Avem puține nașteri, multe decese și o forță de muncă care se pregătește să intre la pensie. Din cauza unui decret dat de Ceaușescu, cei care vor ieși la pensie în următorii ani vor fi puși într-o situație riscantă. Nu o să mai aibă cine să le plătească pensia și, dacă o ținem tot așa, o persoană născută după 1990 va trebui să susțină pensia patru persoane născute în perioada 1966-1990. În plus, pe lângă faptul că tot mai puțin tineri ajung să devină părinți, aceeași tineri își doresc să plece din România. Chiar dacă avem una dintre cele mai mari diaspore din lume, suntem printre cei mai intoleranți în ceea ce privește subiectul imigrării. Totuși, în ciuda opiniilor xenofobe, străinii care vin în România sunt parte din soluția care ne va permite să mai existăm în următorii ani.
Mai mult de jumătate din români cred că imigranții ar trebui opriți la granița Europei. Asta se întâmplă în contextul în care în perioada 2007-2015 românii au fost pe locul doi în lume ca număr de emigranți, depășită doar de Siria, țară în care are loc un război civil.
Totuși, efectele unei măsuri luate de regimul comunist în anii ‘60 a ajuns să ne pună în față un scenariu îngrijorător pentru xenofobi: românii pleacă din țară, mor mult mai mulți oameni decât se nasc și populația îmbătrânește. La orizont se vede un viitor în care, dacă continuăm în același ritm, va fi imposibil să putem plăti pensiile celor născuți după 1966.
„O să ne ducem dracului”, explică sociologul Gelu Duminică, amuzat, dar totuși furios pe faptul că autoritățile nu iau destule măsuri pentru a se lupta cu declinul îngrijorător al populației.
Citeste si:
Trebuie să creștem natalitatea, să oferim variante raționale familiilor care să îi încurajeze să facă copii. În plus, e nevoie de o politică de imigrare care să aducă forța de muncă în România. Nu avem alte soluții.
Gelu Duminică, sociolog
Sociologul Gelu Duminică / Agerpres Foto
Imigrarea, soluția care nu ne-ar distruge țara, ci ne-ar ajuta să o păstrăm
Xenofobia sau frica de străini nu e ceva nou. E ceva ce e ascuns adânc în creierele noastre, dar e o relicvă a evoluției, relicvă care nu justifică acum ura față de cei care au o altă culoare a pielii sau care vorbesc altă limbă. Totuși, suntem o specie care a reușit să coopereze și să evolueze până în punctul în care suntem acum tocmai pentru că am reușit să trecem de frica de străini și să reușim să transformăm triburile în orașe și familiile în părți mici ale societății.
Citeste si:
La începutul lui 2020, în Ditrău, o mică localitate din județul Harghita, oamenii se revoltau pentru că patronul unei brutării din comunitate a angajat doi bărbați din Sri Lanka. Cetățenii se revoltau și le era frică de faptul că cei doi străini le vor pune cultura în pericol.
În timp ce se plângeau că străinii le fură locurile de muncă, patronul spunea că a trebuit să îi angajeze pe cei doi srilankezi tocmai pentru că nu a găsit niciun român care să vrea să lucreze la brutărie. În același timp, ne e frică de un val de imigranți, dar, în medie, fiecare român are cel puțin o rudă care lucrează în străinătate. Părinți, mătuși, unchi sau veri, fiecare știe cum apropiații pe care îi mai poți vedea doar în poze sau videoclipuri părăsesc plaiurile natale și caută un viitor mai bun prin Anglia, Spania, Franța sau orice alt colț al lumii.
Citeste si:
Sri-Lankezii care lucrau la brutăria din Ditrău / Agerpres Foto
Nu suntem primii care sunt în pericol să nu mai poată plătii pensiile celor bătrâni
În timp ce mentalitatea colectivă a românilor refuză imigranții, o mare parte din conaționalii noștrii muncesc în străinătate, își întemeiază familii și fac copii pe care îi trimit la școlile străinilor. Unii dintre ei reușesc să se integreze în societățile vestice, până ajung la celebrul "como se zice"? și, până când românii își uită limba și se integrează în altă comunitate, comunitate care a reușit să le ofere mai multă siguranță decât România.
Asta se întâmplă pentru că și cei din Occident s-au confruntat cu problema noastră. Speranța de viață a crescut, femeile s-au emancipat și n-au mai fost văzute ca niște fabrici de copii, așadar a scăzut numărul de nașteri și a crescut vârsta medie la care femeile nasc pentru prima oară.
