In cazul in care diferentele de curs dintre leu si dolar sau euro, intre momentul exportului si data incasarii contravalorii, sunt defavorabile exportatorului, pierderea va fi acoperita de banca. Pe de alta parte,in cazul in care diferenta de curs este in favoarea exportatorului, suma rezultata va reveni bancii.
In termeni cat mai clari, hedgingul, metoda protejarii impotriva riscului valutar - poate fi explicata cam asa: un producator roman
a reusit sa gaseasca, intre in contact pentru export, un client dispus sa cumpere marfa de 10.000 de euro. Acesta va livra marfa peste doua luni, iar ca sa nu piarda de pe urma oscilatiei cursului valutar atunci cand incaseaza banii, exportatorul apeleaza la o banca pentru un serviciu de hedging.
In esenta, hedgingul reprezinta o modalitate eficienta de protectie, fie prin incheierea unor contracte forward cu o banca, fie prin deschiderea unor pozitii in piata futures (la BMFMS).
Mai precis, folosind hedgingul, exportatorii se pot proteja de o eventuala cadere a monedei nationale, pe cand importatorii se feresc de intarirea ei.
Decizia de hedging depinde de gradul de risc pe care o corporatie este dispusa sa si-l asume, de puterea sa financiara, de politica de firma, de viziunea proprie referitoare la evolutia conditiilor de piata.
Bogdan Baltazar, fostul presedinte al BRD, are o explicatie la fel de interesanta: "Oamenii trebuie sa invete ca nimic nu este gratuit pe lumea asta. Fie ca vorbim de oameni simpli sau de oameni de afaceri, acestia trebuie sa-si protejeze fluxul de venituri, sa-si asigure o acoperire a riscului," puncteaza acesta. Potrivit lui Bogdan Baltazar, aceasta tendinta se gaseste si in strategia exportatorilor care nu apeleaza la hedging, pereferand politici mai agresive, de asumare a riscului.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și: