Circulă în țara noastră mitul că o clădire care a trecut prin două cutremure va rezista și la al treilea. Este însă doar un mit. Clădirile nu devin mai rezistente după un cutremur major, pentru că nu fac "mușchi", ci dimpotrivă, ies mai slăbite în urma unui seism. Experții spun că la nivelul Capitalei avem undeva la 2.000 de clădiri care prezintă pericol de colaps la cutremur, majoritatea concentrate în partea cea mai valoroasă din punct de vedere istoric a orașului.
"Toată lumea vorbește doar despre cele 349 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, dar nimeni nu menționează și lista cu imobilele din categoriile de urgență 1, 2 și 3, care sunt cel puțin la fel de vulnerabile. Singurul lor avantaj sau dezavantaj, cum vreți să îi spuneți, este că au fost expertizate și clasificate după sistemul vechi al categoriilor de urgență, nu în sistemul claselor de risc seismic. Ca urmare, aceste imobile, în număr de peste 1.556, așteaptă încă să fie reexpertizate ca să fie încadrate în clasa I de risc seismic", a declarat pentru wall-street.ro, Matei Sumbasacu (foto dreapta), inginer constructor cu masterat în structura clădirilor și fondator al asociației Re:Rise, care se ocupă cu reducerea riscului seismic.
În principiu, "nu există nici o clădire fără risc seismic. Dar, sunt foarte multe imobile în București construite înainte de 1977, sau chiar înainte de 1940 care nu apar pe listele Primăriei și despre care lumea consideră, în consecință, că nu au risc seismic. Eronat! De fapt ele sunt clădiri extraordinar de vulnerabile concepute pentru o țară unde n-ar există cutremure", a spus Matei Sumbasacu.
Citeste si:
Sursa foto: Alex Bușcă / ARCEN
Din cele aproximativ 2.000 de clădiri care prezintă pericol de colaps la cutremur în Capitală, aproape 400 sunt situate doar în zona Bulevardului Magheru și cartierul Icoanei, unde trăiesc peste 20.000 de oameni, a subliniat, de asemenea, Edmond Niculușcă (foto stânga), președintele ARCEN, asociație cu focus pe protecția patrimoniului construit și a zonelor istorice ale Bucureștiului.
Cei doi experți au realizat un tur ghidat al centrului seismic al Capitalei pe traseul B-dul Magheru, str. Traian Vuia, str. Vasile Conta, str. C.A.Rosetti, str. Dionisie Lupu, str. Icoanei, Școala Centrală, la inițiativa companiei de asigurări PAID (Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor).
Împreună, Matei Sumbasacu și Edmond Niculușcă, au pus bazele Antiseismic District, primul proiect din România pentru informarea, educarea și abilitarea unei comunități vulnerabile la cutremur, aflată în granițele unui cartier central din București, definit în mod convențional "District 40".
Citeste si:
"B-dul Magheru este cea mai centrală și mai vulnerabilă arteră din București, în contextul în care se află pe axa nord-sud a orașului, iar în cazul unui cutremur major, această zona va dispărea. Ea are undeva la 130 de imobile, din care doar patru au fost reparate sau consolidate după 1977. În rest, majoritatea imobilelor sunt cu risc seismic ridicat, inclusiv partea cea mai valoroasă a sa: blocul în care se află cinematograful Patria - monument istoric de valoare națională; Hotelul Ambasador - monument istoric art-deco; Ciclop, primul garaj supra-etajat din țară și clădirea cu cinematograful Scala", a spus Edmond Niculușcă.
În spatele acestor clădiri interbelice menționate, găsim cartierul Icoanei, care se întinde până în strada Vasile Lascăr și Piata Rosetti și numără 173 de imobile aflatele pe listele de risc seismic. "Alte 200 de imobile, mai înalte de 5 etaje și mai vechi de 50 de ani, riscă, de asemenea, să se prăbușească, având toate caracteristicile unor imobile vulnerabile", a adăugat reprezentantul ARCEN.
Citeste si:
După cutremurul din 4 martie 1977, autoritățile nu au realizat consolidări imobilelor afectate de seism, ci doar reparații punctuale, care sunt prezente și astăzi, din lipsa de fonduri și timp, pentru că în câteva luni urma paradă de 23 august, deși mesajul adresat populației a fost că s-au făcut.
