La mai bine de un secol de la Marea Unire, persistă încă un mit al succesului economic al României interbelice, pe care mulți o văd ca pe un paradis pierdut. Statisticile arată însă că lucrurile stăteau complet diferit: România Mare nu era deloc prosperă față de România de azi. Am încercat o comparație atât la nivel de PIB (în măsura în care poate fi calculat pentru perioada interbelică) cât și în ce privește indicatori de dezvoltare durabilă, cum ar gradul de alfabetizare sau mortalitatea infantilă.
Să începem cu populația. România Mare avea, la primul său recensământ, cel din 1930, aproximativ 18 milioane de locuitori la o suprafață de aproape 295.000 de kilometri pătrați. În 1935 s-ar fi trecut de 19 milioane, iar în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, de 20. Acum suntem în jur de 19 milioane, pe 238.397 kilometri pătrați.
Capitala avea peste 630.000 de locuitori în acei ani, o creștere uriașă față de perioada dinaintea Primul Război Mondial, când erau mai puțin de 350.000. Astăzi, Bucureștiul se estimează că are 2,16 milioane de locuitori (potrivit INS).
De asemenea, în perioada interbelică eram a opta țară din Europa ca mărime a populației, iar acum suntem a noua (deoarece în urma desființării URSS a apărut și Ucraina).
În România Mare munceau mai mulți români - dar trăiau mai puțin
Populația activă era însă mai mare, pe atunci. Dacă acum e estimată la peste 8,2 milioane de persoane (între 15 și 64 de ani), la 1938 erau peste 11 milioane de persoane apte de muncă.
Citeste si:
Însă, ca un corolar, speranța de viață la naștere era de numai 40-41 de ani – față de aproape 73 de ani acum. În 1938, la o populație a țării similară cu cea de azi erau mai puțin de 770.000 de vârstnici - persoane de la 65 de ani în sus – în comparație cu peste 1,9 milioane în clipa de față.
La 1929, aproape 80% dintre români trăiau în mediul rural, situație care a persistat în toată perioada interbelică. Abia după 1950 procentul a coborât sub 75% iar la ora actuală se învârte în jurul a 46% (sau chiar 42%, conform Eurostat, care nu calculează la fel ca INS).
Mortalitate infantilă și analfabetism
Mortalitatea infantilă era la 1930 de 170,6 decese la o mie de nou-născuți vii - enorm, după standardele actuale, când suntem la 5,6 și totuși avem aproape cel mai înalt nivel din UE. La nivelul întregii populații, principala cauză a deceselor era tuberculoza, urmată de cancer, scarlatină, rujeolă, tuse convulsivă, tetanos și difterie. Pentru ultimele patru există în ziua de azi vaccinuri. Difteria este complet eradicată la noi încă din 1989, iar anual sunt înregistrate sub 100 de cazuri (nu decese) de rujeolă, tuse convulsivă și tetanos la un loc, în vreme ce acum nouă decenii, aceste 4 boli cauzau împreună 8.000 de decese anual.
Citeste si:
În ceea ce privește analfabetismul, în 1938, punctul culminant al dezvoltării României Mari, abia 8,25 milioane de români erau ”știutori de carte”. Iar dintre ei, peste 7 milioane aveau numai școala primară. Aproape 10 milioane de locuitori ai țării erau complet analfabeți – iar procentul analfabeților funcțional putem presupune că nu era tocmai mic. În ziua de azi, cel puțin oficial, rata de alfabetizare este de 99%.
.jpg#/media/Fișier:Universitatea_(old).jpg)
Absolvenți de licență sau doctorat erau în jur de 5.000 pe an – de 20 de ori mai puțin ca azi, la aceeași populație. Dintre ei, doar un sfert erau femei.
Cât de mult a crescut PIB-ul României în ultimul secol
PIB-ul României Mari este mult mai greu de estimat (indicatorul a fost introdus de ONU abia în 1953). Probabil cea mai prestigioasă metodă de calcul este cea a economistului britanic Angus Maddison, considerată și în prezent ca o referință. Maddison estima că, la nivelul anului 1929, PIB/cap locuitor era în țara noastră de 1.152 de dolari internaționali 1990 (o valută artificială care se raportează la puterea de cumpărare). În 1938, anul de vârf al economiei interbelice, ajunsesem 1.242 dolari internaționali. În aceeași unitate de măsură, azi am depășit 35.000 de dolari internaționali PIB/cap locuitor, conform Băncii Mondiale.
Citeste si:
Raportat la Europa, în 1929 aveam un PIB/cap locuitor la 58% din media continentului – și nici în 1938 nu am ajuns la jumătate, potrivit estimărilor istoricului economic Paul Bairoch. La ora actuală suntem la 73% față de media UE și la peste 90% din cea a Europei și Asiei Centrale, raportat la PIB/cap locuitor.
