Mai țin minte și acum. La terminarea clasei a XII-a toți elevii din Liceul Teoretic Grigore Moisil, București, au trebuit sa cotizeze o sumă de bani, deloc mică, pentru ca sala de sport să fie complet refăcută. Am mers acasă și părinții, fără să considere că ar fi ceva deosebit, au dat banii. Am apucat să folosesc acea sală de sport o singură dată, ulterior dând BAC-ul si absolvind. Fast forward în 2020 și lucrurile nu numai că nu au intrat pe un făgaș al normalității ci, din contră, s-au înrăutățit.

Conform articolului 9 din Legea Educației Naționale, ”Învăţământul de stat este gratuit”, aici incluzând și manualele și materialele auxiliare.

După cum spunea însă fostul Ministru al Educatiei al PSD, Liviu Pop, într-o ”scăpare de sinceritate”, în realitate ”părinții asigură aceasta gratuitate” ceea ce, evident, este un non-sens demn de Caragiale. Următorul Ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, a discutat și ea despre această situație sugerând chiar ca ”fondul școlii”, ilegal, să fie interzis prin lege. Evident, nu s-a întâmplat nimic în afara unor declarații.

Un cititor wall-street.ro a trimis redactiei un tabel (lung, am tăiat o bună parte din el) cu plățile pe care parinții le suportă pentru grădinița ”gratuită” și de stat a copilului. Unele dintre ele sunt costuri decise de părinți, de tipul ”flori pentru educatoare”, altele sunt, însă, după cum puteți vedea, ”impuse de sistemul” deloc gratuit de învățământ.



Unde este, însă, problema majoră? Fix la părinți. Atâta timp cât aceștia vor continua să fie de acord cu aceste cotizații de ”fondul clasei” sau ”fondul școlii”, din care deseori se cumpără lucruri care în mod normal ar trebui asigurate de stat (bureți, cretă, bănci, ba chiar si plata pazei școlii) nu se va schimba nimic.



Imaginați-vă că, brusc, toti părinții ar refuza să plătească din propriile buzunare ceea ce statul român ar trebui să pună la dispoziția elevilor – manuale, bănci, cretă, paza unităților de învățământ etc. Ba, mai mult, acei părinți, milioane la numar, ar transmite pe căi oficiale Ministerului Educației ca așteaptă ca legea să fie respectată. Ar avea loc, fără doar și poate, un cutremur de proporții în sistem și în mod sigur statul se va implica mai corect și mai mult.

Similar și în sistemul de sănătate unde binecunoscuta ”șpagă sau cadou pentru medici” este promovată în continuare. Dacă pacienții nu ar mai da, nici medicii nu ar mai avea ce să accepte și am intra în normalitate.

Datoria profesorilor este să educe și pentru asta majoritatea este plătită de către stat, deci de către noi. NU sunt necesare alte ”atenții”, exceptând un normal si frumos ”mulțumesc” pe care îl oferim oamenilor, din politețe, deseori. Datoria medicilor este să vindece. Și ei sunt plătiți pentru aceste servicii, nu sunt, deci, necesare șpăgi și atenții. Similar, datoria statului este să se asigure că o școală este condusă de un om pertinent ales prin concurs și nu prin relații cu un partid sau altul, iar acel director, cu bugetul aferent, cumpără cele necesare.

(Sursă captură: părinte care a refuzat să plătească pentru ceea ce nu era obligatoriu)



Până când vom realiza că, intr-un final, chiar părinții sunt cei care perpetuează aceste inutile cheltuieli, citez ceea ce scria o internaută acum câteva zile, ”mai sperați la schimbare, când cei care-și mituiesc profesorii și medicii sunt tot ăia care-și urlă durerile referitoare la sistemul împuțit din țară? Că eu nu”.

Sursa foto: Shutterstock.com

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri