Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR) privind legea darii in plata nu aduce clarificari, ci din contra va conduce la numeroase situatii in care instantele vor da solutii diferite in cazuri similare. Desi Curtea Constitutionala a intentionat, probabil, ca prin introducerea in mecanismele legii darii in plata a criteriului impreviziunii sa limiteze aplicabilitatea legii doar la persoanele care pot invoca situatii deosebite pentru actiunea de dare in plata, pentru urmatoarele luni va crea confuzie in randul judecatorilor care trebuie sa decida acum daca debitorul poate invoca impreviziunea in contractul cu banca.
"In primul rand, in pofida asteptarilor pietei, fie ca vorbim de consumatori, fie ca vorbim de banci, Decizia Curtii Constitutionale nu a adus, cel putin in acest moment, clarificarile asteptate. Dimpotriva, apreciez ca ne aflam intr-o etapa a accentuarii controverselor", a afirmat Iustin Armasu, avocat senior la firma Schoenherr si Asociatii.
Daca primul punct al Deciziei CCR, eliminarea sintagmei ”precum si din devalorizarea bunurilor imobile”, nu produce, la prima vedere, consecinte juridice deosebite, cel de-al doilea punct obliga instanta de judecata sa analizeze indeplinirea conditiilor impreviziunii.
"Dar, CCR nu se poate substitui legiuitorului si, pe cale de consecinta, nu poate modifica efectele prevazute de acesta in momentul adoptarii legii. Cu alte cuvinte, prin Decizia CCR, in opinia mea, nu se puteau modifica efectele mecanismului Legii nr. 77/2016 (legea darii in plata, n.r.), respectiv stingerea obligatiilor debitorului nascute din contractul de credit ipotecar si transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului catre creditor. De aceea, odata sesizata instanta de judecata in temeiul Legii 77/2016, aceasta va putea fie sa admita cererea debitorului/contestatia creditorului, fie sa o respinga, analizand indeplinirea conditiilor din materia impreviziunii, dar nu poate sa adapteze contractul/sa dispuna incetarea acestuia, conform art. 1271 alin. (2) C. civ. Asadar, instanta de judecata va respecta intru totul mecanismul pus la indemana de legea speciala, neputand sa prevada alte solutii, cum ar fi, de exemplu, reducerea ratelor, plata unei diferente de bani la predarea imobilului etc" a declarat avocatul.
Citeste si:
Ce mesaj vrea sa transmita CCR
"Pana la motivarea Deciziei, pot mentiona ca, in opinia mea, CCR a dorit ca indeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr. 77/2016 sa treaca prin filtrul instantei, pentru a evita eventualele abuzuri ale partilor si pentru a nu reduce rolul judecatorului la cel al unui automat care verifica numai anumite conditii formale, extrinseci situatiei economice a debitorului", a spus avocatul.
Legea 77/2016 a avut in mod evident rolul de a oferi o protectie consumatorilor care au suportat singuri atat riscurile izvorand din contractele de credit, cat si riscurile devalorizarii bunurilor imobile.
In principiu, CCR a urmarit doua aspecte esentiale:
- Prin cenzura instantei de judecata si prin verificarea conditiilor impreviziunii de catre aceasta, creditorul sa se bucure de o protectie minimala. Astfel, darea in plata nu este in niciun caz un mecanism pus la dispozitia unei singure parti (consumatorul), creditorul putand dovedi in fiecare caz in parte ca nu a existat un dezechilibru care sa il afecteze pe consumator. In acest caz, jurisprudenta interna, dar mai ales cea europeana trebuie sa constituie niste repere pentru instante. Pot sintetiza spunand ca, nu ne vom mai afla in fata unor contestatii identice, in care vor fi analizate superficial conditiile prevazute de art. 3 din Legea 77/2016, ci, suplimentar, situatia economica a fiecarui debitor va trebui evaluata cu atentie. Din pacate, acest aspect va duce la aglomerarea instantelor de judecata;
- CCR a dorit ca legea sa protejeze exclusiv dezechilibrul juridic si, mai ales, economic dintre parti (de aici si conditia suplimentara cu privire la impreviziune), iar nu si dezechilibrul cauzat de devalorizarea bunurilor imobile.
