în România sunt cel puțin 75.000 de copii (decembrie 2020) care au cel puțin un părinte plecat în străinătate, iar aproape jumătate dintre aceștia sunt din Moldova, arată datele furnizate de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANPDCA).
Ce li se întâmplă copiilor crescuți cu părinți plecați în străinătate
Cu speranța pentru un viitor mai bun, acești copii tind să fie crescuți de bunici, de alte rude sau de străini. Uneori sunt retrași de la școală și integrați, temporar, în comunitățile în care muncesc părinții lor, fiind transferați sau nu în școli din noua lor comunitate temporară.
Pentru un acces real la o educație de calitate, copiii cu părinți plecați în diaspora au nevoie de sprijin suplimentar la școală, de la suport pentru a gestiona apatia și senzația de abandon, până la susținere pentru reintegrarea în sistem a celor care părăsesc temporar România alături de părinții lor.
Citește și: „Țară, țară, vrem părinți”. Ce fac copiii când părinții lor sunt plecați în străinătate la muncă
Citeste si:
Cadrul didactic ca factor cheie pentru accesul la educație al copiilor vulnerabili. Ce trebuie să știe să facă (diferit) un profesor care predă în medii vulnerabile?
Teach for Romania a testat și probat impactul semnificativ pe care un cadru didactic îl poate avea pentru garantarea accesului incluziv la educație de calitate pentru copiii din medii defavorizate, atât timp cât are o serie de competențe pe baza cărora este atent selectat și atât timp cât primește formare și sprijin adecvate pentru a avea impact în astfel de comunități.
Soluția pe care o propune Teach for Romania este pregătirea diferențiată a profesorilor care predau în medii defavorizate, inclusiv pentru comunitățile cu părinți plecați în diaspora, astfel încât acești elevi să aibă parte de o educație relevantă, care să le răspundă nevoilor și să îi pregătească pentru viitor.
Citeste si:
Ingredientele de formare pentru un astfel de profesor sunt:
1. Gândire strategică și leadership – capacitatea de a gândi strategic o intervenție, pornind de la realitatea și nevoile fiecărui copil din clasă. Altfel spus, profesorul trebuie să fie antrenat nu să aibă drept obiectiv parcurgerea întregului manual, ci să identifice corect nivelul fiecărui elev, să vadă decalajele de învățare ale copiilor din clasă și cauzele acestora, apoi să stabilească obiective realiste, asumate și susținute atât de copil, cât și de profesor. Această competență a profesorilor este cu atât mai relevantă în comunitățile cu fluctuații de populație considerabile, în care copiii lipsesc pentru perioade mai scurte sau mai lungi de la școală, experimentează sisteme de învățământ diferite în România și în țările gazdă ale părinților lor.
Citeste si:
2. Abilitatea de a dezvolta integrat elevul, cu atenție atât la dimensiunea cognitivă, cât și la cea socio-emoțională și comportamentală (auto-determinarea, abilitatea de a-și gestiona emoțiile, de a coopera), competență critică pentru profesorii care predau elevilor cu părinți în străinătate, care experimentează apatia și senzația de abandon.
3. Abilitatea de a forma parteneriate în beneficiul elevului cu restul cancelariei, cu familia, cu autoritățile relevante, cu donatori și finanțatori.
4. Abilitatea de a crea un mediu la clasă în care copilul să simtă siguranță și apartenență, unde nu se simte judecat și unde este încurajat să se exprime și să se autodepășească.
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