Citeste si:
Sociologul Gelu Duminică explică faptul că problema noastră nu e una nouă sub soare. Faptul că românii pleacă să muncească și reușesc să se integreze în țări din Occident arată tocmai faptul că vesticii și-au dezvoltat o politică puternică de imigrație.
Celelalte țări din vest au încercat să facă tot ce au putut pentru natalitate, dar, în plus, au avut o politică de imigrare puternică, că de-asta pleacă românii acolo.
Gelu Duminică
Totuși, românii sunt încurcați și de o decizie luată de comuniști acum aproape 50 de ani.
Aproape 60 de ani mai târziu, efectele decretului încă se simt
Portretele soțiilor Ceaușescu / Shutterstock
În 1966, regimul Ceaușescu dădea un decret care urma să rămână un pericol și 30 de ani după căderea comunismului. Decretul 770 interzicea avortul în majoritatea cazurilor. Decretul nu a dus la dispariția practicii, ci la aducerea ei într-un cadru ilegal, cadru care a dus la o creștere rampantă a deceselor cauzate de avorturi făcute acasă, cu umerașe sau alte obiecte care le traumatizau pe cele care nu voiau să devină mame. Copiii lui Ceaușescu, cei care urmau să fie născuți din cauza unei legi care interzicea avortul, au ajuns în sicriu, alături de mamele lor care mureau din cauza septicemiei sau a altor complicații ale avorturilor făcute în afara legii, în ghene, în orfelinate și, mai târziu, după căderea regimului, pe străzi și prin canale, sau, dacă erau mai norocoși, în familii care îi iubeau mai mult sau mai puțin, ajungând să ducă o viață normală de șoim patriot și, mai târziu, de muncitor în regimul ceaușist.
Citeste si:
Un umeraș însângerat, simbol al suferințelor îndurate de femeile care au încercat să facă avort atunci când acesta era în afara legii și simbol al unor organizații pro-avort / Shutterstock
După căderea regimului, decrețeii au continuat să muncească. Acum, România are o populație activă, care muncește, de 8,8 milioane de persoane. Dintre aceștia, 6 milioane sunt decreței, adică persoane care au între 30 și 54 de ani. 1,4 milioane sunt oameni născuți înaintea decretului, adică persoane care au peste 55 de ani. Restul, doar 1,4 milioane, sunt tineri născuți după decret. Chiar și în ceea ce privește totalul, diferența dintre populația activă și populația inactivă a rămas ridicată încă din 2002. Până în 2001, România avea mai multe persoane care muncesc decât persoane care nu fac acest lucru.
Citeste si:
Într-un singur an, diferența a crescut enorm. Cifra record a fost atinsă în 2003, atunci când erau cu 1,9 milioane mai multe persoane inactive decât persoane active. Cele mai recente date arată că, în primele trei luni din 2020, diferența a ajuns la 1,5 de milioane în favoarea celor care nu muncesc.
La doar 5 ani distanță de când prima generație de decreței va ieși la pensie, România se confruntă cu un sistem precar de îngrijire maternală și de asistență socială a familiilor. În prezent, în medie, 10 salariați români susțin 9 pensionari. În București situația arată mai bine, unde 10 salariați susțin 5 pensionari. La capătul opus, în Teleorman, 10 salariați susțin 16 pensionari. În decembrie 2019, pe când era ministru al Finanțelor, și actualul premier, Florin Cîțu, a vorbit despre problema care o să vină odată cu ieșirea generației decrețeilor la pensie. În decembrie, el spunea că nu vom mai avea bani să plătim pensiile decrețeilor.
Florin Cîțu / Agerpres Foto
Așa cum arată azi sistemul nostru de pensii, având în vedere ce se va întampla cu cei ca mine, care vom ieși la pensie peste 20 de ani, perioada decrețeilor, sistemul de azi de pensii este falimentar. Nu vom avem pensii să plătim pentru ei în 20-30 de ani.
Florin Cîțu
În plus, estimările Comisiei Europene din 2009 arătau că în 2060 România va cheltui jumătate din buget doar pe pensiile de stat.
Și sociologul Gelu Duminică explică faptul că viitorul pensiilor este incert.
Degeaba se cresc acum pensiile, pentru că o să ajungem să nu mai aibă cine să le plătească.
Duminică mai explică și faptul că decretul a dereglat complet balanța demografică a populației, asta pentru că numărul nașterilor a crescut foarte mult.
