Cum ar putea să sune un articol despre “5 lucruri de știut despre locuința pe care o vrei”? Cam la fel cu celelalte în care am încercat să găsesc 5 lucruri… însă realitatea e că nu poți limita locuirea la 3, 5 sau 7 lucruri, pentru că trebuie ținut cont de câteva zeci de lucruri, probabil. Toate au, însă, în comun, ceva – la baza tuturor detaliilor importante cu privire la locuire stă dreptul inalienabil la confort al fiecărui cetățean din lumea unde țările au granițe clare, iar orașele blocuri.

Titlul este transcrierea motto-ul monarhului Regatului Unit și se referă la dreptul regilor britanici de a conduce, care era considerat de emanație divină (în anumite contexte încă este). Eu l-am văzut în 2001, într-o excursie în Anglia – era pe frontonul multor clădiri frumoase și mi-a plăcut ideea de dimensiune divină a unui drept: m-am și gândit “oare cum ar fi ca toate lucrurile care țin de calitatea vieții să fie plasate sub jurisdicția Creatorului?”.

Ce lucru extraordinar ar fi ca – aidoma monarhilor britanici – să ne simțim îndreptățiți să avem parte din oficiu de lucrurile elementare fără de care nu ne este bine (nu fac vorbire de dreptul la un Bugatti sau la o casă care are musai piscină, sau o operație estetică - acestea intră la categoria mofturi). Fix din punctul de față poate începe o dezbatere – îmi face bine ce îmi place mie să fac sau ce zice Cutărescu, care e medic, că îmi face bine?

Nu îmi plac compartimentalizările când vine vorba de ce îi priește omului – dau un exemplu: fiecare vicios încearcă să lege obiceiurile care îi fac rău de latura liberului arbitru despre care el simte că îl individualizează ca personalitate. Dacă respectiva atitudine ar fi exprimată verbal, poziția majorității dintre noi ar suna cam așa: EU fumez și beau pentru că asta am chef, iar faptul că societatea ne creează condițiile pentru a găsi alinare în intoxicanți nu are nici o legătură cu tendințele mele de a-mi vicia starea de sănătate (nu arunc cu piatra, că nu pot să dovedesc că-s fără de păcat, eu aici mi-am propus doar să constat).

Cred cu tărie că absolut tot ce ține de om are legătură cu toate celelalte lucruri care țin de om (legături mai mult sau mai puțin directe) – nu putem separa lucrurile în compartimente izolate, e artificial.

Mai mult, omul e măsura tuturor lucrurilor. Tot ce atinge există într-o stare de interdependență cu acesta de care depinde starea de bine a fiecăruia dintre noi.

La locuire este la fel: nu îți va fi bine la tine acasă dacă în apartamentul tău nou și imaculat te simți mai constrâns decât un om din paleolitic care trăia doar 30 de ani.

Haidem, deci, să punem degetul pe lucrurile care fac viața mai bună indiferent de factorul forță financiară – care poate face diferența între excelent și dezastruos (în ciuda existenței cadrului legal, care cere dezvoltatorilor să ofere standardele minimale de confort locativ clienților lor).

Trec peste lucrurile elementare de tip apă caldă, căldură și accesul la electrocasnicele de bază, aici suntem cu toții de acord că ele nu pot lipsi – vreau să vorbim despre celelalte lucruri, cele mai puțin vizibile:

1. Senzația de libertate de mișcare

Atunci când conformația locuinței te înșurubează prin tot felul de cărărui întortocheate nu prea e bine. De când omul e om simte nevoia să se miște în voie și nici un puștan sedentar cu tableta cu jocuri lipită de palme nu mă poate convinge că greșesc.

Senzația pe care o ai când te poți mișca în voie și poți ajunge unde dorești fără să fii constrâns de elemente care îngrădesc este neprețuită. Cine are libertate de mișcare se simte liber, iar cine nu e prizonier.

Dacă ai un plan de locuință care te interesează la îndemână trasează cu creioane colorate traseele prin casă și vezi cât de des ai traseele îndiguite/ blocate/ inutil de sinuoase – cam atât de des te vei simți prizonier în loc să te bucuri de fiecare pas la tine acasă. Nu este greu, exercițiul se poate face și pe telefon cu Editare Imagine: fiecare traseu are culoarea lui, iar cele cu multe schimbări de direcție și/sau ocolișuri inutile sunt cele care afectează negativ senzația de satisfacție.

