis.
- revizuieste responsabilitatile si comunica-le direct
- scoate echipa din contextul de la birou si ...vezi ce se intampla

Personal, cred ca oricine poate veni la birou, zambi de dimineata si propune celorlalti – Haide sa ne creeam o zi frumoasa! Fiecare zi este...o alta zi, pe care o alegem singuri cum vrem sa fie. In calitate de manageri, cred ca avem chiar mai mult teren liber sa o initiem.

Mai filozofic, pentru noi toti: comunicarea este responsabilitatea tuturor, sau mai bine zis – alegerea fiecaruia.


Criza este o notiune prea inrudita cu panica si, in final, cu blocajul comunicarii, asa ca, in incercarea de a gestiona o criza, nu ar fi bine, pentru o mai reusita comunicare sa evitam utilizarea unor astfel astfel de notiuni. E posibil ca, prin acest titlu, sa ne fi condamnat la scufundare din start? Adica, ne-am trezit ca trebuie, in sfarsit, sa comunicam cu adevarat (i.e. sa nu ne mai prefacem ca ...) numai pentru ca realizam ca e criza?

Maxim Marius / 22 Iulie 2009 ora 18:08
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 13:55
Interesant si apreciez comentariul!  M-am gandit la titlu destul de mult si am realizat o chestiune aparent evidenta: in comunicarea orala, avem tonul, in cea scrisa, avem semnele de punctuatie. Haide sa revedem titlul si cu interpretarile semnelor de punctuatie:

E criza.(punct) Comunicam sau ne scufundam (nimic) – lucrurile sunt clare – e rau, ori spunem ceva ori ne-am dus. Suntem in perioada de maturitate a crizei

E criza? (deasupra punctului mai incovoiem un semnul intrebarii) Comunicam sau ne scufundam?(intrebare) – lucrurile nu mai sunt clare. Cumva criza este datorata comunicarii? Chiar e criza? Nici nu a inceput criza.

E criza!( punem o linie peste punct). Comunicam sau ne scufundam!(exclamare) – gata s-a produs panica deja!  A izbucnit criza!

Bine...toate pot fi interpretarea mea, insa zilnic, ‘criza’ imi provoaca o ‘criza’. Absolut de acord cu ideea. Imi imaginez un anunt la megafon de genul “ E crizaaaa!” si cu oamenii din supermarketuri care intreaba : ‘unde, unde?’


Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 14:17
Observatia e foarte pertinenta si de bun simt. Insa formularile transante sau socante atrag intotdeauna, sunt ca un carlig, tocmai de asta sunt si foarte greu de ocolit in jurnalism.
E drept insa ca ideal ar fi sa ocolim cuvantul asta. De fapt, la cat e de vehiculat, e foarte posibil sa se toceasca in curand si sa nu mai genereze reactii de panica.
Din pacate, asa e, ne-am cam trezit, multi dintre noi, in al doisprezecelea ceas, ca trebuie sa incepem sa comunicam altfel si sa facem lucrurile altfel, pentru ca drumul pe care mergeam pana acum, si care se numea " la intamplare",  "oricum", sau "merge si-asa", s-a infundat sau duce intr-un hau.


Cat de diferite sunt strategiile de comunicare in cadrul companiilor pe timp de criza fata de perioada de dinainte de criza?

Oana / 20 Iulie 2009 ora 14:58
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 13:52
Nu pot sa ma pronunt legat de strategiile de comunicare, nefiind o zona in care imi desfasor activitatea. Pot raspunde in calitate de observator in domeniul financiar: in general nu am observat diferente esentiale de strategie, desii am constatat si exceptii de genul absentei comunicarii sau a comunicarii excesive.

Inainte de criza si dupa? Este ‘c____ ’sau doar ne place acest cuvant ?
Ce diferente apar totusi in perioada economice dificile?
Audienta este mult mai sensibila si mai insetata de stiri. Acest lucru modifica cumva comunicarea:
– media, ofera munitie audientei si asalteaza institutiile financiare cu intrebari si explicatii,
- institutiile financiare, sunt mult mai atente la orice comunicare, tinand cont de impactul crescut al fiecarui cuvant si de evolutiile instabile ale pietei care pot rasturna orice estimare.

