La Unitatea de Primiri Urgente de la Spitalul Universitar din Bucuresti miza personalului medical este insasi viata pacientilor. Fiecare minut conteaza, iar echipa de medici duce o lupta continua cu timpul. Inarmata cu foaie si pix, pantofi comozi si energie pentru a sta in picioare o zi intreaga, m-am prezentat intr-o zi de luni la receptie, cu scopul de a petrece cateva ore in compania celor care salveaza vieti.

A fost ceea ce poate fi considerata o zi lejera la Unitatea de Primiri Urgente de la Spitalul Universitar, cu doar 70 de cazuri la triaj. Intr-o zi aglomerata, asistentele de la triaj vorbesc cu aproximativ 200 de pacienti, care vin la UPU in speranta ca medicii de garda le vor oferi tratamentul dorit intr-un timp cat mai scurt.

In cadrul UPU accesul la tratament se face pe baza triajului care stabileste prioritatea din punct de vedere medical. Pacientii vin cu un background medical acolo unde e cazul. In medie, un pacient sta intre 3 – 4 minute, imi povesteste Ileana Cristea, asistent medical principal. O consultatie la triaj depinde de urgenta, iar pentru cei care vin cu mai multe afectiuni se incearca stabilirea diagnosticului de la acel moment. De multe ori am auzit intrebari precum "Ce va supara cel mai mult ACUM" sau "Ce v-a afectat starea de sanatate?".

In cele 30 de minute petrecute in camaruta stramta de la triaj, circa 12 persoane au trecut pragul usii, tematori. Unii stiu deja la ce sa se astepte si vin pregatiti, cu trimiteri, fise medicale si bagaje de mana doldora de cele necesare pentru internare. Altii, cei mai in varsta, au plecat de acasa, in miezul zilei, in una dintre cele mai calduroase zile din an. Dar au ajuns la UPU de la Spitalul Universitar, cu dureri in piept si tensiune crescuta.

Mai sunt si cazuri de accidente casnice, cu glezne luxate si maini rupte, sau afectiuni medicale care s-au agravat peste weekend, cand medicul de familie nu poate fi contactat. Pe usa isi face aparitia o doamna impreuna cu tatal ei, care acuza dureri in piept. Speriata si tremurand, femeia povesteste cum a facut accident pe drum, din dorinta de a ajunge cat mai repede la urgente.

Citeste si:
Spitalul Floreasca a pierdut 36 de angajati in aceasta vara
Lider sindical: Din Spitalul...

Dintre pacientii care se prezinta zilnic la UPU, maximum 50% reprezinta cu adevarat urgente. Restul sunt pacienti care ar fi putut inainte sa acceseze alte servicii medicale. S-au invatat asa, spune Ileana Cristea, care in ultimii 6 ani a incercat sa prioritizeze pacientii care vin la consult. Lucreaza cu alti 3 colegi in ture de 12 ore, desi, in mod normal, tura trebuie schimbata la 6 ore .

„Este vorba despre comoditatea de a mai trece pe la medicul de familie”, spune dr. Silvia Nica, medic-sef UPU. Pacientii stiu ca daca vin la urgenta vor fi investigati cu siguranta.

„Nu exista posibilitatea sa nu fie vazuti, decat in cazuri in care renunta singuri si pleaca. Daca se ajunge la situatia in care se plictisesc, chiar nu era cazul sa vina aici”, explica doctorul.

Multi romani folosesc ambulantele "pe post de taxi"

S-au inmultit pacientii care apeleaza la 112 si vin cu SMURD-ul sau cu ambulanta "pur si simplu pe post de taxi", povesteste dr. Silvia Nica cu parere de rau. Ultimul caz a fost duminica dimineata, cand in decurs de jumatate de ora au venit 3 astfel de persoane. O doamna care acuza dureri de burta, suparata de intrebarile „indiscrete” ale medicului, a decis sa-si caute dreptatea in alt spital, asa ca a plecat „pe picioarele ei, aproape alergand”.

Citeste si:
Unde a fost trimis sa lucreze un medic acuzat de coruptie
Pedeapsa inedita: Un medic...

„Pacientul trebuie sa fie crezut”, atrage atentia medicul primar, „insa si ei ar trebui sa fie onesti. Exista si persoane care sunt la extrema cealalta. Se simt foarte rau, dar nu suna la 112 si prefera sa vina cu mijloace proprii la spital”.

Luni e zi de internari pentru cei care vin cu bilet de trimitere, deci munca in plus pentru medicii de garda. Chiar daca trebuie sa ajunga la ambulatoriu pentru internare, cei mai multi pacienti merg direct la Urgente. Cu toate acestea, nu e o zi aglomerata fata de restul saptamanii. Poate si din cauza perioadei pline de vacante si concedii, cand lumea pleaca din Bucuresti.

