Italia concentreaza mare parte din mostenirea culturala a omenirii, este o tara in afara modei. Valoarea pamantului italian nu se reduce la landsaft sau drumuri, ci e vorba de arte de vivere si stratul cultural care nu poate fi recreat in alta parte, indiferent de banii investiti. Totusi, in comparatie cu pietele imobiliare din alte tari mediteraneene, pe cea italiana preturile nu au crescut intr-un ritm ametitor.

In ultimii opt ani, s-a inregistrat o crestere medie de 79%, pretul statistic al unei locuinte ajungand la 2.200 euro/ mp. Evident, cifra propusa de statisticieni este media calculata intre preturile pe mp la locuintele vechi si cele noi, amplasate central sau periferic, la Bari, Neapole sau Roma. In pofida cifrelor, care nu o crediteaza cu randamente sau profituri foarte mari, piata locuintelor italiene ramane foarte interesanta pentru investitori sau simpli cumparatori.

Acum despre cifre

Fiecare al treizecelea euro investit in economia italiana in ultimii cinci ani a avut ca destinatie piata imobiliara. Din cele circa 12 miliarde investite in ultimii 3-4 ani, un sfert au fost banii companiilor straine sau ai persoanelor private. Americani sau vecini de UE investesc in egala masura in case, apartamente, birouri si centre comerciale. Particularii „baga“ banii in case, facand acest lucru fie pentru a se pune la adapost de crizele financiare, fie din ratiuni de rentabilitate.

Cea mai buna investitie imobiliara in Italia este cumpararea unui imobil de valoare patrimoniala, chit ca aceasta tara abunda de astfel de cladiri. Numai daca ne gandim la patrimoniul arhitectural construit in epoca republicilor maritime Genova, Venetia sau Amalfi, stapanele Mediteranei timp de cateva secole, pierdem sirul numaratorii. Evident ca preturile la imobile in aceasta zona, inclusiv la cele noi, au ca „mercurial“ pe cele practicate la vilele cu personalitate mai vechi. In Liguria (cu capitala la Genova), un pret de 2.000 euro/mp este considerat mic. Totusi, desi regiunea se bucura de o notorietate asemanatoare Coastei de Azur franceze, aici preturile sunt mai putin piperate.

Cea mai populara destinatie imobiliara a Liguriei este celebrul San Remo. Poti cumpara o vila la preturi italiene in San Remo si, cu toate acestea, sa te afli la numai 20 minute de mers cu masina de luxosul Monte Carlo. Daca la Nisa, capitala Coastei de Azur, 3,5 milioane de euro vor ajunge numai pentru cumpararea unei case banale, in San Remo, cu aceiasi bani, poate fi achizitionata o vila cu personalitate in centrul orasului. Un compromis intre civilizatie si preturi mai mici poate fi gasit mai spre sudul tarii, dar fara sa se ajunga la Neapole.

In acest sens, se poate locui foarte frumos in zona de litoral din imprejurimile Romei, dar nu la mai mult de 100 km de metropola. In acest perimetru pot fi gasite multe ansambluri rezidentiale mai putin pretentioase fata de cele din Liguria (nord), totusi cu atmosfera retro si la jumatate de pret. Plaja preturilor la case si vile este variata. O casa modesta poate fi cumparata cu 300.000 de euro, iar o vila mare, cu arhitectura frumoasa, pleaca de la 1,5 milioane de euro. Convenabila si comparabila ca pret cu zona de tarm a Romei este si regiunea Rimini.

„Sechelele“ Olimpiadei

In Grecia nimeni nu neaga faptul ca organizarea Olimpiadei din 2004 a reprezentat pentru stravechea tara un reviriment din punct de vedere turistic si imobiliar. Cel putin in zona turismului, anii care au urmat Olimpiadei au transformat Grecia in principala destinatie din Europa, in acelasi pluton cu alti recordmani mediteraneeni precum Spania, Italia sau Cipru.

Pe ansamblu, preturile pe piata imobiliara elena au crescut din 2000 incoace cu aproximativ 80%. Segmentul de locuinte de vacanta creste insa anual cu doar 4-5%, iar aici fluctuatia preturilor este fixata de cumparatorii straini. In cartierele luxoase din zona Atenei (Paleo Psihiko) si in suburbia din zona Glyfada (la 15 km de Atena), preturile la terenuri pentru constructii variaza intre 1.800 si 4.000 de euro/mp. De altfel, daca intentionezi sa-ti cumperi o casa de vacanta pe litoral, in zona capitalei elene, se poate si mai ieftin, evitand „Piperele“ grecesti. Astfel, in zona de coasta intinsa intre Atena si Salonic se pot gasi multe solutii avantajoase. Dar chiar si in suburbiile Atenei exista loturi pentru case cu preturi care pleaca de la 40 euro/mp si ajung la cel mult 700 euro/mp, diferenta fiind data de distanta fata de plaja (intre 15 metri si cativa kilometri).

