[GALERIE FOTO] Pe urmele lui Zdreanta: Casa Memoriala "Tudor Arghezi", martisorul din Berceni

„Se spune ca toate pisicile si toti cateii sareau gardul in gradina lui Tudor Arghezi, iar poetul, in gluma, spunea: «nu s-ar gasi sa sara gardul vreun purcel de Craciun sau vreun cal care sa ajute la munca in livada». Dar Tudor Arghezi ii iubea pe toti in aceeasi masura, era aici ca o Arca a lui Noe. Intr-o zi de vara, cum este si ziua de astazi, stapanul casei, Tudor Arghezi, l-a gasit pe Zdreanta exact pe aleea pe care ai venit si tu, draga Raisa. Statea ascuns acolo, sub o tufa de flori. Bietul catel se ratacise cu o noapte inainte...”, este povestea cu care muzeograful Marieta Mihaita, incepe, de peste 10 ani turul ghidat al Casei Memoriale „Tudor Arghezi”.

Astazi a venit in vizita la casa de pe stada Martisor nr. 26, Raisa (6 ani), impreuna cu bunicul sau. „Am invatat poezia lui Zdreanta la gradinita si am vrut sa vad curtea in care a stat catelul”, spune fetita. Dar, casa memoriala a lui Tudor Arghezi este mult mai mult decat locul unde a furat ouale gainilor si este ingropat celebru catel din poezia lui Arghezi.

Terenul „Martisorului”, de aproape 2 hectare, a fost cumparat de Arghezi in anul 1926 si cuprinde o curte cu 2 livezi si o cladire de un etaj, cu 18 camere. Situata in Berceni, zona Piata Sudului, casa „Martisor” se invecina odinioara cu inchisorea Vacaresti, unde poetul a fost detinut in 1918 – 1919, pentru colaborationism. Construita de la zero, atunci cand nu era decat un teren viran si atat, casa reprezinta motivul renasterii creative a lui Arghezi (pe numele sau adevarat Ion Nae Theodorescu), care a locuit acolo 30 de ani.

Citeste si:

„Constructia casei a inceput in 1928 si s-a finalizat in 1940. La constructia ei a contribuit insusi poetul, dar si sotia sa”, mai povesteste muzeograful.

Conform dorintei sale, proprietatile scriitorului au fost cedate statului roman cu conditia ca, dupa trecerea poetului in nefiinta, locuinta sa fie folosita doar pe post de casa memoriala. Incepand cu anul 1974 Martisor devine casa memoriala.

„Pe timpul comunismului, casa a fost de doua ori in pericol de a fi demolata, insa Mitzura Arghezi, fiica poetului, a facut tot posibilul ca acest imobil sa ramana in picioare”, sustine reprezentantul Muzeului National al Literaturii Romane, institutie care are in grija Casa Memoriala „Martisor”. De altfel, la sfarsitul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, Arghezi a fost cenzurat de regimul comunist, fiind scos din programa scolara.

Citeste si:

Iar eforturile Mizurei nu au fost in zadar: anual, peste 8000 de persoane viziteaza casa poetului.

“Majoritatea vizitatorilor sunt copii, care vin in grupuri organizate, insotiti de cadre didactice. Cea mai aglomerata perioada este in lunile martie-aprilie, cand avem si 400 de vizitatori pe zi”. Desi Arghezi a fost tradus in 23 de limbi, vizitatorii straini sunt o rara avis, in principal, din cauza amplasarii nu tocmai centrale a casei “Martisor”.

Ce puteti vedea in casa lui Arghezi

Biroul sau “camera de reverie”, asa cum o numea Arghezi. Aici gasim un fotoliu din catifea visinie, unde sta rezemat bastonul poetului in care s-a sprijinit toata batranetea. Tot aici vedem si celebra basca cu care apare in majoritatea imaginilor. Cu Arghezi Langa birou, este patul de fier unde poetul se odihnea pentru ca scria mai mult noaptea cand era liniste si se auzea doar cantecul greierilor. Obiectul cu cel mai mare impact emotional este, insa, o foaie alba, incadrata de o rama, pe care sunt notate ultimele versuri ale poetului, scrise cu doar doua zile inainte de moartea sa, la varsta de 87 de ani: „Ma chemi din departare si te-ascult,/ N-am sa te las pierduto, sa ma astepti prea mult”. Aceste versuri erau adresate sotiei sale, Parascheva, decedata cu doar un an in urma.

