Incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebarile „De ce nu merge? De ce nu se intampla ceva in educatie?”, profesorul Mircea Miclea a identificat prima situatie, in care „stiu, dar nu fac ce stiu”.

Spre exemplu, Parlamentul stie, pentru ca este in pactul national pentru educatie, ca trebuie sa infiinteze o unitate care trebuie sa monitorizeze reforma educatiei si respectarea si nu o face. Un alt exemplu: am introdus prin legea educatiei evaluarile periodice la clasa a doua, a patra si a sasea. Dupa un ciclu curicular, trebuie o evaluare. Se incheie ciclul curicular in clasa a doua, hai sa evaluam, sa vedem unde suntem. Apoi, invatatorul are la dispozitie doi ani de zile cu aceeasi clasa ca sa remedieze problemele. Si in clasa a patra facem o noua evaluare ca sa vedem daca efortul domniei sale a dat rezultate sau nu. Poate sa faca planuri individuale de dezvoltare. Se fac aceste evaluari nationale si desi se stie ca aceste evaluari trebuie utilizate pentru a individualiza planurile de invatare si pentru a vedea progresul de la clasa a doua la clasa a patra, se stie ce trebuie sa se faca si nu se face. Adica, evaluarile se realizeaza, dar rezultatele acestor evaluari pentru dezvoltarea practicilor de invatare nu se utilizeaza”, explica Miclea.

Vrei sa citesti articolul complet?

Aboneaza-te la Wall-Street!

Prin abonamentul Wall-Street devii parte a comunitatii de afaceri de top din Romania. Toate informatiile noastre sunt create pentru a te ajuta sa fii mai bun in activitatea ta zilnica.

Aboneaza-te! Am deja cont
Sursa foto: Agerpres Foto / Adrian Cuba