Un exemplu – simpla prezentare in mijloacele de informare in masa a unor proiecte in stadiul de discutie, poate genera a doua zi, in banca, in cazul unui apel de colectare a creantelor, urmatorul raspuns din partea clientului
– Nu platesc, trebuie sa imi dati o solutie. Nu vedeti ca este criza?
Unde, unde?...ai intreba
- Au spus aseara la stiri! ( completeaza clientul cu intarzieri de plata)


Cat de importanta este comunicarea, pe o piata bolnava? Cat de important este sa comunici functionand pe o piata baza pe "nepotisme"? Este Romania o piata unica unde relatiile guverneaza peste principalele legi ale marketing-ului?

Popescu Marian / 20 Iulie 2009 ora 13:55
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 13:47
As spune ca Romania nu este o piata unica, diferita de altele, totusi noi ne comportam in ea de parca am fi unici...in sensul ca nu stim sa ne ascultam si respectam suficient unii pe ceilalti. Am povestit o situatie la intrebarea anterioara.

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 14:02
Daca am filma, apoi am urmari ce face fiecare om dintr-o companie intr-o zi de lucru, am vedea probabil ca in 90-95% din timp citeste si scrie mail-uri, vorbeste la telefon, scrie sms-uri, are intalniri, priveste, zambeste, rade, gesticuleaza, intr-un cuvant: comunica.
Toate actiunile de mai sus fac o afacere sa mearga. Intr-o situatie dificila, toate se fac mai anevoios, insa devin cu atat mai importante, cu cat, impreuna cu o strategie buna, sunt singurele "arme" pe care le avem.

Stiu ca sunt multe zone "putrede", unde nepotismul si alte practici nesanatoase constituie norma. Dar sunt si zone foarte sanatoase, unde lucrurile functioneaza normal. Pe de alta parte, cunosc oameni care sunt nevoiti sa lucreze cu institutii despre care toata lumea crede ca "daca nu dai spaga, nu faci nici o treaba". Si care, refuzand sa dea spaga sau sa recurga la alte...stimulente, reusesc sa faca ce au de facut. 
E mult mai greu sa obtii colaborare doar prin comunicare, decat strecurand periodic pachetele pe sub ghisee. Dar e si mult mai normal. Probabil ca e la fel ca in orice: trebuie doar sa se gaseasca cativa excentrici care sa refuze sa faca lucrurile "cum se fac de obicei", si usor-usor, poate practicile se vor schimba.
Imi place sa cred, si sper ca relatiile NU guverneaza peste legile marketing-ului.
Pentru ca, daca asa ar sta situatia, inseamna ca institutiile/ firmele respective vor ajunge relativ curand in pragul dezastrului/ falimentului. Pe care, e drept, l-ar petrecere "in familie" (cu nepotii, finii si celelalte rude), dar tot trist ar fi.

Nu stim sa comunicam. Ne pierdem in confrunatri verbale pe toate temele, luand in primul rand exemplu de se intampla in viata politica romaneasca. De ce nu adoptam modele de comunicare straine ? Un model poate fi chiar si cel turcesc, care este, cu preponderenta, indreptat catre satisfactia deplina a clientului, indiferent cine ar fi acesta. Fara a avea afinitati pentru aceasta zona, pentru mine Turcia de astazi este un miracol si un exemplu de urmat.

Vic / 20 Iulie 2009 ora 11:33
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 13:43
Absolut de acord cu Turcia. Cu preluarea modelelor in comunicare, imi pun semne de intrebare. De ce? Depinde de traditiile existente, de existenta unei competitii adevarate, de intreg modelul comercial. Si cred ca mai depinde foarte mult de un lucru:
- existenta unui feedback direct referitor la comunicare.

Cum inchidem comunicarea? Oferim un feedback adecvat, vanzatorilor sau managerilor acestora, atunci cand serviciul este prost? De obicei nu. Daca o facem si nu se intampla nimic dupa, cu siguranta ca nu o vom mai face!