O casa sau o vila poate fi cumparata de pe piata secundara, insa varianta cea mai convenabila este sa comanzi o locuinta noua unei firme de dezvoltari rezidentiale. Pretul este de 700-1.500 euro/mp, procesul cautarii unui teren, perfectarea tranzactiei si alcatuirea dosarului pentru inceperea lucrarilor putand sa dureze intre o luna si trei luni, iar constructia propriu-zisa - 6-12 luni. Attica este cea mai convenabila regiune elena pentru alegerea unei locuinte de vacanta sau second home. Apropierea de mare si statiunile montane de schi, cea mai mare aglomerare de monumente istorice si de arhitectura fac ca orice proprietate de aici sa poata fi exploatata comercial pe parcursul intregului an. Totodata, in comparatie cu insulele relativ izolate, infrastructura de servicii si distractii este mult mai accesibila in zona Atenei, astfel incat nu te plictisesti nici in extrasezon.

Cum cumperi o casa in Grecia

In momentul in care cumparatorul a ales o locuinta are de parcurs urmatorii pasi:

1. Trebuie sa apeleze la un avocat care sa-l asiste si sa-l reprezinte in fata autoritatilor.

2. Pentru a fi valida, o intelegere de vanzare-cumparare trebuie facuta in prezenta unui notar public. Acesta compune un draft al contractului de vanzare-cumparare si este responsabil de verificarea si inregistrarea tranzactiei.

3. Obtinerea unei cópii dupa titlul de proprietate al vanzatorului. Acest lucru este facut de catre avocat, in a carui obligatie intra si verificarea actului de proprietate in Registrul de Ipoteci. Asa se poate afla daca persoana care vinde detine toate drepturile asupra proprietatii sau daca imobilul este grevat de sarcini.

Eliberarea unui numar de inregistrare fiscala (cod fiscal), necesar efectuarii tranzactiei. Numarul de inregistrare poate fi obtinut la Serviciul Local de taxe si impozite.

5. Plata taxei de transfer. Se realizeaza in contul Serviciului Local de taxe si impozite, de catre cumparator, inaintea semnarii contractului.

6. Semnarea contractului, facuta in prezenta unui notar public. Dupa semnarea contractului, notarul inregistreaza tranzactia in registrul local de ipoteci.

7. Transfer de bunuri in Registrul de Ipoteci. Avocatul cumparatorului se asigura ca titlul de proprietate a fost transferat pe numele clientului, obtinand in acest sens un certificat din partea Registrului de Ipoteci.

8. Notificarea Cadastrului. Dosarul cuprinzand copia titlului de proprietate si certificatul eliberat de Registrul de Ipoteci trebuie depus la Registrul Cadastral, unde proprietatea va fi inregistrata sub numele noului proprietar.

Nu toate regiunile din Grecia detin Registru Cadastral, de aceea, acolo unde nu exista, proprietatea se bazeaza pe inscrisul din Registrul de Ipoteci.

Cum cumperi o casa in Italia

Italia are o legislatie flexibila in privinta accesului strainilor la proprietatile imobiliare. Oricine poate cumpara teren sau constructii. Pentru perfectarea unei tranzactii, un non-rezident are nevoie, ca si cetatenii italieni, de un act de identitate si cod fiscal (codice fiscale), care atesta calitatea de contribuabil. Ultimul poate fi obtinut de la Ministerul de Finante italian, pe baza unei adeverinte eliberate de consulat. O tranzactie imobiliara are trei faze:

1. PROPOSTA IRREVOCABILE D’ACQUISTO

Dupa ce pretul si alte probleme legate de transferul proprietatii au fost rezolvate intre cumparator si vanzator, agentul imobiliar trimite vanzatorului o propunere scrisa si irevocabila de achizitie. In aceasta etapa, pentru a confirma seriozitatea ofertei, cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului un avans intre 2.000 si 6.500 de euro. Totodata, acest depozit confera cumparatorului garantia ca vanzatorul nu va negocia cu altcineva vanzarea imobilului. Semnand Proposta, ambele parti sunt considerate juridic obligate sa incheie contractul preliminar (compromesso).

2. COMPROMESSO

Contractul preliminar, alcatuit de notar si semnat de ambele parti, este un contract standard care contine descrierea si identificarea proprietatii. Vanzatorul garanteaza ca proprietatea care face obiectul tranzactiei nu este grevata de sarcini financiare sau juridice. Notarul public, care reprezinta unitatea administrativa in care se afla imobilul, pregateste un istoric al cladirii pe baza datelor din Cadastru, in care prezinta statutul juridic al proprietatii din ultimii 20 de ani. Totodata, contractul preliminar stabileste pretul oficial al proprietatii si graficul platilor catre vanzator. In timpul semnarii acestui contract, cumparatorul achita vanzatorului 30% din pretul stabilit. Suma este transferata intr-un cont al notarului, depozitul respectiv (Caparra) reprezentand o fidejusiune a clauzelor contractuale stabilite. In cazul in care cumparatorul nu va fi capabil sa duca la bun sfarsit tranzactia, pierde sumele achitate in avans. Daca se razgandeste vanzatorul, legea il obliga sa restituie dublul sumelor primite ca avans.

3. FINAL CONTRACT

La o luna, cel mult trei luni de la data semnarii contractului preliminar, cele doua parti semneaza contractul final. Abia acum, dupa plata diferentei, cumparatorul devine proprietarul de drept al imobilului.