Imagineaza-ti ca mergi pe strada si ti se face rau. Este ora de varf in trafic, esti singur si iti pierzi cunostinta. Ti-ar placea ca la cateva minute distanta de tine sa fie cineva instruit sa iti acorde primul ajutor, pana la sosirea ambulantei? Sunt convinsa ca da. Vestea buna este ca exista un program gratuit de training, derulat de Societatea de Salvare Bucuresti si Serviciul de Ambulanta Bucuresti-Ilfov, care invata voluntarii tehnici de prim ajutor. Exista si o aplicatie care trimite cazuri catre voluntarii acreditati, aflati pe o raza de 1000 de metri. Vestea proasta este ca prea putini bucuresteni stiu de acest program. Doua zile de curs intensiv, cu multa practica si multe notiuni interesante, care pot face diferenta intre viata si moarte. Suna dramatic, dar este cat se poate de real.

Am aflat de programul „Exista un erou” de la Cristina Savuica, Chief Happiness Officer la Lugera. Eram la o intalnire de pregatire a unei conferinte pe care o organizam in parteneriat cu ei si a inceput sa imi povesteasca despre acest curs, despre aplicatia care ii trimite la cazuri, despre senzatia unica de a ajuta, fara sa astepti ceva la schimb.

Primul gand a fost ca vreau sa merg la curs. Nu aveam nicio notiune de prim ajutor, resuscitare sau „basic life support”, denumirea internationala oficiala. Al doilea gand a fost ca vreau sa scriu un articol, ca aceste informatii sa ajunga la cat mai multi oameni. Asa ca, doar cateva zile mai tarziu, l-am sunat pe doctorul Alexandru Moruz, unul dintre coordonatorii acestui proiect si trainer la cursurile de BLS derulate de Societatea de Salvare Bucuresti si Serviciul de Ambulanta Bucuresti-Ilfov. In cateva minute a reusit sa ma convinga ca este cea mai buna decizie sa fac acest curs, iar in urmatorul weekend am fost acolo. Procedura nu a fost deloc complicata, inscrierea se face pe site-ul proiectului si am primit pe mail toate instructiunile.

Proiectul “Exista un erou in fiecare dintre voi” care ca scop reducerea timpului de ajungere la urgente de grad 0 si 1 din locuri publice in mai putin de 6 minute. Astfel, persoanele instruite in cadrul cursurilor primesc o alerta, pe o raza de maxim 1000 m de locatia curenta. Acestia pun in aplicare protocoalele in vigoare pentru stabilizarea pacientului pana la sosirea echipajului specializat.

„In orice urgenta de grad 0 sau 1, actiunea in primele 7 minute de colaps face diferenta intre viata si moarte. Desi o inima poate fi repornita si dupa 30 de minute de stop cardio-respirator, leziunile la nivel cerebral sunt ireversibile”, explica fondatorii proiectului.

Citeste si:
Noua locatie Burger King, record de vanzari in regiune
Record pentru Burger King din...

Pentru ca intotdeauna exista un dezechilibru intre numarul solicitarilor si cel al resurselor disponibile, in defavoarea resurselor, aceasta a fost solutia gasita de Serviciul de Ambulanta pentru a echilibra balanta.

De aici s-a nascut ideea unui sistem de alarmare a voluntarilor ASSB, in cazul unor situatii urgente aflate in locuri publice. Voluntarii respectivi sunt instruiti in tehnicile de prim ajutor si pot reprezenta first responderii care sa ajunga intr-un interval de maxim 5 minute la locul accidentului, astfel incat persoana in pericol sa poata primi suport vital de baza inainte de instalarea unor leziuni ireversibile.

Proiectul "Exista un erou in fiecare dintre voi" se finanteaza din donatii, redirectionari ale impozitului persoanelor fizice si juridice si din cursurile cu plata organizate pentru companii. Potrivit articolului 10 din legea 319/2006, angajatorii sunt obligati sa aiba angajati instruiti in acordarea primului ajutor, iar nerespectarea prevederii se sanctioneaza cu amenda. Detalii despre proiect, curs, inscriere sau donatii, la acest link.

Doua zile de cursuri care vor face diferenta

Cursul este gratuit, dureaza doua zile, de regula in weekend, si se incheie cu o testare in urma careia esti admis sau respins. Au fost doua zile intense, cu multe informatii teoretice noi, dar cu si mai multa practica. Am reusit sa asimilez cunostinte atat despre „diagnostice”, cat si despre protocolul de prim ajutor, de la sincopa, sangerari usoare sau mai grave, pozitie de siguranta, pierderea cunostintei, pana la partea cea mai grea: stop cardio respirator si aplicarea manevrelor de resuscitare.

Citeste si:
Restrictii de trafic in Capitala
Restrictii de trafic in...

