Balcicul a fost, in perioada interbelica, paradisul de creatie al pictorilor romani si locul intalnirilor estivale ale elitei intelectuale si mondene. Devenise o obsesie, o moda, un trend, fiind considerat Mecca artistilor plastici din Romania. Regina Maria insasi, corupta de Alexandru Satmari, a construit aici, in 1926, splendida bijuterie arhitectonica si peisagistica numita Castelul de la Balcic. De trei ani incoace, Asociatia Elite Art Club UNESCO incearca, prin proiectul Pictori de azi la Balcic, recuperarea culturala si spirituala a acestui spatiu candva romanesc.
Profitabil si onorabil
Disproportia numerica dintre pictori si ziaristi la acest eveniment ar putea induce ideea ca Pictori de azi la Balcic este o utopie culturala sau, mai rau, un demers inconstient. Nici vorba! E un experiment managerial pe termen lung, prin care prestigiul cultural al unui spatiu geografic urmeaza sa se transforme in bani cash. Cine-i destept scoate bani din cultura. Cine-i fraier se plange ca in cultura mori de foame - spunea, la Balcic, un om de afaceri roman, venit sa prospecteze zona (si, bineinteles, sa faca plaja).
Intr-adevar, pictura e un pretext, cel putin in aceasta faza a proiectului. De altfel, trebuie mentionat ca Pictori de azi la Balcic este o initiativa 100% privata, fara niciun fel de finantare guvernamentala, PHARE, UNESCO etc. Iar initiatorii proiectului, in conditiile actuale de sponsorizare, nu pot sprijini financiar mai mult de 8-10 artisti in tabara de creatie. Mai mult ca sigur insa, de la anul vor fi cooptati mai multi sponsori si, implicit, mai multi pictori. Intentia culturala a demersului este de a aduce la Balcic cel putin tot atatia artisti cati veneau in perioada interbelica (cam 150, in fiecare vara), iar cea comerciala - de a transforma pelerinajul artistic in business. Ceea ce deja se configureaza in fapt.
Mihaela Dragomir, presedintele Asociatiei Elite Art Club UNESCO (initiatorul proiectului), este si director general al firmei de turism Ella Traveland, principalul sponsor. Din beneficiul de 10 euro pe fiecare persoana participanta la traseul cultural, Ella Traveland cedeaza 5 euro pentru proiectul Pictori de azi la Balcic. Nu e cine stie ce, dar, la patru autocare pline pe saptamana (45 de locuri fiecare), profitul este de 1.800 de euro, ceea ce inseamna 7.200 de euro pe luna, din care 3.600 revin proiectului. Ceea ce este si onorabil, si profitabil. Dar mai ales exemplar pentru oamenii de afaceri inteligenti, care, sponsorizand un asemenea demers cultural, acumuleaza capital de prestigiu si, implicit, rating de piata.
Critic de arta cu fes turcesc
Viitorul inseamna cultura este deviza proiectelor culturale ale Asociatiei Elite Art Club UNESCO. Este, desigur, un punct de vedere nu doar al omului de cultura, ci si al omului de afaceri Mihaela Dragomir, care a sesizat potentialul urias de profit pe care-l are cultura. Mai ales in cazul proiectului Pictori de azi la Balcic. Acesta s-a intalnit in mod fericit cu initiativa Muzeului de Arta Constanta, care, in 2003, a editat un monumental album de reproduceri, intitulat Balcicul in pictura romaneasca.
Proiectul cultural al Mihaelei Dragomir a avut prima editie in anul urmator. La aceasta a treia editie au mai participat Daniela Popescu, secretar general al Federatiei Europene a Centrelor si Grupurilor UNESCO, criticul de arta Adrian Silvan-Ionescu, Doina Pauleanu, director al Muzeului de Arta Constanta, Catalina Stan, presedinte al BDR Asociates (unul dintre sponsori), Mihaela Varga, vicepresedinte al Federatiei Romane a Cluburilor UNESCO etc. Criticul Adrian Silvan-Ionescu a venit la conferinta de presa cu fes si camasa lunga, de musulman. Pentru a compensa - a motivat el - absenta din peisajul Balcicului a turcilor si tatarilor care faceau candva farmecul panzelor lui Petrascu, Tonitza, Steriade, Pallady, Ressu, Mutzner, Darascu sau Theodorescu-Sion. Aceasta populatie a disparut aproape in totalitate dupa 1940, cand Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei.