Urmatorul exemplu poate ca este prea lung, dar sunt inca sub impresia experientei.
Am avut o problema referitoare la situatia strazii pe care locuiesc. Am ridicat-o peste tot, in scris de aproape 6 luni. Am primit raspunsuri oficiale, chiar daca am trimis de pe o adresa oarecare de mail(gmail, yahoo). Un punct pozitiv. Exista o comunicare totusi. Insa problema nu a fost rezolvata. Am ales sa ma duc in audienta la primarie. Aveam numarul 27(cu programare de 1 luna) si dupa 3 ore s-a ajuns la numarul 4. Intr-un birou cu pereti de sticla se aflau in cadrul unui patrat destul de mare de mese, pe pozitii diametral opuse: un consilier din primarie si persoanele din audienta. In lateral notau 2 persoane . Consilierul gesticula (nu auzeam, doar observam) si era destul de acuzator referitor la cei care venisera in audienta. Am ales sa merg intre timp la ADP s2 sa nu stau pe degeaba atatea ore si sa ma aleg cu...asteptarea.
La ADP2 intamplator am reusit sa intru la unul din Directori, fara nici un fel de interventii, doar intreband la intrare. Am avut ocazia sa fiu primit in birou, sa fiu ascultat calm, sa mi se explice transparent greseli si remedieri, sa se informeze despre stadiu si sa agreem amiabil un plan de rezolvare. Am multumit si l-am felicitat pentru modul in care a acordat atentie problemei.  A doua zi au fost luate solutii de remediere. Incredibil? Poate ca ar fi trebuit sa fie normal in alta tara. Poate ca nu!

Cateva lucruri importante: nu s-a ridicat tonul in nici un moment. Am ascultat si am fost ascultat. Am dat feedback la sfarsitul discutiei despre cat de utila si apreciata a fost discutia. Am trimis o scrisoare de multumire oficiala pentru modul in care a fost abordata problema.

Morala mea: daca se comunica necorespunzator cu tine, furnizeaza feedback imediat in vederea evitarii unor astfel de probleme si pentru ceilalti. Daca beneficiezi de o comunicare adecvata din partea unui furnizor de servicii, incurajeaza si multumeste. Modelul trebuie adoptat de fiecare dintre noi, si nu este un model...este respectul fata de tine, de ceilalti si fata de ...servicii.


Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 13:46
E adevarat. Nu stim sa comunicam. Dar nu stim pentru ca nu ne-a invatat nimeni. Ma rog, poate ca unii dintre noi au fost mai norocosi si au fost invatati, dar nu e cazul majoritatii.
Asa cum am fost invatati sa vorbim si sa scriem, n-ar fi fost rau sa avem un indrumator si pentru comunicare: un model de la care sa invatam, chiar daca prin mimetism, la inceput. In loc de asta, antimodelul la care am fost expusi de mici e "ascultarea" de la scoala, in care tu ieseai spasit la tabla, iar profesoara te "asculta" nu ca sa vada ce stii sau cat de bine stii, ci ce nu stii si cand o sa gresesti. Iar ceilalti din clasa asteptau ca vulturii sa detecteze hiba si apoi sa ridice mana prompt la intrebarea profesoarei: "Cine stie ce-a gresit X? Si cine stie raspunsul corect?" Si suntem inca in paradigma asta, din pacate. Nu prea suntem obisnuiti sa gasim pe ce sa construim, mai degraba suntem asi la identificat bubele.
E greu sa adopti orice model, pentru ca e ca si cum te-ai hotari sa incepi un tratament. Ca sa-l incepi, trebuie sa fii convins ca ai nevoie de el. Nu stiu cati dintre fanii infocati ai ascultarii combative simt ca ar avea o problema. Cred ca ei se simt foarte bine cum sunt. Or, in conditiile astea, e foarte greu se se intample vreo schimbare.
Turcii sunt recunoscuti pentru disponibilitate si pentru serviciile impecabile. Eu, una, m-as multumi sa ne indreptam si noi cat de curand macar spre normalitate in domeniul serviciilor. Si poate candva si spre excelenta.
Si am incredere ca acei putini care fac lucrurile cu bine ii vor molipsi si pe ceilalti cu timpul. E drept, nu stiu cat timp va lua procesul asta, dar cred ca la un moment dat va deveni o chestiune de supravietuire sa facem lucrurile cum trebuie facute, adica bine, si nu oricum.


Comunicam mult mai mult e normal ne cautam servicii cautam deal-uri. Treaba este:S-au modificat in CRIZA subiectele de discutii? Si :Cum ajuta COMUNICAREA (inter corporatista si cu clientii, sau pur si simplu intre oameni, ca sa iesim din criza?

Adica ajuta comunicarea la iesirea din CRIZA?3 intrebari

Alex G / 18 Iulie 2009 ora 02:32
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 13:13
Cateodata ma intreb daca, in situatii dificile, epuizam din prima, cuvintele care dau gravitate maxima( gen criza), ce cuvant o sa mai folosim cand vom avea o criza cu adevarat: catastrofa economica?

1. Comunicarea exuberanta a sprijinit fuga spre acel varf de unde, acum, incepem coborarea. Comunicarea cumpatata poate ajuta acum sa nu transformam o simpla coborare intr-un salt in prapastie. Comunicarea ajuta sa iesim dintr-o situatie dificila in aceeasi masura in care a ajutat sa o creeze.