Am invatat resuscitarea inclusiv pentru bebelusi sau copii, am primit indicatii importante despre preluarea controlului in situatii de criza, despre suportul psihologic pe care putem sa il oferim in cazurile usoare, despre dialogul cu dispeceratul de la 112.

Un accent important a fost pus pe resuscitarea in caz de stop cardio respirator, inclusiv cu folosirea defibrilatorului. La acelasi curs am aflat si ca in Bucuresti au inceput sa apara tot mai multe astfel de aparate, in locuri publice precum statiile de metrou Unirii 1, 2, Eroilor, in centre comerciale precum Ikea, cateva magazine Kaufland, diverse cladiri de birouri sau in Aeroportul Henri Coanda.

cursul care salveaza vieti

Toate aceste aparate pot fi folosite in situatii de urgenta. Ele sunt destul de intuitive, explica extrem de simplu pasii care trebuie urmati si modul in care trebuie folosit. In mod clar, utilizarea lor devine mult mai eficienta daca persoana a fost si instruita si daca se alterneaza cu compresiile toracice.

Citeste si:
Cum va fi vremea in acest weeekend
Prognoza meteo: Cum va fi...

Toate aceste informatii asimilate au fost transpuse in practica, fie cu ajutorul trainerilor, care luau rolul de victima, fie pe manechine speciale, inteligente, conectate la o aplicatie mobila care ne dadea feedback in timp real, ca sa vedem daca aplicam corect manevrele, ce trebuie sa imbunatatim etc. Foarte multe informatii, din fericire asimilate intr-un mediu prietenos, amuzant, cu multe rasete si glume, lucru care ne-a ajutat in proces, deloc simplu, de altfel.

Multi oameni din jurul meu m-au intrebat daca nu e un sacrificiu prea mare sa dedic un weekend intreg, intr-o perioada extrem de aglomerata la birou. Cu atat mai mult cu cat nivelul de solicitare a fost unul semnificativ, fiind o cantitate mare de informatii intr-un timp scurt, multa concentrare pentru a le retine si pentru a le aplica in exercitiile practice. Si, mai mult decat atat, in contextul in care aveam zero informatii sau cunostinte de aceasta natura. Raspunsul este invariabil: a fost cel mai bine investit weekend din viata mea.

Chiar in ziua in care am terminat de scris acest articol, am mers si la primul meu caz, impreuna cu colegul cu care am participat la acest curs. A fost un caz usor, in care nu am facut altceva decat sa acordam suport psihologic, sa ne asiguram ca persoana respectiva respira si este constienta, am sunat la ambulanta ca sa revenim cu detalii si am ramas acolo pana cand am predat cazul echipajului de la SABIF. Insa, partea buna este ca daca starea i se inrautatea, eram instruiti sa intervenim, in limitele protocolului aplicabil statutului nostru de voluntari.

„Cand salvezi o viata este aceeasi senzatie ca atunci cand te indragostesti”

Un alt castig urias al acestui curs este faptul ca am cunoscut oameni cu adevarat speciali. In primul rand, doar ideea de a sta doua zile in aceeasi sala cu cativa oameni care sunt acolo pentru ca isi doresc sa ajute, indiferent de varsta, studii sau job, a fost unica. In al doilea rand, cei implicati in acest proiect au o dubla calitate: job description-ul lor este de a salva vieti, toti fiind medici, paramedici sau voluntari pe ambulanta, si dau mai departe aceste informatii, chiar cu placere si bucurie.

Alexandru Moruz este unul dintre acestia, un om cu poveste. Sau de poveste. O combinatie rara de spiritualitate cu stiinta, doctorul Moruz a reusit in jumatate de ora de discutie sa ma treaca prin istoria religiilor, medicina, povesti de viata, sa ma impresioneze, sa ma amuze si sa ma faca sa fiu nevoita sa imi inghit lacrimile.

Alexandru Moruz - medic

A absolvit liceul teologic, dar o intamplare din acei ani, cand cineva i-a murit in brate, l-a facut sa inteleaga ca avea alta chemare, nu teologia. Asa ca a inceput sa mearga voluntar pe ambulanta, unde a si invatat pentru admiterea la Medicina, impreuna cu o asistenta, care i-a fost si mentor. Spune ca a invatat multe din teologie si ca, desi ar putea parea ca cele doua vocatii se exclud, in realitate ele se completeza perfect.

“Am invatat multe din teologie, inclusiv partea psihologica, pentru ca preotii sunt, pana la urma, doctori de suflete. Si sa nu uitam ca cea mai veche scriere despre resuscitare o gasim in Biblie: I-a suflat pe gura si i-a dat viata, asa cum scrie in Facerea. Asta este resuscitarea”, mi-a explicat doctorul Moruz. Nu am putut sa nu ii adresez intrebarea clasica, pe care probabil o primeste zilnic: ce simti atunci cand salvezi o viata. Iar raspunsul simplu a fost mai mult decat cuprinzator.