„Cel mai greu este atunci cand vin foarte multi pacienti adusi cu ambulanta. Sunt si cazuri cand ambulantele vin la 2 minute distanta si nu mai apuci sa vezi ce iti vine de la triaj, pentru ca nu ai loc si nu ai unde sa ii pui din punct de vedere fizic”, imi povesteste Andreea Roxana Dica, medic rezident in anul II.

Citeste si:
Medicii se pot inscrie pentru obtinerea atestatelor complementare
Ministerul Sanatatii...

La UPU, pacientii veniti cu SMURD sau ambulante au prioritate, iar triajul nu e necesar. In astfel de cazuri, destul de dese, medicii aleg sa supraaglomereze sectiile si ajung sa suprapuna paturile bolnavilor. Chiar si cu o astfel de decizie, oamenii care ajung la triaj se agita: „stau de o ora, cat mai stau, cat mai dureaza?”, spun ei. De multe ori, cei agitati sunt apartinatorii pacientilor, care simt ca timpul se scurge prea incet pentru gravitatea cazului. In weekend, atunci cand pacientii vin chercheliti, este si mai rau.

Dupa triaj mi-am facut curaj si am intrat la Majore 1 si Majore 2, locul in care viata atarna, uneori chiar la propriu, de un fir de ata. M-am asteptat sa gasesc forfota, agitatie, targi pline ochi si medici alergand de la o sectie la alta. Dar am dat de alt peisaj, unul mai calm si mai relaxat, un paradox fata de agitatia de afara.

In Majore 1 intra cazurile grave a caror viata depinde de efectuarea unor manevre in momentul imediat urmator. Sunt practic cazurile foarte grave cu ingrijire imediata. Cand am intrat eu in incapere, personalul de garda se confrunta cu un caz de infarct si cu 2 suspiciuni de accident vascular cerebral (AVC).

De regula, la Majore 1 se afla un medic specialist care are un rezident sau doi. Mi s-a explicat ca numarul medicilor variaza de la caz la caz. Daca trebuie mutat un pacient din Majore 2 in Majore 1, medicul care l-a asistat vine cu el, dupa disponibilitate. In afara de medic si rezidenti, mai erau 3 asistenti pe cabinet, dar si multi studenti in practica, care trebuie sa faca 180 de ore de practica pe vara.

Rezidentii nu stau intr-o singura camera, imi spune medicul rezident. De regula stau in Majore 2, iar la nevoie, atunci cand sunt pe graficul de resuscitare si cineva intra in stop, intra si in Majore 1 sau in alte sectii.

Spre deosebire de Majore 2, unde toate paturile sunt ocupate, la Majore 1 sunt locuri libere, iar in aer domneste un sentiment de calm. Medicii vorbesc in soapta, isi povestesc intamplari din weekend si parca asteapta un caz mai solicitant care sa ii scoata din lancezeala. Desi este cald, aerul conditionat isi face treaba. Intr-un colt, 3 halate colorate poarta o discutie aprinsa cu privire la ultimul pacient venit.

Intre timp, adus pe targa de 2 asisteni, intra un barbat corpolent, pe jumatate dezbracat. Am aflat ca s-a electrocutat. Nu isi aduce aminte cum a ajuns la Urgente sau ce a patit si medicii ii scot cuvintele din gura cu clestele. Lasat singur, intinde mana catre telefon si incearca sa sune pe cineva, dar i se atrage atentia ca nu are voie cu dispozitive electronice in camera. In acelasi timp, o doamna in varsta afla ca trebuie sa fie internata, iar fiica sa vorbeste cu medicii despre ce trebuie sa ii aduca batranei de acasa. Femeia pare speriata si isi roaga fiica sa nu plece de langa ea.

Dupa ce pleaca de la Majore 1, pacientii de regula merg fie la Majore 2, fie pe sectia pe care au fost internati.

La polul opus, sectia de Majore 2 este total diferita de calmul anterior. Usile sunt larg deschise, semn ca pe aici trec pragul cei mai multi pacienti. Toate cele 10 paturi disponibile sunt ocupate, la distanta de cativa centimetri unul de altul, la fel si cele 4 scaune puse timid intr-o zona mai putin aglomerata. Din loc in loc rasar ambulantieri si personalul SMURD care incearca sa predea pacientul adus catre medicul de garda. Fara rezultat, insa!