2. Educatia financiara a clientilor si a proprilor angajati este esentiala pentru a face fata conditiilor prezente si posibilelor probleme viitoare. Constituirea unui grup central de informare interna poate fi extrem de util atunci cand intampini evolutii economice bruste, clienti neincrezatori, puternic influentati de comunicari generale si panicarde. Cresterea frecventei unor comunicari, sumarizarea ultimelor evenimente poate fi utila angajatilor in relatia cu clienti descumpaniti de fluctuatii puternice in intervale scurte de timp.


Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 13:32
"Criza" e inca un subiect care atrage atentia, pentru ca genereaza teama si mecanismul de aparare asociat ei: vrem sa stim, sa fim la curent, ca sa nu fim luati prin surprindere. Si eventual, daca lumea noastra se va schimba radical, sa fim pusi in garda si sa ne pregatim cum putem.

Da, comunicarea ne va ajuta sa iesim din criza. Dar comunicarea autentica, facuta cu cap, nu balariile de lemn cu expresii pompoase si goale. Genul acela de comunicare si relationare in care te asezi fata in fata cu cineva, constient fiind ca nici tie nu ti-e asa de bine, si poate ca nici lui, dar ca ati putea sa descoperiti, discutand, cum sa faceti sa va fie mai bine fiecaruia, sau impreuna.
E foarte greu, cere mult mai mult efort si atentie, cere sa asculti pe bune etc. Dar daca tot nu topaim de fericire nici unii dintre noi in perioada asta, am putea sa incercam sa gasim impreuna cai sa ne fie un pic mai bine. Poate ca cel din fata noastra n-o sa ne puna in brate contractul vietii noastre, dar poate o sa ne oferim unul altuia o stare de bine, de empatie, de siguranta, sau o idee, iar astea nu sunt de ici, de colo. Cateodata pot face chiar mai mult decat un purcoi de bani.

Sa presupunem ca sunt probleme de comunicare, din cauza crizei in principal . Cum remediem ?

Carmen-Husi / 17 Iulie 2009 ora 19:07
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 13:08
Acum, intrebarea este destul de larga si am sa imi asum riscul de a raspunde totusi printr-o opinie personala.

Cred ca in aceasta perioada, comunicarea este abundenta. Suntem asaltati de mesaje din media, comunicate, interpretari, carti despre criza scrise in timpul crizei, etc. Problemele cred ca provin din posibilitatea de asimilare si de interpretare a informatiei. Pana si afirmatia de : 'E criza' imi da probleme de intelegere...se confrunta in mine comunicarea din media cu cea vizuala, atunci cand ies pe strada.

Cum remediem problemele de mai sus?  Simplu...simplificand lucrurile!  Sa selectam canalele de informare care ne aduc valoare pentru a actiona in timp de criza ( media, observatie directa sau intuitie)

Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 13:17
Eu nu cred ca problemele de comunicare, si chiar si cele de alte feluri, vin toate de la criza. Cred ca orice situatie dificila actioneaza ca un catalizator sau ca o lupa: cred ca germenii disfunctiilor, sau chiar disfunctiile, in toata splendoarea lor, erau de mult timp acolo,  numai ca de-abia acum au devenit si mult mai vizibile, si imposibil de ignorat sau de amanat. Pe principiul ca atunci cand iti ajunge cutitul la os, incepi sa iei problema mult mai in serios si sa cauti solutii. Nu cred ca exista o rezolvare miraculoasa, insa solutiile tot de la oameni vor veni, pentru ca n-au de unde sa vina, din alta parte. Si oamenii fac multe lucruri, printre care: simt, gandesc, muncesc, comunica, doresc, viseaza. Cred ca o atentie mai mare la lucrurile astea sau macar la o parte dintre ele echivaleaza cu cel putin un pas inainte. Tuturor ne place sa fim intrebati ce parere avem sau ce simtim. Toti vrem sa fim ascultati si sa simtim ca suntem importanti pentru ceilalti. Cred ca daca ne-am aminti sa facem lucrurile astea mai des, ne-am face viata si mai usoara, si mai placuta, si multe dintre solutii ar incepe sa se intrevada.

Pentru cei mai multi dintre noi termenul "comunicare" are un inteles mult prea larg. De aceea, pentru ca sa poata fi cu adevarat inteles, nu credeti ca trebuie mai intai sa facem tot ce se poate ca sa intelegem ce inseamna "comunicare"?