2. Dreptul la respectul de sine

Cumva intrarea în locuință de aruncă direct în dormitor SAU cumva ajungerea la prima toaletă îți impune trecerea prin living? Fiecare dintre situațiile jenante în care te pune conformația locuinței dorite este o restrângere a dreptului tău sau al celuilalt la respect de sine.

Poate fi vorba de chestiuni mai mari (bucătăria nu are fereastră proprie sau se ventilează prin living sau invers) sau mai mici (trecerea între dormitor și baie intersectează zona de proximitate a accesului în locuință – adică traseele parcurse cu papucii în picioare se soldează cu adusul prafului neaspirat în dormitor, ceea ce poate fi enervant): fiecare dintre aceste situații țin de dreptul la respect de sine, la care trebuie să ții nu doar în societate, ci și acasă.

Trasează cu albastru fluxurile curate și cu maron pe cele murdare. Odată ce ai desenat drumurile dintre fiecare două puncte natural interdependente (de exemplu ușa accesului – ușa bucătăriei, acesta e un traseu mult mai des frecventat comparativ cu ușa accesului – balconul dormitorului) poți observa cu ușurință porțiunile de suprapunere. La fel, pentru a verifica dacă și unde intențiile oaspeților afectează nevoia de intimitate a gazdelor poți prelungi porțiunile drepte ale direcțiilor de circulație: situațiile unde prelungirile trec prin uși de dormitoare sunt problematice.

3. Dreptul la mentenanță facilă

Dacă în loc să îți vezi de viață cu ale ei ai întotdeauna de dres ceva SAU dacă modul în care e conformat apartamentul “invită” în permanență la stricăciuni accidentale (zgâriat pereții la fiecare trecere cu un scaun în mână între camere), atunci ceva este clar în neregulă. Scopul locuirii este să îți ușureze viața, nu să ți-o facă mai dificilă decât cea de care ai avea parte dacă ți-ai duce traiul sub un pod.

Casa trebuie să fie ca un interlocutor plăcut, ca nu un vampir energetic care să te facă să regreți interacțiunea cu ea ( sau care să îți tot arunce în cârcă diverse sarcini). Aici intră și ceea ce poate face casa pentru tine: viitoarea ta casă te ajută să funcționezi fără încărcări inutile sau ba? Lipsa spațiilor de depozitare te pune la treabă, pentru că îți dă de chitit, mutat, împachetat și transferat haine și obiecte fără oprire? Dacă răspunsul este afirmativ la vreuna dintre cele de deasupra înseamnă că noua casă va lăsa de dorit la capitolul mentenanță facilă. Casa trebuie să fie mumă, nu ciumă.

Nu mi-am propus să ordonez cele trei principii în funcție de prioritate. Toate sunt importante și se pot trece în revistă sub forma unei simple triade: decomandare (veritabilă, nu declarativă), stimă de sine și fiabilitate. Sau, mai pe scurt: dezvoltatorul să fie gentilom. Nu lacom, nu repezit, nu indiferent la ceea ce lasă în urmă ci, mai degrabă, înțelegător și dornic să ajute sincer.

Nu am găsit cinci lucruri de știut, ci doar trei – eu zic că sunt cele mai importante. Atâta timp cât ne amintim că în locuința dorită ne vom mișca mai mult decât oriunde altundeva pe parcursul fiecărei zile din următorii 20 de ani există speranță.

Pentru că, în momentul în care cedăm chiar și o iotă, cedarea devine o așteptare legitimă a cui vinde pentru a face profit. Știm că bucătăriile care nu au ferestre sunt astfel pentru că, dacă ar fi fost aduse în contact cu fațada, de-a lungul holului încăpeau mai puține locuințe. Pentru că clienții le-au cumpărat fără comentarii, acum locuințele cu bucătării lipsite de lumină și ventilație naturală au devenit acceptabile chiar și în blocurile scumpe.

Mai țineți minte dictonul din titlu: Dumnezeu și Dreptul meu. Noi, românii, avem o vorbă veche: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.

O opinie de Radu Negoiță - arhitect

Sursa foto: Shutterstock

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Adrian Ungureanu
Venit în Capitală în 2007, ca orice copil de provincie cu tolba plină de vise, primul fiind acela de a deveni comentator sportiv - următorul Cristian Țopescu - Adrian a ales să-și înceapă cariera de jurnalist scriind în presă. Deși era abia în al doilea an la Facultatea de Jurnalism , Adrian și-a găsit un loc de muncă la ziarul ” Curierul Național ”. A realizat abia la interviul de angajare că nu mai există departament de sport la ziar, dar asta...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Imobiliare și construcții »


Setari Cookie-uri