Medicul specialist nu face fata valului de intrebari. Toti deopotriva, asistenti, rezidenti, infirmieri si rude, incearca sa scoata o reactie din partea doctorului de garda. Totodata, asistentele alearga haotic de la un pacient la altul, incarcand sa retina tratamentul potrivit pentru fiecare. Fac asta de ani buni, asa ca nu este o problema pentru ele.

Afara, rudele asteapta cu sufletul la gura o veste din partea personalului medical. Fiecare, pe rand, incearca sa traga cu ochiul spre cel mai apropiat asistent, doar doar va primi o informatie valida. Unii stau rezemati de ziduri si se uita apatic prin camera de garda. Altii se agita si ii urmaresc pe rezidenti, in speranta ca macar acestia vor ceda si vor primi un raspuns. Un agent de paza imi povesteste ca, de cele mai multe ori, apartinatorii pacientilor sunt cei mai agitati si recalcitranti. Motiv pentru care sunt rugati sa astepte afara, dar nu se intampla mereu asa.

Pe hol, printre rude si medici, rasfirati incat sa nu incurce circulatia, 4 pacienti asezati pe targi asteapta un loc in Majore 2 pentru a intra pe mana medicilor. Cei mai multi incearca sa doarma, poate pentru a scapa de durere. Intre timp, o doctorita vorbeste cu un pacient si fiica acestuia: „Consumati alcool?”, il intreaba medicul. "Da, zilnic”, raspunde batranul cu o urma de remuscare in glas.

Camera de garda incepe sa devina neincapatoare, iar apartinatorii cu greu sunt convinsi sa stea in hol pentru a primi un semn de la medici. In lipsa unei reactii, se decide aducerea unor banci de afara, pentru decongestionarea spatiului. Paznicii evita sa fie prea duri cu oamenii si asa destul de agitati si nerabdatori.

Spitalul Universitar de Urgenta este in programul de STEMI, un program national care se ocupa de infarctul miocardic. Zilnic, un anumit spital se ocupa de acesta linie de garda. Luni si joi este randul medicilor de la Universitar. Marea majoritate a cazurilor pe care trebuie sa le vada in acele zile medicii trebuie sa fie din programul de STEMI, "dar nu se intampla asa, la noi vine orice", imi spune rezidenta din anul II.

La Unitatea de Primiri Urgente de la Spitalul Universitar timpul se scurge diferit. Momente in care pare ca nimic nu se intampla se imbina cu secunde care fac diferenta dintre viata de moarte. Este trecut putin de ora 14:00. In continuare e aglomeratie, insa forfota a incetat. Doar medicii mai fac slalom printre paturile din hol. Din difuzoare se aude vocea unei asistente care cheama pacientii la consult. De la Majore 2 se aude un sunet de fundal, semn ca pacientii isi revin in simtiri si raspund intrebarilor medicilor. Peste tot e zumzet de aparate.

Pe usa care da spre sala de asteptare isi face aparitia o femeie desculta, imbracata cu o rochita lejera de vara. Se uita speriata de jur-imprejur, se plimba haotic de la un capat la altul si incearca sa gaseasca pe cineva. La 2 metri in stanga ei, in spatele usilor inchise de la Majore 1, medicii fac eforturi uriase sa-i resusciteze mama. Echipa lucreaza metodic, rand pe rand, in timp ce pe fundal se aude numaratoarea unui asistent: "Unu, doi, trei, patru...". Ma uit impietrita la ei si ma trece un fior pe sira spinarii. Nu pot sta mai mult de 2 minute. Cand ies, vad doua asistente care vorbesc plictisite despre ultimele evenimente, fara a acorda prea mare importanta grupului din colt. Probabil vad asta in fiecare zi. Sunt obisnuite.

"Tot mai multi medici de garda intra in concedii medicale, fac inclusiv cancer"

La UPU de la Spitalul Universitar, in timpul saptamanii sau in zilele lucratoare, garda incepe la 20:00 si dureaza 12 ore. In weekend sunt garzi de 24 de ore, la fel si in zilele libere, care le dau mari batai de cap doctorilor de la camera de garda. Ei, spre deosebire de medicii de familie, nu au zile libere de la stat, sau sarbatori. In continuare e nevoie de personal medical, atat de medici, cat si de asistenti, in mod special.

In cel mai bun caz, multi au iesit la pensie, dar sunt si situatii de concedii medicale. "Oamenii au inceput sa se imbolnaveasca si fac inclusiv cancer, boli care afecteaza sever starea de sanatate si necesita o intrerupere mai lunga a activitatii. Mai sunt colege care au nascut, si ne confruntam cu o situatie critica mai ales ca acum este si perioada concediilor”, imi spune dr. Silvia Nica.