Cand salvezi o viata este ca atunci cand te indragostesti. Mergi pe nori. Iar cand pierzi un pacient, este ca si cum pierzi pe cineva drag”.

Alexandru Moruz isi doreste ca oamenii sa constientizeze mai mult cat de necesare sunt aceste informatii si cum pot face diferenta intre viata si moarte. Asa ca se implica in astfel de proiecte, in campanii de constientizare si incearca sa duca mai departe mesajul. Asta in timp ce este medic la Medicover, instructor la Consiliul European de Resuscitare si voluntar in cadrul Asociatiei Societatea de Salvare din Bucuresti.

Din pacate, insa, foarte multi constientizam prea tarziu. Un exemplu este unul din cursanti care a decis sa urmeze cursul pentru ca in urma cu mai multi ani, copilul sau murise inecat cu mancare, fara sa poata sa il ajute.

Din aceasta nevoie de constientizare a venit ideea proiectului “Exista un erou”, in 2014. Alexandru Moruz isi aminteste ca la primele alerte pe care le-a primit, dupa ce aplicatia a fost lansata, a iesit impreuna cu un coleg in haine de casa, au prins in fuga un tramvai, care i-a ajutat sa ajunga la caz in cateva minute.

“Eram un fel de Batman si Robin, dar aratam ca oameni ai strazii. Am fugit fara sa stam pe ganduri, ne-am urcat intr-un tramvai care venea chiar in acel moment in statie si i-am explicat vatmanului. Am ajuns la caz in cateva minute, era un stop cardio respirator si, pentru ca tot timpul exista asa zisi cunoscatori pe margine, ii bagasera un plasture de nitroglicerina sub limba, cand I s-a facut rau. Acesta a obturat caile respiratorii, l-am resuscitat. Dar imaginea de pe margine spune multe despre nivelul de implicare si constientizare: toti tipa, cei din familie sunt disperati, apar tot timpul curiosi sau cunoscatori care aduc otet, diverse medicamente, lipitori sau cine stie leacuri babesti”, povesteste cu o doza de amuzament, care sa mai aline mesajul tragic.

In timp ce majoritatea voluntarilor poarta permanent cu ei o pereche de manusi chirurgicale si, eventual, un mic set cu comprese sterile, dezinfectant, apa oxigenata si alte lucruri mici, dar utile, Alexandru are in masina o intreaga trusa, ce include guler cervical si de curand chiar si un defibrilator. Mai ales ca parcurge des drumul Busteni – Bucuresti, s-a intamplat sa acorde primul ajutor la accidente.

Isi aminteste chiar de un accident recent unde a preluat controlul, a chemat ambulanta, a montat guler cervical si a acordat suport psihologic uneia dintre victime, care era intr-o stare de semi-confuzie. Persoana a incercat apoi sa il contacteze, insa a preferat sa nu tina legatura.

Imi amintesc cum m-a privit in ochi, mi-a strans mana si mi-a multumit. Cand vezi fata persoanei respective, careia tocmai i-ai salvat viata, senzatia este ca te-ai indragostit. E o senzatie pe care nu o simti mergand pe motor cu o singura roata sau facand un sport extrem. Nu ai cum sa simti altfel sentimentul de a salva o viata, ce se intampla cu tine atunci cand cineva te priveste in ochi si iti spune ca datorita tie este in viata. E wow! Oricat ai fi de dur, o lacrima este acolo, in formare. Eu nu arat niciodata ca sunt sensibilizat, dar dincolo de armura de otel pe care o port, este un fel de Valea Plangerii ”, mai spune doctorul.

Desi unii voluntari sau chiar medici pe ambulanta raman in legatura cu oamenii pe care ii salveaza si chiar dezvolta prietenii durabile, Alexandru spune ca ii este mai usor sa nu tina legatura. “Daca te atasezi emotional, devine prea greu. Sunt prea multe incarcari, prea multe povesti”.

Povestile doctorului sunt deopotriva impresionante, inspirationale si, pe alocuri, amuzante. De la prima resuscitare cu succes, la o nastere intre raioanele unui supermarket, de la apeluri false, la adevarate drame, toate se termina la fel: eroul strange mana si pleaca mai departe, fara sa mai continue povestea, cu emotiile impachetate si cu sentimentul unic pe care doar salvarea unei vieti il poate oferi.