"In consecinta, debitorului ii va fi mult mai greu sa apeleze la mecanismul prevazut de Legea nr. 77/2016, aspectele juridice dezbatute in cadrul litigiului devenind mai complexe", explica Iustin Armasu.
Citeste si:
Instantele in intuneric/verdictele nu vor fi unitare
Astfel, pana la momentul redactarii deciziei de catre Curtea Constitutionala, situatia probabil nu va fi deloc clara, urmand ca, dimpotriva, jurisprudenta sa nu fie unitara, iar actul de justitie, cel putin in ceea ce priveste predictibilitatea, sa aiba de suferit, a spus avocatul Schoenherr.
"Sper ca motivarea Deciziei sa aduca mai multa claritate mediului juridic. Mai este important de mentionat un aspect. Mecanismul darii in plata este guvernat de principiul celeritatii. Or, pana la redactarea Deciziei (proces care dureaza, de regula, cateva luni), anticipez ca multe dintre dosare vor fi fost solutionate de catre instantele de judecata. Mai mult ca sigur, solutiile vor fi diferite in situatii juridice similare intrucat si interpretarile date Deciziei CCR (nemotivate) sunt fundamental diferite in randul specialistilor. De altfel, nici macar Decizia CCR, facand trimitere la teoria impreviziunii, nu cred ca a urmarit pronuntarea unor solutii identice in astfel de litigii, ci, dimpotriva, a dorit o analiza a situatiei juridice si economice a fiecarui consumator", a afirmat Iustin Armasu.
Citeste si:
Ce este impreviziunea si cum influenteaza legea darii in plata
In esenta, impreviziunea a fost definita de majoritatea doctrinarilor pornind de la consecinta dezechilibrarii drastice a prestatiei datorate creditorului.
"Intr-adevar, Vechiul Cod civil (Codul civil de la 1864) nu a reglementat in mod expres impreviziunea, insa doctrina si jurisprudenta au legitimat aceasta teorie in temeiul art. 970 din Vechiul Cod civil, care instituia buna-credinta/echitatea in executarea contractelor. Multi reputati profesori au considerat impreviziunea ca o exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractului. Nu trebuie uitat faptul ca existau reglementari disparate ale teoriei impreviziunii si in dreptul roman, inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil (in materia drepturilor de autor, in materia contractelor de concesiune etc.). Intrarea in vigoare a Noului Cod civil – Legea nr. 287/2009 – la data de 1 octombrie 2011 a condus la reglementarea expresa a teoriei impreviziunii. Desigur, art. 1271 din Noul Cod civil se aplica doar contractelor incheiate dupa data de 1 octombrie 2011, dar acest lucru nu inseamna ca insasi teoria impreviziunii nu se poate aplica si contractelor incheiate sub imperiul Vechiului Cod civil, astfel cum am aratat anterior", a spus avocatul.
Citeste si:
Teoria impreviziunii este dificil de aplicat in practica atat contractelor incheiate dupa data de 1 octombrie 2011, dar mai ales contractelor incheiate sub imperiul Vechiului Cod civil. Instantele de judecata s-au dovedit sceptice sa aplice teoria impreviziunii inclusiv in litigiile dintre consumatori si profesionisti, prima categorie bucurandu-se de o protectie suplimentara conferita atat de legislatie, cat mai ales de jurisprudenta europeana.