În timpul decretului aveam vreo 400.000 de nașteri pe an. Acum avem aproximativ 160.000 de nașteri pe an. Asta înseamnă că generația asta de 160.000 de copii va trebui să plătească pensii pentru 400.000 de oameni care vor ieși la pensie în fiecare an. Acum avem o taxare a muncii de aproximativ 50% și suntem nevoiți să ne împrumutăm ca să acoperim pensiile și serviciile sociale. Gândiți-vă ce o să fie peste 10 ani. În medie, acum o persoană activă întreține o persoană dependentă. Riscăm să ajungem într-o situație în care o persoană activă să susțină 4 persoane inactive. E o nebunie.
Gelu Duminică
Situația de azi
Din 1992 și până în prezent, numărul persoanelor care mor a fost mereu mai mare decât a celor care se nasc. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în perioada 2017-2019. În 2019, anul cu cele mai recente date, România a pierdut în mod natural peste 71.000 de persoane.
Totuși, pe lângă naștere și moarte, populația României e modificată și de emigrare și imigrare, adică de români care pleacă din țară și de străini care se mută în România. Datele sunt incomplete, deoarece mulți români care se mută definitiv din țară nu își schimbă permanent reședința în țara în care ajung, așa că rămân niște fantome care figurează în statisticile statului și care înduioșează realitatea sinistră.
Cu formula (numărul născuților + numărul imigranților permanenți) - (numărul deceselor + numărul emigranților permanenți), wall-street.ro a încercat să vadă cum arată oficial declinul populației. Datele deținute de Institutul Național de Statistică arată că anul în care am pierdut cei mai mulți cetățeni a fost 1996, atunci când țara a rămas fără 74.283 de persoane. Totuși, în 2017, 2018 și 2019 situația a arătat bine pe hârtie. În 2018 se atingea recordul pozitiv, cu doar 19.293 de persoane pe care le-a pierdut România, iar cea mai recentă situație, cea din 2019, arată că acum doi ani țara noastră a rămas fără 33.882 de cetățeni.
În 2019, un raport realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și comandat de Ministerul Afacerilor Externe a arătat că în perioada 2015-2016, cel puțin un sfert din populația născută în România trăia în afara țării, majoritatea în Italia, Germania și Spania. În plus, un studiu realizat în 2019 de Fundația Ebert Stiftung arăta că aproximativ 30% din tinerii de 14-29 de ani și-ar dori, mai mult sau mai puțin, să plece din România.
Un raport OECD publicat în 2019 arată că procentul tinerilor români (15-24 de ani) care intenționează să emigreze este printre cele mai mari din regiunea noastră. Cifra oferită de OECD este de 48% dintre tinerii care au între 15 și 24 de ani și-ar dori să plece din țară.
Totuși, în spatele migrației puternice a românilor, cultura noastră mai ascunde un paradox.
„Țara care are o diaspora foarte mare e printre cele mai intolerante cu imigranții.” explică sociologul Gelu Duminică. Specialistul mai spune că riscul care vine odată cu declinul populației și cu ieșirea la pensie a decrețeilor este imens.
Dacă mai vrem să existăm în forma actuală și peste 15 ani, ar trebui să facem mai multe schimbări.
Gelu Duminică
Soluția
Duminică spune că soluția este una simplă, dar că trebuie să se lucreze din timp la ea. Oamenii trebuie să fie educați pentru a deveni mai toleranți, să accepte mai bine străinii. Să fie pregătiți pentru o posibilă politică foarte deschisă de imigrare care să aibă rolul de a-i salva pe cei bătrâni. În plus, statul trebuie să îi convingă pe tineri că are rost să facă un copil și să rămână în țară.
Trebuie să devenim mai interculturali, mai multiculturali. Învățăm să discutăm despre rase și despre etnii, ceea ce și celelalte țări au făcut cu mai mulți ani în urmă când au găsit problemele pe care le avem acum. Trebuie să gândim într-un sistem de securitate a persoanei vârstnice extrem de bine pus la punct ca în alte țări, acolo unde românii, bulgarii și alte popoare din Balcani merg să aibă grijă de bătrâni. Și noi vom avea problema asta. Nu putem să așezăm un sistem într-un an. Îți trebuie ani de dialog și mulți oameni calificați. Trebuie să ne pregătim și suntem deja în al doisprezecelea ceas.
Gelu Duminică, sociolog
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