Poveste de voluntar: Cea mai mare bucurie este cand ajuti din suflet si mergi mai departe

Roxana este inginer la o firma mare de IT din Bucuresti. A aflat de programul “Exista un erou” de pe Facebook. Nu direct, dintr-o postare despre acesta, ci dupa ce a vazut un comentariu la postarea unei femei, care se plangea ca ambulanta a ajuns foarte greu. Comentariul explica foarte civilizat si pertinent cum se impart prioritatile la ambulanta si de ce in cazurile usoare timpul este mai lung, asa ca a cautat cu interes persoana respectiva. Era vorba despre Bogdan Avram, voluntar la serviciul de ambulanta Bucuresti Ilfov si unul dintre coordonatorii programului “Exista un erou in fiecare dintre voi”. Asa a ajuns sa ii citeasca postarile, a aflat de program si s-a inscris. Roxana povesteste experienta sa ca voluntar cu bucurie si entuziasm in voce.

Roxana - voluntar BLS

A trecut un an si jumatate de la primul sau caz, o femeie insarcinata care a lesinat la metrou. Isi aminteste ca a alergat atat de tare pana la caz, incat atunci cand a ajuns parea ca o sa lesine si ea. I-a acordat suport psihologic, au discutat, au asteptat impreuna sosirea ambulantei.

“La final mi-a strans in brate si mi-a multumit, desi nu facusem mare lucru. Cel mai fain este ca faci bine din suflet si pleci mai departe, e cea mai mare bucurie, chiar daca nu pastrezi nicio legatura”.

Cazul care a marcat-o cel mai mult? Nea Ilie. Un om al strazii din centrul istoric al Capitalei, batut in plina strada, in plina iarna, de bodyguard-ul unui club. “Iesisem de la teatru si in drum spre casa am vazut cum omul acela era trantit pe jos si lovit. M-am speriat putin, eram singura, dar m-am indreptat spre ei si s-a oprit din lovituri, cand m-a vazut. L-a lasat acolo, in mijlocul drumului. Am ramas socata, nu intelegeam cum poti sa tratezi asa un om. Am mers langa el, l-am asezat in pozitia de siguranta, am fost ajutata de cativa tineri, de la care multi nu se asteapta sa sara in ajutor. Am sunat la ambulanta, au sosit si cativa politisti locali care il cunosteau si au fost foarte umani, au sarit in ajutor. Pana la urma si-a revenit si a plecat singur. S-a intors catre mine si mi-a multumit ca l-am salvat, apoi a inceput sa imi recite poezii in romana, engleza si franceza. Fusese un om cu multa instruire, dar care a ajuns asa din cauza unei boli psihice. Poate sa fie oricine in aceasta situatie. M-a durut sufletul ca l-am lasat in strada si de fiecare data cand trec pe acolo ma uit dupa nea Ilie”, a povestit Roxana, vizibil emotionata.

In schimb, un caz foarte greu, care a impresionat-o extrem, a fost cel al unei femei consumatoare de droguri, infestata cu HIV si hepatita, care nastea sub niste mormane de moloz, intr-o zona extrem de greu accesibila si intr-un mediu riscant. Atunci a trebuit sa aleaga intre a ajuta la nasterea unui copil si a se pune in pericol. A fost o alegere grea, dar pana la urma crede ca a meritat efortul.

Roxana nu crede ca o persoana trebuie sa aiba un anumit profil pentru a deveni voluntar in acest program. Probabil ca stapanirea de sine si capacitatea de reactie in situatii de criza ar fi importante, dar spune ca oricine le poate dobandi. De exemplu, desi este o persoana calma in situatii de criza, isi aminteste ca la primul stop cardio respirator la care a mers ca voluntar a preluat controlul situatiei rapid, dar dupa ce cazul s-a terminat cu bine, a simtit ca isi pierde echilibrul si ca picioarele nu o mai asculta. Se bucura tare mult ca programul a crescut enorm in ultimul an si jumatate si isi doreste sa vada tot mai multi voluntari.

“Sunt oameni faini in acest proiect, ma bucur de fiecare data sa ii revad. Nu oricine face voluntariat si cred ca, in esenta, fiecare om are un motiv interior pentru care alege sa faca asta”.

Desi ar putea parea, acesta nu este un articol publicitar. Este un mix de povesti cu experiente personale, pe care am ales sa le pun in aceasta forma, ca sa insemne ceva. Morala acestui articol nu trebuie sa fie ca va indemn sa mergeti la cursurile din acest program. Morala ar trebui sa fie ca este atat de usor sa ajutam, ca avem la indemana oameni si programe care ne pot da notiunile. Ca avem nevoie de o lume mai buna, mai sigura si nu trebuie sa asteptam mereu ca schimbarea sa vina de la autoritati, putem sa incepem cu noi. Daca unei persoane dragi tie i s-ar intampla ceva pe strada, nu ai vrea sa stii ca la doua minute de ea este o persoana trainuita sa ii acorde primul ajutor? Eu cred ca da.

Sursa foto: Rawpixel.com / Shutterstock

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Social »




Ascultă primul podcast de FinTech și digital banking din piață.

Citeste si
Cum va fi vremea in acest weekend