Dar, au existat repere jurisprudentiale importante care au legitimat teoria impreviziunii
- Iustin Armasu -
"As mai dori sa punctez un aspect, respectiv faptul ca o actiune intemeiata pe teoria impreviziunii va avea ca efect adaptarea/incetarea contractului in conditiile stabilite de instanta de judecata, pe cand litigiile izvorate din Legea 77/2016 vor avea ca efect stingerea obligatiilor nascute din contractul de credit ipotecar si transmiterea dreptul de proprietate asupra imobilului catre creditor, in urma verificarii doar a conditiilor impreviziunii. Cu alte cuvinte, in litigiile izvorate din Legea nr. 77/2016, judecatorul nu va aplica integral dispozitiile art. 1271 C.civ. intrucat s-ar afecta in mod radical mecanismul de dare in plata prevazut de legiuitor, ci va verifica exclusiv indeplinirea conditiilor impreviziunii (i. schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului, ii. schimbarea imprejurarilor si intinderea acesteia nu puteau fi avute in vedere in mod rezonabil de catre debitor la momentul incheierii contractului, iii. debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor, iv. debitorul a incercat cu buna-credinta adaptarea contractului)", afirma avocatul.
Citeste si:
Se aplica impreviziunea si la creditele luate inainte de 2011?
"CCR, prin Decizia sa, a lasat o marja foarte mare de interpretare atat pentru instantele de judecata, cat si pentru avocati si justitiabili. Impreviziunea nu este o institutie noua, aparuta in 2011, chiar daca atunci a fost reglementata de legiuitorul roman. Impreviziunea este o institutie importanta a dreptului, fiind consacrata in dreptul roman pe cale doctrinara (specialistii din domeniul juridic) si pe cale jurisprudentiala, pornind de la art. 970 din Vechiul Cod civil", potrivit acestuia.
Pe cale de consecinta, pornind de la premiza ca CCR a facut trimitere in mod expres la conditiile impreviziunii, pana la motivarea Deciziei, se pot naste cel putin urmatoarele trei interpretari:
- O prima interpretare este, in mod evident favorabila, creditorilor. Astfel, se poate considera ca, din moment ce legiuitorul a facut trimitere la teoria impreviziunii, reglementata expres doar de Noul Cod civil, Legea 77/2016 s-ar aplica doar contractelor incheiate dupa data de 1 octombrie 2011. In sprijinul acestei teorii, anumiti specialisti din domeniul dreptului fac trimitere la faptul ca legiuitorul se refera in cuprinsul actului normativ doar la prevederile Noului Cod civil. Desigur, aceste argumente au fost combatute pe larg in doctrina, existand deja si solutii jurisprudentiale in favoarea consumatorilor.
- O a doua interpretare are in vedere faptul ca teoria impreviziunii nu este o institutie noua, judecatorul putand-o aplica si contractelor incheiate sub imperiul vechiului Cod civil (desigur, nu se aplica art. 1271 Noul Cod civil, ci teoria impreviziunii, astfel cum a fost dezvoltata de practica si doctrina). Aceasta interpretare, pana la redactarea Deciziei CCR, este, in opinia mea, cea mai ferita de eventuale critici.
- O interpretare identificata in presa si in doctrina porneste la premiza ca, in cazul contractelor incheiate sub imperiul Vechiului Cod civil, nu trebuie verificata conditiile din materia impreviziunii, aceasta din urma institutie fiind reglementata abia in octombrie 2011. Pe cale de consecinta, in aceasta opinie, contractelor incheiate sub imperiul Vechiului Cod civil le sunt aplicabile dispozitiile Legii 77/2016, dar fara a fi necesara verificarea indeplinirii conditiilor impreviziunii.
Potrivit acestuia, dublarea cursului francului elvetian, somajul si scaderea puternica a veniturilor sunt exemple de situatii care "ar putea constitui, in functie de circumstantele cauzei, situatii in care s-ar putea aplica teoria impreviziunii, indiferent de momentul incheierii contractului", a afirmat avocatul.
Citeste si:
"Din pacate, nici macar motivarea Deciziei CCR nu ar putea sa ofere predictibilitate justitiabililor in aceasta privinta, revenind jurisprudentei sarcina dificila de a stabili care dintre situatiile neplacute prin care trec debitorii constituie cazuri in care s-ar aplica teoria impreviziunii", a declarat Iustin Armasu.
Sursa foto: Pixabay
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
