Comentarii pe articolul Pe care dintre oamenii de afaceri romani ii apreciati cel mai mult?


pe care din oamenii de afaceri romani ii apreciati cel mai mult

Camelia Podina la 25 Martie 2009, ora 14:28
un om de afaceri care a stiut sa-si investeasca banii si a adus in tara investitori straini este Dinu Patriciu
Iulian la 25 Martie 2009, ora 17:58
Sigur... si presupun ca e perfect normal sa cumperi o societate cu 1 leu(intrucat era datoare vanduta) si sa o vanda cu 1000, intruct datoriile au fost stinse de iubitii nostri guvernanti... Asta DA om de afaceri... cu statul... Hai sa fim seriosi. 90% din averi s-au facut pe spatele nostru, din taxele si impozitele platite de noi si care au ajuns in buzunarele marilor oameni de afaceri gen Patriciu.... in loc sa ajunga in sistemul sanitar, de invatamant , infrastructura, etc. DA stimata doamna, acolo sunt banii dumneavoastra, in buzunarul "marilor afaceristi". Asta e parerea mea.
Iulian la 25 Martie 2009, ora 18:16
Sigur... si presupun ca e perfect normal sa cumpere o societate cu 1 leu(intrucat era datoare vanduta) si sa o vanda cu 1000, intruct datoriile au fost stinse de iubitii nostri guvernanti... Asta DA om de afaceri... cu statul... Hai sa fim seriosi. 90% din averi s-au facut pe spatele nostru, din taxele si impozitele platite de noi si care au ajuns in buzunarele marilor oameni de afaceri gen Patriciu.... in loc sa ajunga in sistemul sanitar, de invatamant , infrastructura, etc. DA stimata doamna, acolo sunt banii dumneavoastra, in buzunarul "marilor afaceristi". Asta e parerea mea.
Tornyai Nicolae la 25 Martie 2009, ora 21:06
Ai dreptate Iulian si Tiriac ai pe acelas calapod cu Patriciu,pe restu nu-i cunosc dar banuiesc ca tot lafel au obtinut ce au obtinut.
In general toti care au facut afaceri cinstite se lupta si azi cu darile catre toate controalele care vin si spun ai de platit atit fara nici un temei si nu se pot ridica.
Ca nu cumva as zisi mari afaceristi sa aibe concurenta.
Catargiu Edgar la 25 Martie 2009, ora 21:49
da banii nostrii sunt bagati in pamint de guvernantii nostrii asta e si noi stam si ne uitam ca niste prosti ce tupeu au unii
Ion Adsm la 26 Martie 2009, ora 08:42
Tare as fi interesat de cand amantele intra in capitolul "oameni de afaceri"...
Pe de alta parte, o seama de alti oameni de afaceri publici lipsesc, de exemplu Vantu. Probabil nu este trustul corect :))
Referitor la discutia de mai sus, nimeni nu spune ca oamenii de afaceri trebuie sa fie virgini sau morali. Ei fac ceea ce stiu mai bine si anume afaceri. Nu zic ca nu conteaza cum iti faci banii dar din cauza asta n-am atatia bani cu au ei.
Voi ziceti de afaceri cu statul? Pai 90% din top 100 au afaceri cu statul, altfel cum sa te imbogatesti asa de repede si atat de mult (vedeti si la rusi, toti bogatanii de acolo au mostenit de la Lenin cate o intreprindere de stat).
De admirat este ca ei au stiut sa se imbogateasca legal (ce sa-i faci, avem politie ieftina de cumparat) asa ca ei nu o sa se incurce cu cainii ce latra deoarece caravana trece. asta-i
Cristian la 26 Martie 2009, ora 11:26
Bag de seama ca unora le lipseste ratiunea si se lasa manati de invidie si ranchiuna. Sa luam cazul Patriciu. Timp de 10 ani dupa 89, statul asta incompetent a gestionat Petromidia atat de bine ca a adunat datorii de 350 mil. dolari. Au vrut s-o vanda unor turci pe 50 mil. dolari, dar si astia au dat chix dupa 6 luni de scremete. A venit Patriciu care a dat tot vreo 50 mil de dolari, dar a retehnologizat-o cu vreo 600 mil dolari, a achitat aia 350 mil. datorii esalonat, iar timp de cativa ani a fost cel mai mare contributor la bugentul de stat cu cam 5% din cat cheltuie statul. Am facut un calcul sumar si imi iese ca statul a incasat din Petromidia pana azi cu taxe, accize, impozite diverse etc., peste 3 miliarde de dolari in 10 ani. Asadar, prin comparatie cu ce-a facut Iacubov si Hrebenciuc cu Rafo Onesti, Patriciu este o mina de aur pentru statul roman. Si daca statul nu a putut sa vanda rafinaria in 9 ani nici macar pt. 50 mil de dolari, nici la rusi, nici la OMV etc, inseamna ca atata spunea PIATA ca facea intreprinderea. Pt. ca valoarea reala a unui lucru o da piata nu un contabil batut in cap din ministerul industriilor. Hai sa vadem ca in realitate Romania a incasat in termeni reali pe Petromidia peste 3 miliarde de dolari. Prin comparatie, Rafo Onesti a facut inca o gaura la bugetul de stat de 800 milioane de dolari sub administrarea lui Iacobov si Hrebenciuc. Dupa mintea mea umila, ar fi trebuit ca Patriciu sa fie luat consultant la planul de reantabilizare a marilor mastodonti industriali.