Eu cred ca aici este problema. Vorbim de comunicare dar nu stim despre ce vorbim. Sincer, articolul Gabrielei Tokacs a fost primul pe care am avut rabdare sa il citesc de la un capat la altul si mi-a deschis ochii(poate si mintea).

Am priceput in sfarsit cu ce se mananca "comunicarea" si tema E CRIZA. COMUNICAM SAU NE SCUFUNDAM este cum nu se poate mai actuala.Multumesc

Adrian Galofteanu / 17 Iulie 2009 ora 16:42
Mihai RAUTA Mihai RAUTA 30 Iulie 2009 ora 12:56
Ba da! Cu siguranta va sustin afirmatia/intrebare. Comunicarea presupune un emitator, un canal de comunicare si un receptor. Bineinteles si actiunea. De multe ori deschidem gura sau miscam degetele inainte sa definim: cui ne adresam, ce dorim sa obtinem, ce isi doreste receptorul sa auda. Si uite asa ajungem sa ne intrebam de ce am vorbit singuri de multe ori, sau de ce altii vorbesc cu noi si de fapt pentru noi este zgomot.

Eu cred ca sunt cateva adevaruri despre comunicare, adevaruri care te pot ajuta sa imbunatatesti aceasta abilitate:
- majoritatea suntem comunicatori si ascultatori slabi (persoanele care citesc asta sunt excluse :)
- cu siguranta ne putem imbunatati abilitatile de comunicare scrisa
- avem multe solutii de comunicare si nu le folosim pe toate
- comunicarea nu se opreste niciodata. Chiar si cand taci, comunici. Tacerea vorbeste.
- indiferent cati vei vrea sa informezi, tot o sa existe nemultumiti



Gabriela TOKACS Gabriela TOKACS 30 Iulie 2009 ora 13:05
Multumesc pentru gandurile bune!
Vorbind strict "tehnic", conform dictionarului, "comunicarea e un proces si un ansamblu de comportamente care servesc la producerea, transmiterea si receptarea de informatii prin intermediul unor sisteme simbolice impartasite si definite social". Simplu ca "buna ziua!", teoretic; practic, insa, in fiecare dintre etape pandeste pericolul vicierii sau chiar incheierii abrupte a comunicarii:
-in etapa producerii, pentru ca nu reusim sa manuim atat de bine nici instrumentarul verbal, nici pe cel nonverbal, ca sa putem exprima exact ceea ce vrem
-la transmitere, pentru  ca sursele de bruiaj sunt peste tot
-la receptie, pentru ca intervine factorul subiectiv in trierea si decodarea mesajelor. Daca pentru mine intentia din spatele unei anumite propozitii e clara, la celalalt, aceeasi propozitie poate fi decodificata ca ascunzand o intentie complet diferita. Iar cand ajungem la la sistemele simbolice, lucrurile se complica exponential, pentru ca, desi credem ca intelegem cu totii acelasi lucru printr-un cuvant, nu e asa. Nu suntem doar rationali, din fericire, asa ca in vocabularul nostru intern, fiecarui cuvant i se asociaza o  valoare pozitiva sau negativa, in functie de reactia noastra emotionala la cuvant. Asocierile acestea subiective ne mai complica si ele putin existenta de comunicatori.
De exemplu, cuvantul "negru"  poate avea pentru cineva conotatii strict pozitive, sa fie asociat elegantei si rafinamentului. Pentru altcineva, poate fi un cuvant absolut neutru, iar pentru altul poate fi asociat cu ideea de intuneric, tristete sau moarte.
De asta e bine sa ne ferim cat putem sa spunem "da, stiu exact ce vrei sa spui" - mai niciodata nu stim, putem doar sa intuim.

Silvia Silvia 30 Iulie 2009 ora 13:37
Dl. Obama a comunicat americanilor ca perioada de criza e pe sfarsite? Guvernul tarii noastre ce poate sa ne comunice? s-au mai bine spus : Noua(oamenilor din Romania) cand ne poate face acest anunt? Cum se v-or relansa locurile de munca? Ce facem cu copii care au terminat / termina la anul scolile? Comunicarea cu populatia practic e moarta, nu ni se comunica nimic adevarat si nimic concret. Exista doar : v-om fi; v-om face;v-om rezolva;v-om.v-om.v-om iar totul ramane in van. Nu sunt pesimista dar pentru copii nostrii SUNT.


Setari Cookie-uri