"Normativele seismice mai bune pentru clădirile care intră în construcție încep să funcționeze după 1977. Până în 1940 erau doar niște prescripții împrumutate de la alte state. De exemplu, celebrul bloc Carlton, inaugurat în 1936 și considerat un trofeu al ingineriei din România la acea vreme, a fost distrus în cutremurul din 1940. După un mare proces pentru a vedea cine este de vină, s-a ajuns la concluzia că firma de construcții nu folosise suficient fier în betonul armat, nici măcar cât era specificat în proiect. Era evident deficitar din punct de vedere al proiectării antiseismice", a mai spus Edmond Niculuscă.
Citeste si:
În general, clădirile interbelice se sprijină pe zidărie, cu stâlpi de susținere subțiri și centuri de beton armat. Însă, zidăria s-a dovedit foarte sensibilă la mișcările seismice (foto sus, blocul Malaxa de pe B-dul Magheru), a adăugat Matei Sumbasacu, care subliniază că autoritățile au folosit în cazul acestor imobile măsuri temporare de reparație în 1977 cu tiranti metalici (foto dreapta jos) sau doar intariri simple ale pereților - cămăsuiri (foto stânga jos).
"Blocul Malaxa este un imobil aflat în clasa I de risc seismic, în cazul căruia pereții de zidărie s-au desprins de structura de rezistență. Este un bloc foarte înalt cu stâlpi de susținere foarte subțiri și grinzi groase. Conform normelor din prezent, grinzile trebuie să cedeze primele, astfel încât să fie evitatat colapsul brusc al clădirii. Însă, în perioada interbelică nu exista această concepție și ca urmare multe clădiri care s-au prăbușit au suferit rupturi la stâlpii de la parter, precum blocul Carlton", a spus Matei Sumbasacu.
Citeste si:
"Acești tiranți ar fi trebuit îndepărtați și înlocuiți cu o consolidare a respectivilor pereți, ceea ce nu s-a mai întâmplat după 1977. Consolidarea regandeste toată clădirea, în timp ce o reparație intervine punctual în zonele afectate", a mai spus Matei Sumbasacu. El adaugă că în unele cazuri, blocuri afectate au beneficiat doar de niște simple corsete de metal sau zidărie (foto jos).
Nici după instalarea regimului comunist și preluarea normativelor antiseismice din Uniunea Sovietică lucrurile nu s-au îmbunătățit în România, iar consecință s-a văzut în 1977, potrivit experților citați.
Foto sus: Imobil de locuințe, situat la intersecția bulevardului Brătianu (actual Bălcescu) cu str. C. A. Rosetti, pe locul fostului bloc Scala (ridicat în 1935) și prăbușit în urma cutremurului din 4 martie 1977.
Citeste si:
"Nu aveau nici o legătură cu seismicitatea din Vrancea, care sunt cutremure de adâncime medie, pe când în Rusia de azi sunt cutremure de suprafață. Clădirile se comportă total diferit la cele două tipuri de cutremure și, ca urmare, am avut un nou un vid de normative coerente", a adăugat Edmond Niculuscă.
Cei doi mai subliniază că există și cazuri de imobile construite în perioada interbelică, dar care nu sunt expertizate tehnic, deși chiar pe fațadele acestora se pot observă fisuri seismice care au fost tencuite. Ei arată că de cele mai multe ori sunt interesele proprietarilor la mijloc, care evită expertizarea tehnică pentru a putea închiria imobilele, aflate în centrul Capitalei, în regim hotelier către turiștii străini.
Un exemplu, în acest sens, este un bloc de 9 etaje construit în anii '30 de pe strada Vasile Conta, în spatele Bisericii italiene de pe B-dul Magheru (foto jos).
"Circulă în țara noastră mitul că o clădire care a trecut prin două cutremure va rezistă și la al treilea. Este însă doar un mit. Clădirile nu devin mai rezistente după un cutremur major, pentru că nu fac "mușchi", ci dimpotrivă, ies mai slăbite din punct de vedere structural în urma unui seism. Sau mai există mitul clădirilor cu un sistem antiseismic pe bile sau rulmenți în București. Nu este nici una", a concluzionat Matei Sumbasacu.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
