Un miliard de utilizatori l acceseaza frecvent n 2005. S-a nascut ca retea de calculatoare, a devenit cea mai ntinsa piata de desfacere, pentru ca n viitor sa se transforme ntr-o lume paralela, guvernata de reguli proprii. Dupa marile descoperiri geografice si spatiul cosmic, omenirea a construit Internetul ca pe un tarm nou, care sa-i tina treaz spiritul de aventura.
Cu toate acestea, pastrnd principiul Cainii latra, ursul trece, Internetul si-a vazut de drum, fara sa-i pese de sedintele ONU sau de miile de critici lansate din toate colturile lumii. n timp ce dumneavoastra cititi acest articol, la Vancouver se pun bazele unui nou acord ntre actorii Internetului modern, acord prin care starea actuala a lucrurilor se va mentine cel putin pna n 2012. Care sa fie oare motivul pentru care se pastreaza o situatie att de criticata de presa mondiala? Cititorul poate deveni confuz atunci cnd singurele fapte care i se prezinta sunt cele clasice: Guvernul american are o strategie prin care controleaza lumea, si Internetul nu este dect un alt capitol al acestei strategii. Realitatea e putin mai complexa: Internetul e o megaafacere. Cine controleaza Internetul incaseaza bani din nimic.
Povestea din spatele povestii
Internetul si fundamenteaza functionarea pe un sistem denumit DNS (domain name system). Acesta este n principiu o carte de adrese (similara cartii de telefoane), cu ajutorul careia computerele pot comunica ntre ele n Internet. Fiecare adresa este compusa din doua elemente: un nume de domeniu, de genul sfin.ro, si un IP care identifica unic fiecare computer n retea. Atunci cnd un utilizator doreste sa acceseze un anumit website, computerul sau va identifica adresa corespunzatoare acelui domeniu, dupa care va contacta computerul pe care este gazduit website-ul n cauza.
Datorita faptului ca adresele resurselor din Internet trebuie sa fie unice pentru ca acesta sa functioneze, este necesar sa existe un sistem centralizat de cuplare a numelor de domenii cu IP-urile corespunzatoare. La nceputuri, aceasta carte de telefoane a fost gestionata, sub coordonarea atenta a guvernului american, de un grup de voluntari, National Science Foundation (NSF). n 1992, NSF a solicitat ajutorul unei companii private, Network Solutions, care sa gestioneze si sa mentina n functiune bazele de date referitoare la domeniile .com, .org si .net. La acel moment, Network Solutions a devenit singura companie care putea nregistra noi nume de domenii cu terminatiile n cauza.
De la ajutor la monopol
Cresterea exploziva a Internetului a schimbat destul de curnd aceasta situatie. Schimbarile ce aveau sa vina se datorau n mare parte cererilor tot mai numeroase de nregistrare de domenii, dar si disputelor frecvente ntre detinatorii de marci nregistrate si persoanele care nregistrau nume de domenii continnd acele marci pentru a obtine profituri serioase din vnzarea lor. Guvernele unor state europene au nceput sa manifeste ngrijorare pentru monopolul american asupra numelor de domenii. Prin urmare, atunci cand a expirat ntelegerea cu Network Solutions, n iunie 1997, Departamentul de Comert al SUA (care preluase administrarea de la NSF) si-a anuntat intentia de a delega managementul DNS-ului. Aceasta s-a materializat n 1998, cnd administrarea DNS-ului a revenit unei organizatii non-profit, ICANN (Internet Corporation For Assigned Names And Numbers).
A urmat apoi indulcirea monopolului Network Solutions (cunoscuta n prezent sub numele VeriSign) asupra nregistrarii numelor de domenii .com, .net, .org. n prezent, o companie poate fi acreditata de ICANN sa desfasoare activitati de nregistrare de top level domains (.com, .net, .org etc.) daca parcurge un anumit proces de acreditare. Aceeasi companie trebuie sa plateasca apoi un anumit pret catre VeriSign pentru fiecare nume de domeniu nregistrat.
