Romanilor le place sa spuna ca pionierul turismului in Tunisia este un concetatean al nostru, George Sebastian, cel care a construit in anii 1920-1930 prima casa de vacanta pe litoralul tunisian. Fascinat de peisajul de aici, Sebastian a incredintat unui arhitect italian proiectul viitoarei lui resedinte, la care si-a invitat apoi prietenii, care, la randul lor, au construit ulterior alte case de vacanta in aceasta tara in care toleranta fata de straini ii confera o individualitate specifica in randul tarilor arabe.

Turismul ca industrie a aparut insa mult mai tarziu in Tunisia, respectiv in perioada anilor 1960-1970, cand au fost construite cele mai multe hoteluri, care poarta si acum amprenta arhitecturii de atunci. Ca o coincidenta, cam in aceeasi perioada s-au dezvoltat si in Romania statiunile de pe litoralul Marii Negre.

Evolutiile ulterioare sunt insa total opuse intre Romania si Tunisia. Aceasta din urma a reusit, intr-adevar, sa transforme turismul intr-o industrie de proportii, activitate care contribuie cu peste 60% la Produsul Intern Brut. In Romania, procentul este, probabil, undeva sub 5%. Tunisia are doar marea si desertul, dar le exploateaza atat de bine, incat aceasta destinatie turistica asigura localnicilor „linistea economica“ pentru multi ani de acum inainte.

La inceput

Pentru turistii romani Tunisia a devenit o destinatie cautata doar de vreun an, doi. De altfel, pe aceasta tara opereaza in prezent doar doua agentii de turism, Tunisiana Travel si Cartago, care reusesc sa duca saptamanal in Tunisia in jur de 150 de turisti. Prin comparatie, in sezon, Ungaria are pe destinatia Tunisia pana la 14-15 zboruri saptamanal, spre deosebire de unul al nostru. Asa cum spuneam insa, aceasta tara a intrat in atentia turistilor romani de putina vreme, dar promite ca in scurt timp sa rivalizeze cu destinatiile cele mai apreciate de turistii romani, respectiv Grecia si Turcia.

Desi pare greu de crezut, preturile sunt mai mici comparativ cu destinatii precum Cipru, Malta sau Egipt, un sejur de 8 zile la un hotel de 3 stele fiind in jurul a 300 euro de persoana, pret care include transportul cu avionul, cazarea, micul dejun si cina. Pentru cei cu dare de mana, un sejur la un hotel de 4 stele sau 5 stele poate ajunge pana la 600 euro de persoana, bani insa pe deplin justificati de conditiile care ti se ofera. La toate acestea se adauga insa excursiile pe care turistii le au la dispozitie in acest sejur, dintre care excursia in desertul Sahara se detaseaza cu prioritate. Costa destul de mult, circa 115 euro de persoana, pentru doua zile, pret in care sunt incluse transportul, cazarea si masa la un hotel de 4 stele in inima desertului, dar ramane o experienta unica. Tocmai de aceea vom insista mai mult asupra ei.

Magia desertului

Excursia in desert incepe cu o vizita la El Jem, oras care gazduieste un amfiteatru roman, varianta a Colosseumului din Roma, mult mai bine conservat insa. Candva scena unor jocuri crude si sangeroase, a luptelor de gladiatori, dar si locul de jertfa al primilor crestini care erau aruncati la fiare, amfiteatrul din El Jem este astazi locul de desfasurare a unuia dintre cele mai renumite festivaluri internationale de muzica clasica, deschis in fiecare an de catre orchestra simfonica din Viena.

Amfiteatrul a fost construit in anul 230, dupa Christos, avand o inaltime de 35 de metri, o lungime de 149 de metri si o latime de 122 de metri. In tribune puteau lua loc circa 30.000 de oameni, care in caz de pericol puteau fi evacuati in maximum 15 minute. Legenda spune ca in acest amfiteatru au rezistat timp de 4 ani locuitorii asezarii (berberii), in timpul invaziei arabe din secolul 7 dupa Christos. Dupa amfiteatru, excursia continua spre granita cu Libia, trecand prin orasele Sfax si Gabes, urmatoarea oprire fiind la Matmata, locul unde se viziteaza locuintele troglodite.

Aceste case sapate in stanca apartin populatiei bastinase, berberii, care au incercat astfel sa se protejeze in fata invaziei arabe. Contactul cu desertul de stanca este urmat de descinderea in prima oaza de nisip si atat de mult asteptata plimbare cu camila prin desert. A doua zi sunt programate o excursie plina de suspans cu Jeep-ul prin desert, traversarea celui mai mare lac sarat din lume si vizitarea oazelor de munte de la Cebika si Tamerza, din apropierea granitei cu Algeria.

O alta fata

Nu totul este roz in Tunisia, tocmai de aceea turistul trebuie inarmat din vreme cu rabdare si ingaduinta. Daca in statiunile de pe litoral curatenia este la ea acasa, in rest avem de-a face cu un peisaj „specific romanesc“: mizerii aruncate la tot pasul. La asta se adauga felul de a fi al tunisienilor, simpatizat de unii, dar agasant pentru altii. Ciubucul este pentru tunisieni cea mai utilizata metoda de a-si spori veniturile. Se da peste tot, inclusiv la functionarii statului. Nu mai departe, spre exemplu, vamesul din aeroport a considerat firesc sa-mi ceara ochelarii de soare, drept suvenir, pentru ca nu aveam „ceva maruntis“.

Cumparaturile in Tunisia sunt, de asemenea, o adevarata aventura. Cu exceptia catorva magazine care practica preturi fixe, totul se negociaza. Insistenta tunisienilor, considerata de unii o arta a comertului, poate deveni la un moment dat extrem de agasanta. Bazarul din Medina, aflat in orasul Sousse, este o proba de foc pentru orice turist care vrea sa-si cumpere un suvenir din Tunisia.

Locuri ce merita vazute

Sahara: Oaze, asezari berbere, munti arizi sau dune gigant – desertul ofera aventura si magie, toate fara a fi nevoit sa renunti la confort.
Cartagina: Situat in suburbiile capitalei Tunis, vechiul oras fenician si apoi roman isi dezvaluie si astazi o parte din istoria lui tulburatoare – o poveste a succesului si a decaderii, a distrugerii si a reconstructiei.
Dougga si Bulla Regia: doua localitati ce evidentiaza diferit o civilizatie avansata. Dougga, un oras roman extrem de bine pastrat, cu temple romane, si amfiteatre, in opozitie cu Bulla Regia care ofera o priveliste diferita la prima vedere.

Tabarka: padurile de pluta din Tabarka sunt o priveliste rara cu care doar cinci tari din lume se pot mandri. O zona muntoasa care se pierde usor in mare, unde plajele cu nisip fin se intalnesc cu stanci sculptate de apa.