Se descurca pentru ca sunt un colectiv unit si se ajuta unii pe altii. Au inteles ca lucreaza intr-un sistem in care concediile de odihna sunt repartizate pe toata perioada anului, nu doar vara. Sunt obisnuiti sa faca mai multe garzi decat este necesar, iar zilele libere de la stat si sarbatorile s-au transformat in amintiri demult uitate. La polul opus, iubesc ceea ce fac zi de zi si asta ii ajuta sa reziste.

„Ritmul activitatii e foarte intens si obositor dar atunci cand lucrezi in echipa si te ajuti reusesti sa treci peste. Suntem obositi cu totii, ne si imbolnavim, dar ne facem bine si revenim la locul de munca. Ne simtim bine noi cu noi aici”.

Cazurile sunt foarte variate, "asta este una din partile provocatoare ale acestei specialitati", imi povesteste dr. Silvia Nica, "faptul ca exista atata varietate". Nu imi poate spune care a fost cel mai dificil caz medical, insa admite ca pentru medicii de garda care lucreaza cu adultii "cazurile cu impact emotional sunt copii mici, mai ales cei politraumatizati; dar sunt o gramada de cazuri grave care ne afecteaza si ne impacteaza emotional. Sunt tot felul de povesti de viata cu o mare rezonanta", imi explica medicul.

Cele mai mari probleme cu care se confrunta serviciile de urgenta din Romania

Dupa cum se poate observa cu ochiul liber chiar si de cel mai neexperimentat, una dintre cele mai mari probleme ale sistemului de medicina de urgenta din Romania este supraaglomerarea, la care exista si solutii.

Una dintre rezolvari ar fi infiintarea unor spitale pentru pacientii care necesita ingrijiri paliative, spune dr. Silvia Nica. "Ar decongestiona foarte mult si spitalul nostru dar si celelalte spitale de urgenta de pacienti care necesita ingrijiri pe termen lung si care pot fi acordate in spitale care nu au nevoie de atatea echipamente. Noi nu avem unde sa transferam pacientii care necesita ingrijiri paliative. Ei petrec foarte mult timp in spital, ocupa locuri."

Aceasta solutie ar crea si locuri de munca, dar, totodata, ar decongestiona resursa umana din spitalele de urgenta care este si foarte obosita si suprasolicitata din acelasi motiv. "Asta se reflecta in oboseala, in irascibilitate, in concedii medicale venite peste noapte. Exista un mecanism al rotilor dintate", este de parere sefa UPU.

Intr-o zi obisnuita, la UPU de la Spitalul Universitar ajung tot feluri de cazuri, din cele mai diverse. Cele mai complicate sunt cele in care nu se stie nimic despre pacient, acesta fiind gasit fie de oameni, fie de politie in circumstante ciudate si adus la spital pentru investigatii. In acest caz, rolul medicilor este de a diagnostica si stabilliza cat mai repede pacientul.

"Inainte sa mi se termine garda, un echipaj de ambulanta cu asistent medical a venit cu un pacient adus dintr-o parcare. A fost gasit intre 2 masini de catre politia locala. Se pare ca era batut, un tanar de aproximativ 30 de ani, avea acte la el, era in coma cu traumatism craniano-cerebral grav. Nu am stiut nimic de el. Era in coma cu un hematom mare intra-cerebral, a necesitat in afara de intubatie si ventilatie mecanica rapida dar si tomografie cerebrala. Imediat a mers in sala de operatii la neurochirurgie, unde medicii au incercat sa-i salveze creierul care este foarte sensibil la diverse leziuni", mi-a povestit dr. Nica.

In plus, medicii de la UPU se mai confrunta si cu pacienti in decada 91-100 de ani, fiecare cu patologia lui care este diversa si variata. Vin si multi batrani de la camine care ajung cu infectii si deshidratati. Persoanele institutionalizate la caminele de batrani ajung sa fie aduse zilnic, spune medicul primar, care povesteste ca nu este o situatie care se regaseste doar la Spitalul Universitar.

La Unitatea de Primiri Urgente de la Spitalul Universitar vezi de toate. Frica, agonie, durere, furie, suferinta, agitatie si frustrare. Aici vin oameni cu probleme grave de sanatate si dureri insuportabile, adusi pe targa sau de cei apropiati, dar si cazuri mai usoare care nu prezinta urgente. Insa toti vin cu acelasi gand, cu increderea ca gasesc medici pregatiti sa faca fata oricarui caz medical si care stiu ca viata atarna de un fir de ata.

Sursa foto: Agerpres Foto

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Social »



Citeste si
Cum s-a schimbat spitalul care a ingrijit 25 de raniti din Colectiv