Sa retinem, asadar, cei trei mari actori care au jucat rolul de administratori ai Internetului modern: guvernul american (prin Departamentul de Comert), ICANN si VeriSign (fosta Network Solutions).
Spre dezmembrarea ICANN?
De-a lungul anilor, fiecare dintre aceste entitati a fost supusa unor critici vehemente. ICANN a fost acuzata ca nu mai are nimic n comun cu principiile dupa care s-a organizat. Nu mai ntruneste conditiile de la infiintarea ei ca si organizatie non-profit. Nu mai reprezinta cetateanul de rnd atunci cnd si stabileste prioritatile si ncheie colaborari prin care se creeaza ori mentin monopoluri. Recenta sedinta ONU privind controlul Internetului avea sa fie, n opinia unora, primul pas n dezmembrarea ICANN.
Colaborare cu nabadai
Partenerii ICANN si VeriSign nu au avut o relatie lipsita de animozitati. Dovada concludenta n acest sens o constituie serviciul Site Finder, lansat de VeriSign n 2003. Prin intermediul acestuia, utilizatorii care scriau gresit numele de domenii .net sau .com erau ghidati spre alte website-uri. La scurta vreme dupa lansarea serviciului, ICANN, supus presiunilor pietei, a solicitat VeriSign sa suspende functionarea acestuia. Urmarea fireasca a fost un proces intentat de VeriSign partenerului sau ICANN.
A urmat o perioada de timp n care unii analisti prevedeau ncetarea colaborarii dintre cele doua entitati odata cu finalizarea acordului nca n vigoare pna n anul 2007. Cu toate acestea, ICANN si VeriSign au ales sa continue colaborarea pna n 2012. Cel putin, aceasta este propunerea inclusa pe ordinea de zi a sedintei consiliului de conducere al ICANN, ce are loc n aceste zile la Vancouver.
Concesii de dragul profitului
Ambele parti au facut concesii. VeriSign a admis faptul ca va anunta ICANN despre orice gen de serviciu nou pe care urmeaza sa-l lanseze. n acest fel, se pot evita viitoare conflicte de genul celui generat de Site Finder. n schimb, ICANN a oferit VeriSign dreptul exclusiv de a administra domeniile .com pentru o perioada de cinci ani, o miscare pe care multi dintre criticii fenomenului o asociaza cu ntarirea pozitiei monopoliste a VeriSign, cu efecte importante asupra costurilor platite de utilizatorul obisnuit de Internet. VeriSign a primit, de asemenea, dreptul de a continua administrarea numelor de domenii .net.
Potrivit negocierilor dintre parti, VeriSign va putea creste preturile pentru numele de domenii .com cu pna la 7% pe an, ncepand din 2007. n acest moment, pretul perceput de VeriSign pentru un nume de domeniu .com este de 6 dolari. ntelegerea n curs de negociere are n vedere si cresterea taxelor platite de intermediari pentru fiecare tranzactie (nregistrare, rennoire sau transfer al unui nume de domeniu). n prezent, aceasta taxa fixa este de 25 centi, iar cresterea ar urma sa o aduca la 50 de centi pna n iulie 2007.
Mai mult, VeriSign primeste dreptul de prima optiune pentru rennoirea acordului ncepnd cu 2012.
Apar noi procese
Companiile care vnd si intermediaza vnzarea numelor de domenii, (reunite sub titulatura World Association of Domain Name Developers) au introdus recent doua actiuni n justitie la o instanta din San Jose, California. Actiunile au drept tinta compania VeriSign, pe care o acuza de practici anticoncurentiale n materia stabilirii preturilor domeniilor .com.
Potrivit purtatorului de cuvnt al ICANN, aceste actiuni n instanta au rolul de a influenta opinia publica tocmai in momentul in care au loc dezbaterile publice de la Vancouver asupra acordului de prelungire a colaborarii dintre ICANN si VeriSign.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
