Reportaj: In deplasare cu Zana Merciluta care salveaza dintii copiilor de la satele din Delta Dunarii

Prima zi. Energia Asmei. Sa fie lumina

Prima zi incepe luni, la 3 dimineata, cand toata lumea se aduna in sediul Merci Charity Boutique, din strada Matei Voievod. „Toata lumea” inseamna Dani, Alina, Lucian si Dan, din partea asociatiei, Ciprian si fiica lui, Olivia, voluntari, Asma si Laura, medicii stomatologi. Pana la Tulcea, drumul dureaza cinci ore. Aici se alatura Ana, al treilea dentist care a ales sa isi petreaca cateva zile de concediu rezolvand problemele stomatologice ale copiilor.

In Tulcea, cel mai sarac judet potrivit Hartii saraciei realizata de Banca Mondiala, cabinetul stomatologic mobil, Zana, este urcat pe o gabara si ajunge in Sulina sase ore mai tarziu, de unde Alina si Dani pornesc spre Letea, primul sat din Delta unde vor poposi. Restul echipei ia o barca rapida cu care ajunge direct la destinatie in mai putin de doua ore si este scutita, astfel, de caldura si drumul lent pe apa, de zgaltaiala cauzata de drumurile de piatra si de praful soselelor de nisip ce definesc infrastructura comunelor din Delta departe de tarm.

Cand Zana mobila ajunge la scoala cu clasele I-IV din satul Letea, restul echipei este deja acolo, la fel si copiii insotiti de parinti. Asma ii strange pe toti micutii in cerc, la umbra copacilor din curtea scolii, si incepe sa le explice cum sta treaba cu Vrajitoarea Carie, Zana Merciluta si tabelul lui prea dulce. Le explica, alaturi de Laura, Ana si Dintica, figurina de plus in forma de dinte, cum sa se spele corect pe dinti si de ce nu este bine sa consume (mult) zahar. „A venit zanuta sa salvam dintisorii!” - motto-ul cu care Asma spera sa le castige increderea copiilor speriati, care stau ascunsi in spatele mamelor, indemnandu-i astfel sa intre in cabinetul mobil si sa se aseze pe scaunul galben.

Intr-una din clase se instaleaza echipamentul stomatologic din valiza, iar Ana incepe sa lucreze la periaje, in timp ce in masina, Asma si Laura se pregatesc sa rezolve cariile copiilor, asistate de Alina.

Drumul prea scump pana la dentist

Motea Canareica este o lipoveanca din Letea, cu trei copii. Azi i-a adus doar pe doi dintre ei la dentist – o premiera pentru cei mici. Nu doar copiii ei au nevoie de un medic care sa le rezolve problemele dintilor, ci si mama, care ar avea de facut sase extractii, dar drumul pana la Sulina sau Tulcea, unde sunt cele mai apropiate cabinete stomatologice este lung si scump. Pana la Tulcea, unde locuitorii comunelor din Delta au incredere sa mearga la dentist, drumul costa 60 de lei, doar dus. Pentru drumul dus-intors, oamenii ajung sa scoata din portofel 120 de lei, bani de care, de cele mai multe ori, nu se pot lipsi. Cu trei copii blonzi ca ea, Motea isi petrece timpul avand grija de ei si de casa, in timp ce sotul ei pescuieste si se ocupa de turisti in timpului sezonului, din aprilie pana in octombrie.

Gemenele Ionela si Elena isi asteapta cuminti randul pe scaunul galben. Inauntru, Asma lucreaza la cele trei carii de pe dintii de lapte ai Andreei, curatand cu aparatul punctele afectate de Vrajitoarea Carie si finalizand procesul cu bagheta magica cu lumina albastra.

Asma Battah este medic pedodonat la clinia Dr. Leahu din Capitala si s-a alaturat proiectului desfasurat de organizatia Merci Charity Boutique in urma cu trei ani. Cu toata energia ei, cu zambetul prin care isi arata toti dintii si rasul cu gura mare, cu capul dat pe spate, Asma ii cucereste pe cei mici si le castiga increderea. Asa le-a cucerit pe gemene si pe Andreea, prima pacienta din Letea care a intrat in cabinet. Asma crede in bine si a ales sa fie medic pedodont dupa prima experienta de voluntariat cu Merci Charity Boutique. Inainte, voia sa se faca chirurg, dar primele ore de munca alaturi de copii au facut-o sa se razgandeasca si sa investeasca toata energia in aceasta directie: „Copiii ma cred, nu trebuie sa le explic cu argumente peste argumente ca adultilor. Ei ma cred ca vor sa le fac un bine”.