Cifre chiar mai pesimiste a avansat economistul român Victor Axenciuc, autorul unei lucrări dedicate evoluției PIB-ului României. El a calculat, tot în dolari internaționali, un PIB pe cap de locuitor de 907 dolari în 1929 și 934 în 1938. Cât despre PIB-ul total al României Mari, Victor Axenciuc afirma că acesta ar fi trecut de 10 miliarde de dolari internaționali în 1920, ar fi ajuns la 16 miliarde în 1929-1930 iar în 1938 ar fi atins 18,4 miliarde. Astăzi, tot în aceeași unitate de măsură, PIB-ul României este de peste 676 de miliarde, conform Băncii Mondiale. Altfel spus, economia României a crescut de peste 36 de ori față de vârful atins în perioada interbelică și de peste 67 de ori față de acum un secol.
Citeste si:
Mai optimistă este estimarea făcută de economiștii britanici Stephen Broadberry și Alexander Klein (folosind metodologia lui Bairoch). Ei au calculat PIB-ul României Mari la 19 miliarde de dolari internaționali 1990 în 1929 și la 23,5 miliarde în 1937. Ar rezulta un PIB pe cap de locuitor de 1.206 dolari în 1937. În acest caz, creșterea PIB până azi ar fi ceva mai mică: de aproape 30 de ori în 85 de ani.
Țară eminamente agrară, dar prost hrănită
Cea mai mare parte din PIB-ul României interbelice venea din agricultură – de aici și faimoasa și binemeritata etichetă de ”țară eminamente agrară”. Imediat după Marea Unire, agricultura producea o valoare adăugată brută de 4 ori mai mare decât industria. În 1938, raportul se mai redusese – agricultura producea doar dublu față de industrie. Abia în perioada comunistă raportul s-a inversat.
Citeste si:
De asemenea, productivitatea sectorului agricol al economiei era extrem de redusă, în condițiile în care în agricultură lucrau de aproape 25 de ori mai mulți români ca în industrie, producând însă o valoare adaăugată brută doar de 2-3 ori mai mare.
La ora actuală, ar fi ridicol să mai pretindem că suntem o țară eminamente agrară, cât timp agricultura mai reprezintă în jur de 4% din PIB. Și asta cu toate că exporturile de cereale au fost, de pildă, anul acesta de 10 mai mari cantitativ, față de un an normal din perioada interbelică.
Cu toate că încă există acest mit al agriculturii dintre războaie, românii de atunci mâncau mult mai prost. La consumul zilnic de calorii eram pe locul 16 în Europa, cu aproximativ 2.760 de calorii/zi – în cel mai bun interbelic, 1938. În medie, un român consuma atunci 18 kilograme de carne și produse din carne pe an. În clipa de față, potrivit INS, consumul este de circa 3.500 de calorii pe an, iar în medie consumăm anual peste 77 de kilograme de carne și produse din carne.
Citeste si:
Telefoane, drumuri, căi ferate și aeroport la Caracal
Câteva date legate de comunicații și infrastructură ne vor convinge că sub regi nu se trăia atât de bine pe cât se crede. Chiar și în 1938 erau mai puțin de 100.000 de posturi telefonice în toată țara și circa 2.800 de cabine (ca termen de comparație, în SUA erau de 6 ori mai multe la începutul secolului XX). Erau 274.000 de abonați la radio, dintre care 78.000 în Capitală.
În 1938 erau 41.000 de autovehicule, dintre care 25.000 de autoturisme (azi sunt mai multe mașini de ridesharing doar în București). Aeroportul Băneasa – cel mai mare din țară – avea în jur de 15.000 de pasageri pe an - dar pe atunci existau aeroporturi și la Roșiori de Vede, Caracal sau Turnu Severin.
După Marea Unire erau doar 10.000 km de drumuri naționale și peste 100.000 km de drumuri în general – dintre acestea, doar jumătate erau măcar pietruite. Până în 1938 s-a ajuns la 14.000 kilometri de drumuri naționale. Potrivit datelor INS, azi avem 86.199 kilometri de drumuri publice, dintre care o cincime - 17.530 km - sunt drumuri naționale. Iar anul acesta ne apropiem de 1.000 de kilometri de autostradă.
Iar pentru a încheia această comparație, chiar și rețeaua de căi ferate, despre care uneori se afirmă că e la fel ca în perioada interbelică, era de fapt aproape la jumătate pe atunci: 11.400 de kilometri, față de peste 20.000 de kilometri azi.
Bibliografie:
Cifrele folosite în acest articol sunt extrase, în mare parte, din Anuarele Statistice oficiale pentru perioada interbelică, respectiv din bazele de date INS și Eurostat pentru zilele noastre.
Victor Axenciuc, Produsul intern brut al României : 1862-2000, Editura Economică, București, 2012
Paul Bairoch & Maurice Levy-Leboyer (eds.), Disparities in Economic Development since the Industrial Revolution, MacMillans, Londra, 1981
Stephen Broadberry & Alexander Klein, Aggregate and per capita GDP in Europe, 1870–2000: continental, regional and national data with changing boundaries, Scandinavian Economic History Review, 60:1, 2012
Gheorghe Dobre (coord.), Economia României în context european - 1938, Editura Memoria Oeconomica, București, 1996
Angus Maddison, Monitoring the World Economy, 1820-1992, Organization for Economic Cooperation and Development, Washington, DC, 1995
Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Polirom, București, 2010
Sursa foto: wall-street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