Si aduceti-va aminte cum Romania a vandut Petrom pe 1,5 miliarde de dolari la OMV, cu peste 450 benzinarii modernizate in tara, cu o rafinarie moderna (Petrobrazi) dar si cu toate rezenvele cunoscute de hidrocarburi, care sunt estimate la 40 milioane de tone, adica la peste 11 miliarde de dolari, ca cursul petrolului de azi.
Eu sunt om de afaceri in prestari de servicii si de cand am firma asta mica am platit statului roman peste 1 milioan de euro taxe si impozite. Iar statul n-a prestat intregului meu neam servicii de un milion de euro. Eu ar trebui sa spun ceva de "banii nostri", ca am platit un milion la stat, nu unul care plateste impozit pe salariu.
Cand un agarici spune ca Tiriac si Patriciu au furat ca sa se imbogateasca, simt cum am in fata unul cu ficatul mare de invidie. Daca Patriciu a furat, cum iti explici ca Basescu cu tot DNA-ul pe care-l are la picior nu i-a putut face nimic????
Eu ii admir pe cei care au facut avere din industrie si servicii, pentru ca stiu ce greu se face un ban din astea. Ii si invidiez ca sunt mai destepti ca mine. Restul e vorbarie si invidie. Si retineti ca nu sunt membru la nici un partid politic si nici nu am fost vreodata.
Dixit.
Nocanu Laurentiuflorentin la 26 Martie 2009, ora 12:50
I n urmatoarea ordine: Dinu Patriciu si Ion Tiriac
Silvia Racos la 26 Martie 2009, ora 13:51
Ciocu` mic, Cristian!
RAFO era o concurenta serioasa pentru Rompetrol. Nu uita ca Rafo a pornit 1980 iar Petromidia 1983 si a fost retehnologizata in timpul guvernarii Vacaroiu (1992-1996) iar Rafo, ba. Dupa atatea reparatii si carpeli, puteai spune ca e facuta din electrozi! Cu toate acestea, specialistii de la Rafo au facut din c... bici si a si pocnit. Cand au inceput sa faca EURO 4, sa-si faca retea proprie de distributie, tare s-a mai minunat nenea Patriciu. Dintre toate rafinariile, de ce numai Rafo a trebuit sa plateasca anticipat taxe si alte c... ? Dupa ce au muls-o bine,la final de mandat, Nastase si ai lui i-au cantat prohodu' si i-au pus bomboana pe coliva! In schimb, Petromidia a fost iertata de datorii!
Draga STOLO, cand mai vii sa plangi pe umarul onestenilor? Se apropie alegerile! Sau acum nu mai aveti nevoie? Pe tarani, muncitori si profesori i-ati dat gata, e randul popilor si armatei...
Cristian la 26 Martie 2009, ora 17:08
Mai Silviuta,
Rafo e pornita prin 1968 pentru a prelucra titeiul din bazinul Valea Trotusului, adica romanesc, care are un continut mic de sulf.
Petromidia e proiectata si gandita sa rafineze titeiuri cu continut mare de sulf din import, in special din fosta URSS. Ea a functionat din plin pana in 1993-1994, cand a cazut URSS si zacamintele de titei sovietic au ajuns pe mana altora decat statul. Atunci Petromidia a clacat. N-a dat nici un om afara, ca asa a vrut Iliescu si vacaroiu si nici nu a fost retehnologizata, cum spui, ca nu erau bani pt. investitii intr-o rafinarie considerata un mort ceausist prost amplasata si obligata sa ia marfa numai de la rusi. Ia un pic si te documenteaza ca nu doare daca citesti.