Afara se insereaza, iar odata cu apusul soarelui, incep sa apara tantarii. La rand mai sunt si trei dintre copiii lui Claudiu Radu, un barbat din sat casatorit de la 19 ani, care acum lucreaza cu animalele. Claudiu nu a fost niciodata la dentist, nici copiii lui, si s-a gandit ca e timpul ca cineva sa sparga aceasta gheata.

Al 14-lea pacient si ultimul iese din cabinet in jurul orei 22, isi primeste punga cu pasta si periuta de dinti colorata, cateva dulciuri si diploma de curajos si se indreapta spre casa. Apoi, se face curatenie in cabinet, se introduc instrumentele la sterilizat, se strange echipamentul si se pregateste masina pentru a doua zi.

Ziua 2. Ana se intoarce in comunitate

C.A. Rosetti este al doilea sat din Delta Dunarii in care opreste cabinetul stomatologic. Intre Letea si C.A. Rosetti sunt circa patru kilometri, care sunt parcursi in vreo 30 de minute, cu masinile conduse, adesea, de soferi care nu au carnet, pe drumuri de piatra si nisip, care ridica praful doi metri dupa ce trec. Acest drum il parcurg si elevii din alte comune care vor sa ajunga la scoala cu clasele V-VIII. Pentru ei exista un autobuz scolar, care, uneori, se mai strica, dupa cum povestesc copiii care nu au mers doua saptamani la scoala intr-o iarna pentru ca nu functiona mijlocul de transport.

A doua zi in Delta este cea in care Ana Rahau, proaspat absolventa de medicina dentara se intoarce in scoala unde a invatat pana in clasa a saptea, in C.A. Rosetti, unde o intampina acelasi peisaj ca de fiecare data cand revine acasa, aproape aceleasi drumuri de mai bine de 20 de ani. Mamele care si-au adus copiii la dentist o recunosc ca Ana a lui Mircea, padurarul, o imbratiseaza si o saruta cu caldura pe ambii obraji. Inainte de clasa a saptea, Ana s-a transferat si a terminat scoala generala si liceul in Tulcea, apoi a facut o facultate si a decis sa mai faca una, care sa ii asigure o meserie stabila si a terminat si Facultatea de Medicina Dentara din cadrul Universitatii Ovidius din Constanta, iar acum, la 29 de ani, profeseaza ca medic in orasul in care a absolvit. Acum, Ana este la a doua experienta de voluntariat cu Zana Merciluta, prima fiind in urma cu cateva saptamana in judetul Constanta.

Desi este trecut de 10, ora mentionata pe afisele puse in satele comunei C.A. Rosetti prin care se anunta tratamentele stomatologice gratuite, abia daca s-au adunat cativa copii in curtea scolii, asa ca Olivia si Loredana, din partea asociatiei Letea in UNESCO, cutreiera ulitele satului in arsita verii in cautare de copii care sa vina la dentist, iar directorarea scolii din sat suna parintii sa ii cheme la scoala.

In jurul orei 12 se strang suficienti copii pentru ca Asma sa inceapa la fel de energica povestea cu Dintica, periatul dintilor de doua ori pe zi si zaharul pe care avem voie sa il consumam. Apoi, fiecare isi ocupa locul: Ana merge intr-o sala de clasa unde a fost instalata aparatura, iar Asma continua munca in cabinet, alaturi de Laura, care a absolvit si ea de curand facultatea si se afla la prima experienta de voluntariat.

In sala de clasa, Ana este urmarita de copii cu ochii mari. „Aici avem o pelerina magica, un scut. Aceasta este bagheta mea magica, iar aici avem paiul roz caruia ii este tot timpul sete” - scurta introducere a Anei cu care incearca sa le castige increderea celor mici.

In coltul clasei, Rares, un baietel dolofan de sapte ani, sta pe jos si lacrimeaza, speriat de dentist, unde ajunge pentru prima oara. Pentru el, imaginea pare desprinsa dintr-un film de groaza, cu personaje care poarta masti si au instrumente de tortura in maini. Fetele care isi asteapta randul pe scaune rad de el, dar pana la urma isi face curaj si se urca pe scaun, unde Ana il primeste calma, cu privirea linistita, zambindu-i incurajator. Dupa ce termina, tasneste afara din scoala, fericit ca a scapat, iar colegii ies la geam si ii cer sa ii arata dintii. Rares ranjeste mandru la ei si spune ca a fost bine, uitand de lacrimi si de spaima.

Daca o intrebi pe Ana cum se simte cand se intoarce acasa, primesti un raspuns modest, inghitit in sec: „Imi pare rau ca nu se misca lucrurile spre binele comunitatii, pentru ca zona are potential. Din nou, sunt oameni care nu isi fac treaba si de aici pleaca toate neajunsurile”.