Citeste si:

Premiul Gottfried von Herder, obtinut la varsta 85 de ani, unul dintre cele mai importante distinctii literare din Europa. Arghezi a fost primul scriitor roman care a primit acest premiu, acordat la Viena.

Dormitorul: aici gasim sabiile de toledo, care se faceau special pentru ofiteri si colonei, dintr-un otel foarte dur, iar manerele, suflate cu argint, se confectionau dupa marimea palmei celui care o purta, pentru a putea fi manuita cat mai usor. Tot aici gasim palariile de Panama ale poetului, papusile Mitzurei si umbrelele de inspiratie japoneza ale Paraschevei si Mitzurei – acestea le purtau pentru a-si proteja fata de soare deoarece pe vremea aceea doamnele faceau tot posibilul sa isi protejeze pielea pentru ca se considera ca doar femeile care muncesc la camp au fata arsa de soare.

Veranda, cea mai luminoasa camera a vilei, unde Arghezi isi muta biroul primavara. Se aseza aici, la biroul din perioada interbelica si privea spre livada.

Citeste si:

Furca de tors, storcatorul de rufe, putineiul pentru unt si rasnitele de cafea si piper ale Paraschevei, care era o gospodina desavarsita. Tudor Arghezi spunea: „toata literatura mea nu face cat un bors de-al Paraschivei”.

Magnetofonul rusesc din 1956, marca Dnepr, la care Tudor Arghezi isi imprima vocea, citind din propriile versuri, pentru a vedea daca au ritm si muzicalitate.

Sufrageria cu mobilier Biedermayer, din lemn masiv, cu o vechime de peste 100 de ani.

Macheta casei, realizata in 1957, odata cu turnarea filmului „Prisaca”, despre viata si opera lui Tudor Arghezi. Aceasta macheta a aparut in film ca si cum ar fi fost casa poetului pentru ca scenograful a vrut sa scoata in evidenta acoperisul casei, in forma de cruce.

Mastile de gaz din timpul Celui de-al Doilea Raboi Mondial

Oglinda de cristal in care Arghezi s-a privit si si-a desenat portretul. Arghezi era foarte talentat la desen si si-ar fi dorit sa devina pictor, insa era o meserie foarte costisitoare si a considerat ca este mai ieftin sa devina scriitor.

Citeste si:

Camera parfumurilor sau camera laborator - poetul obisnuia sa prepare aici esente de brad, de trandafir sau apa de colonie cu miros de tabac. A ramas cu pasiunea pentru eprubete de pe vremea cand era laborant la fabrica de zahar din Chitila, la varsta de 17 ani.

Program de vizitare Casa Memoriala „Tudor Arghezi”: Luni - inchis. Marti – Duminica - 10:00 - 18:00
Tarife vizitatori:

intrare: 4 lei/adult, 2 lei/elevi, studenți, militari, grupuri organizate, gratis pentru copii cu varsta mai mica de 7 ani si persoane cu dizabilitati
taxa foto/video: 15 lei
tur ghidat – 6 lei/grup de vizitatori

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor

Roxana a absolvit Facultatea de Litere , fiind și traducător autorizat de engleză și franceză. Are o experiență de peste 15 ani în presă și comunicare, este grammar nazi și pasionată de istoria artei. Ca jurnalist, a lucrat pentru publicații precum Businessmen's, Bucharest Business Week , România Liberă - unde a fost editor coordonator - și Wall-Street.ro . De-a lungul carierei jurnalistice, Roxana a scris pe domenii precum diplomație , turism , aviație , retail ,...