O lege dusmanoasa
Ciudat, dar cultura bulgara nici n-a ocupat, nici n-a asimilat spatiul spiritual atat de fecund al Balcicului. Artistii lor nu s-au regasit in niciun fel in aceasta rezervatie. Castelul, cu tot complexul de arhitectura peisagistica, a ramas un loc singuratic si exotic in sine, dar inert ca emanatie artistica pentru bulgari: spiritualitatea zonei era romaneasca. Proiectul Pictori de azi la Balcic incearca sa reconfigureze aceasta spiritualitate, pornind de la matrita interbelica. Conditiile demersului sunt insa improprii, atat prin dezinteresul general oamenilor de afaceri pentru cultura, cat, mai ales, prin dezinteresul Ministerului Culturii si Cultelor. La acestea se adauga o lege a sponsorizarii facuta parca in dusmanie fata de cultura. Astfel, potrivit articolului 31 din capitolul III al acestei legi, contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat pot deduce sumele aferente din impozitul pe profit daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: se incadreaza in limita de 0,3% din cifra de afaceri si nu depasesc 20% din impozitul pe profit datorat. Adica, la o cifra de afaceri de 200.000 de euro, cu un profit de 10.000 de euro, o firma nu poate face sponsorizari mai mari de 500 de euro. De fapt poate, dar suma nu e scutita de impozit.
Si totusi proiectul cultural de fata este o initiativa privata. Desi s-ar fi putut realiza mult mai usor printr-un program al Ministerului Culturii si Cultelor, care are mult mai usor acces la fondurile internationale. Poate n-or fi auzit de Balcic si de calea regala a picturii romanesti. Sau poate s-or fi gandit sa nu imbogateasca statul bulgar. Cat despre faptul ca se investeste intens si temeinic in turismul cultural din Romania nu mai e loc de comentarii.
Lectie de marketing
Cand intri in Bulgaria, ai senzatia unei tari parasite. Pe toata distanta de 65 de kilometri de la Vama Veche pana la Balcic, autocarul nostru s-a intersectat doar cu 65 de masini si doua carute. Iar soseaua este la fel de proasta (ba chiar mai proasta) ca un drum judetean de la noi. Putinele localitati de pe traseu au aerul unor asezari din vremea comunismului anilor 60. Oamenii sunt insa buni si foarte ospitalieri. La intrarea in complexul Regina Maria de la Balcic exista o strada cu tarabe si restaurante. Unele dintre acestea aveau arborate la intrare tricolorul romanesc si invitatia, scrisa cu creta si in litere latine, pe o tabla neagra: Puteti comanda si in limba romana. O interesanta lectie de marketing, fara inhibitii nationaliste sau prejudecati istorice.
Universitate intr-un oras fara electricitate
Pictorii romani veneau la Balcic si inainte de 1925, Coasta de Argint fiind, pentru acestia, ceea ce fusese sudul Frantei pentru impresionisti. Dar adevarata explozie culturala s-a produs abia dupa ce Regina Maria a construit acolo castelul. Astfel, in 1926, s-a infiintat prima universitate dobrogeana, intitulata Universitatea Liberala Coasta de Argint. Aici au venit sa conferentieze despre istorie, sociologie, arta, teatru si literatura mari personalitati ale vremii, ca Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Alex Marcu, Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Perpessicius, Stefan Nenitescu, Oscar Cisek, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga. In 1928, Universitatea editeaza foaia Coasta de Argint, publicatie trilingva (romana, bulgara, turca) si inaugureaza Libraria Marii, cea mai inzestrata librarie din Cadrilater. Un an mai tarziu, in 1929, dezvoltarea culturala a Balcicului se completeaza cu primul cinematograf, unde este difuzat si primul film realizat in zona: documentarul Coasta de Argint. Toate acestea intr-o localitate care, pana atunci, nu avusese electricitate.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