Dupa ce pleaca de la Ana, unde dintii beneficiaza de un detartraj si un periaj, copiii ajung la Asma si Laura, unde le sunt rezolvate cariile. Dupa ce se finalizeaza si aceasta etapa, coboara fericiti din cabinet si isi primesc pachetelele colorate. In acest ritm se scurge si a doua zi, care se finalizeaza la ora 20, dupa 19 copii tratati.

Ziua 3. Voluntariatul care te tine legat de realitate

Drumul din Letea pana in Periprava dureaza mai bine de o ora cu masina, prin aceleasi drumuri de piatra si nisip. Doru, soferul autobuzului scolar, conduce cabinetul stomatologic mobil prin praf si padure pana in satul de la granita cu Ucraina. El stie secretul asfaltului, astfel incat Zana sa nu se impotmoleasca.

Aici, copiii se aduna mai repede in fata scolii cu clasele I-IV, unde in timpul anului scolar nu sunt nici 10 copii in clase. Asma incepe mai devreme povestea lui Dintica. Acum, clasa este mai activa, iar copiii ii raspund si spun in cor cu ea „roz-alb, roz-alb, de zece ori”, asa trebuie sa se perieze pe dinti.

Explicatie foto: (de la stanga la dreapta) Ana, Asma si Laura

In timp ce Asma, Ana si Laura capteaza atentia copiilor, restul echipei finalizeaza ultimele detalii pentru a treia zi. Olivia sa pregateste sa o ajute pe Ana, isi verifica notificarile de pe telefon inainte de a isi pune manusile si echipamentul de voluntar, iar Ciprian se asigura ca toata lumea are proviziile necesare pentru acesta zi: apa si mancare. Ciprian este antreprenor, are propria firma, pleaca in vacante peste hotare, participa la regate, dar nu uita sa mentina contactul cu realitatea din tara. Asa ca, pentru ca nici el si nici fiica lui minora, Olivia, sa nu ramana captivi intr-o bula, solutia pe care a gasit-o este voluntariatul, ajutorul dat persoanelor care nu au ce are el si poate nici nu isi permit sa viseze. Voluntariatul lor nu se rezuma doar la timp, ci si la bani. Si, pentru Ciprian, asta inseamna mult.

Pe scaunul din cabinetul stomatologic mobil se asaza Eduard, care are 10 ani, sapte carii temporare si patru de lapte. Bunica lui Edi il priveste de pe margine, amintindu-si ca nu a mai fost din anii '80 la dentist si, cat timp il asteapta, povesteste despre drumurile pe care le facea lunar la Tulcea si despre fiica ei, plecata in Cehia de peste cinci ani, unde lucreaza la o fabrica de textile.

Dupa Edi intra Adriana, Claudiu, Andrei si fratii Bogdan si Ramona, care nu au fost niciodata la dentist, iar ziua se termina la ora 16, cu al 14-lea pacient, Alex, in varsta de 15 ani, care abia de doua luni a inceput sa se spele pe dinti. In acesta ultima zi, programul se termina mai devreme, pentru ca Zana trebuie sa ajunga la Sulina, unde va fi urcata pe o gabara, care va pleca la ora 6 dimineata, urmand ca drumul sa dureze 12 ore.

La final se trage linie dupa cei 47 de copii tratati in deplasarea Zanei Merciluta. Acestora li se adauga patru fricosi, care nu au stat la dentist, dar au primit un pachet cu pasta si periuta de dinti. Dintr-un total de 281 de carii, 82% au fost tratate. Valoarea totala a investitiilor a trecut de 11.000 de euro, iar valoarea deplasarii a depasit 13.000 de euro. Insa, aceasta deplasare inseamna mai mult decat cifre. Inseamna oamenii care si-au rupt din timpul lor ca sa pune umarul la treaba, sa ajute acolo unde este nevoie, sa umple golurile existente, inseamna Dani, Alina, Lucian si Dan, cei care au organizat deplasarea, Asma, Ana si Laura, care s-au implicat primind inapoi doar recunostinta si Ciprian si Olivia, care si-au oferit ajutorul fara a cere nimic in schimb.

Sursa foto: David Muntean

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor

Sunt redactor coordonator al publicației Retail.ro, parte din InternetCorp. Înainte am lucrat la site-urile Ziare.com și Wall-street.ro și la agenția de presă Mediafax, unde am fost reporter al departamentului Economic. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Mai multe articole scrise de Anca Olteanu »

Te-ar putea interesa și: