Falimentul statisticilor pe termen lung

Trebuie sa ne punem serios intrebari in ce masura sunt pertinente statisticile pe termen lung ale diverselor institutii care iau bani pentru munca lor. Spre pilda, de unde stiu domnii si doamnele care va fi atitutudinea fata de copii a inca doua generatii nenascute de romani? Acum se vede ca nu sunt, cel putin in Bucuresti, suficiente gradinite. Nu se va imbunatati, oare, in 52 de ani sitemul de policlinici si spitale de stat, iar cele private nu vor fi in fiecare oras mai important, dar si la tara, reducand astfel mortalitatea infantila si a batranilor? Odata cu cresterea salariilor si a nivelului de trai, tentatia romanilor de a pleca sa munceasca in strainatate se va diminua. Caci ei sunt principala cauza a diminuarii populatiei, care se afla, nu ca in statisticile oficiale la 21,3 milioane, ci la vreo 20 de milioane de cetateni, daca luam in considerare numarul de romani care lucreaza in strainatate.
Chiar asa, pur si simplu, sa aplicam modele matematice la datele statistice reale din ultimii 18 ani pentru urmatorii 52 de ani este un model simplist de a face statistice sub umbrela unor institutii presupus respectabile.