Daca luni 10 martie Bear Stearns Cos. Inc. asigura publicul, chiar prin vocea CEO-ului Alan Schwartz, despre propria soliditate financiara, doar 4 zile mai tarziu, joi 13 martie, aceeasi banca americana de investitii dadea Rezervei Federale un ultimatum dur: fie primea suport financiar de urgenta, fie isi declara falimentul. La momentul acelei zile de joi, soliditatea de care vorbea Schwartz se volatilizase, erodata aparent de o serie de zvonuri conform carora clienti importanti ai bancii apelasera la retrageri masive de capital.
Intre Bear Stearns Cos. Inc. si Lehman Brothers Holdings Inc. se pot stabili similitudini nu numai la nivelul modelului de business (si implicit al vulnerabilitatilor acestuia), dar si in ceea ce priveste contextul general de piata in care actiunile lor au suferit scaderi remarcabile. In prima parte a acestei luni indicii compoziti ai bursei americane Dow Jones Industrial Average (StartradeXT: US30 Index CFD) si S&P 500 (StartradeXT: SPX500 Index CFD) inregistrau deja deprecieri de peste 20% fata de maximele record din octombrie anul trecut.
In mod particular, vanzarile de actiuni ale celor mai importanti operatori din piata americana a ipotecilor Fannie Mae (StartradeXT: FNM (US)) si Freddie Mac (StartradeXT: FER (US)) s-au accelerat teribil – chiar in conditiile in care bonitatea financiara a acestora este teoretic garantata de guvernul Statelor Unite.
In linia unor comentarii similare facute de George Soros, fostul presedinte al Rezervei Federale din St. Louis, William Poole, a apreciat pe 9 iulie ca cele doua companii care detin sau garanteaza impreuna un volum total de ipoteci de peste $5 trilioane sunt ‘insolvente’.
Poole este acelasi oficial care anul trecut pe 15 august sustinea ca doar o 'calamitate' ar putea determina Rezerva Federala sa taie dobanzile – lucru pe care banca centrala l-a facut insa doar 2 zile mai tarziu, reducand rata 'discount' pe 17 august. Poole a fost criticat si chiar ironizat pentru acea afirmatie, considerata la momentul respectiv drept lipsa de viziune in privinta politicii monetare (inclusiv eu m-am grabit sa dau un asemenea verdict) – dar tabelul sinoptic ulterior al pietei imobiliare americane sau al burselor internationale de actiuni pare a se potrivi din ce in ce mai mult cu expresia utilizata de Poole.
Si chiar daca istoria nu se repeta, atunci cel putin rimeaza din nou in pietele globale.
Exista o serie de similitudini dar si diferente intre ziua de vineri 14 martie si cea de vineri 11 iulie. In ambele cazuri, giganti financiari americani au fost perceputi ca aflandu-se la marginea colapsului: Bear Stearns Cos. Inc. si Lehman Brothers Holdings Inc. la mijlocul lunii martie, Fannie Mae, Freddie Mac dar si Lehman Brothers Holdings Inc. din nou pe 11 iulie. In ambele cazuri cei mai importanti indici compoziti ai pietei americane de actiuni au notat deprecieri, desi acestea nu au fost spectaculoase: Dow Jones Industrial Average a afisat pe 14 martie o scadere de aproape 195 puncte, in timp ce pe 11 iulie pierderea inregistrata a fost de aproape 128 puncte.
In ambele zile pretul metalelor pretioase a avansat in timp ce dolarul american a fost vandut in mod generalizat. Daca pe 14 martie pretul spot al aurului stabilea un nou maxim record la peste $1000 pe uncie, iar dolarul american atingea cele mai mici cotatii din istorie in fata monedei unice europene si a francului elvetian, pe 11 iulie a fost randul pietei petrolului sa produca marile titluri ale mediei internationale – pretul contractului cotat la New York Mercantile Exchange cu scadenta cea mai apropiata (august 2008) afisand in acea zi cel mai recent maxim istoric la $147.27 pe baril.
Daca insa pe 14 martie yenul japonez se cumpara impulsiv, punctand in mod dramatic sfarsitul unei ere in care masinaria de a face bani finantand pe seama unor dobanzi nipone nesemnificative randamente remarcabile intr-o serie larga de piete financiare (de la valute la instrumente complexe de credit structurate) a fost pe cat de simpla pe atat de eficienta – pe 11 iulie yenul a avut o dinamica in cel mai bun caz neutra, suferind de altfel pierderi in fata unor valute majore ca de exemplu euro si francul elvetian.
Sambata 12 iulie, insa, niciunul dintre numele financiare cu greutate mentionate mai sus nu a intrat in istoria prabusirilor notabile, ci unul cvasi-necunoscut – Federal Deposit Insurance Corp. anuntand in acea zi de weekend ca va prelua operatiunile bancii IndyMac Bancorp Inc. care din 14 iulie a devenit IndyMac Federal Bank. Actiunea de salvare – care va costa intre $4 si $8 miliarde, adica peste 10% din fondul de asigurare a depozitelor apartinand Federal Deposit Insurance Corp. – priveste unul din cele mai importante colapsuri bancare din istoria Statelor Unite, IndyMac Bancorp Inc. avand la sfarsitul lunii martie a acestui an active totale de peste $32 miliarde.
NOTA: Acest material are exclusiv un scop pur informativ, neconstituind o recomandare de a tranzactiona in oricare din pietele financiare mentionate. Tranzactiile in marja presupun riscuri financiare semnificative. Vanguard SA nu isi asuma responsabilitatea pentru tranzactiile efectuate pe baza informatiilor prezentate.
Datele utilizate pentru redactarea materialului au fost obtinute din surse considerate a fi de incredere, insa nu exista nicio garantie privind corectitudinea acestora.
Mihai Nichisoiu
Analist piete internationale
VANGUARD S.A.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