Rafo a fost modernizata prin 1984-1988 prima data. Apoi au mai facut niste RK-uri prin 1997-1999, dupa care au dat-o pomana lui Iakubov la pachet cu Rafinaria Darmanesti, care avea produse petroliere pe stoc de 40 milioane de dolari, adica exact cat a dat Iacubov pe ambele rafinarii. Acuma Rafinaria Darmanesti este taiata si dusa la fier vechi. Rafo are datorii la stat de 800 mil dolari, basca alea vechi convertite in actiuni de vreo 240 milioane. Si cu asta basta. Patriciu a platit datoriile vechi ale Rafinariei si genereaza profit, locuri de munca, plateste taxe impozite etc. Face asta oare si grupul lui Hrebe si Iacubov??? Onestiul a trait 40 de ani de pe urma platformei petrochimice distrusa de politicienii de stanga ajunsi capitalisti de cumetrie.
Fa si tu niste analize comparate. Patriciu si Iacubov. Ambii au primit aproape degeaba cate o rafinarie.
Si iti promit ca fac ciocul mic daca te documentezi si inveti aritmetica numerelor intregi.
Sunt un misogin sadea care face alergie la femeile care deschid gura fara sa gandeasca.
Racos Silvia la 27 Martie 2009, ora 16:48
Ti-am urmat sfatul!
Cel mai mare evazionist mondial este omul aflat la baza ascensiunii miliardarilor moscoviti care tintesc miliarde de euro in Romania. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic.
Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost creati de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.
Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.
Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. - Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).
Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.
In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.
Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si comert cu inamicul sovietic.
Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii 80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane. Guvernul Apartheid din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop.
In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton. FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit.
Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.
Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului terapiei de soc, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem toolling (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica elevii sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.
Cartierul general din Elvetia. Fortareata de la Zug.
Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti. Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale elitei de carton rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei.
Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.
Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu. La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman. El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989.
Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice. Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich. Andrei continua: Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich.
GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.
FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica - pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner - numit de presedintele Basescu seful Mafiei de Baneasa si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.
PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul Petrol contra hrana al Comisiei Volcker, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni.
Tunurile de la Petromidia
La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost preluat de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.
In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind cooperarea cu firma Marc RichCo pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA. Detaliile contractului au fost secretizate. Ulterior, fostul premier le desecretizeaza: Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare. Firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia, spune Petre Roman. Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin. In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, fost director in Petromidia inainte de 1989 care a primit subcontractari; el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei. Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc RichCo si grupul petrolier francez Total (vezi www.hgaserv.com / reference list )
Dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, zeci, sute de milioane de dolari.
Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic. Petre Roman completeaza: Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, gaura neagra Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.
In acelasi an, compania Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE - conform mai multor surse), patron in industria metalelor.
De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.

Dan Costache Patriciu s-a nscut la data de 3 august 1950, n familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelic.
Tatl su, Valeriu Patriciu (1903-1987), a fost inginer n mine, doctor n geologie, geofizic i mineralogie i a lucrat ca geolog-ef, ncepnd cu anul 1935, n Societatea Astra Romn (societate romn cu capital anglo-olandez), o sucursal a trustului petrolier Royal Dutch Shell Co. Tatl su a fost anchetat de ctre Parchetul Militar din Romnia n scandalul "sondelor deviate", care a fcut valuri timp de doi ani n presa vremii. n acea vreme, Inspectoratul Minier al Statului acuza Societatea Astra Romn c exploateaz petrol din zone proprietate a statului, cu sonde deviate.
Dei dorea s urmeze artele plastice, la sfatul tatlui su, a ales s dea admitere la arhitectur. Dinu Patriciu a absolvit Institutul de Arhitectur "Ion Mincu" din Bucureti n anul 1975, obinnd diploma de arhitect. Dup absolvirea facultii, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectri al Ministerului Comerului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectur i design n Romnia i n strintate.
Apoi, n anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectur din Bucureti.
mpreun cu civa colegi, ctig un concurs internaional de arhitectur pentru construirea unui palat la Abu Dhabi pentru fiul eicului Reza. ntre anii 1984-1990, efectueaz mai multe deplasri n Emiratele Arabe Unite, unde particip la realizarea unor proiecte asemntoare.
In perioada regimului comunist, el a acumulat o vast experien n domeniul imobiliar, finaliznd peste 40 de proiecte locative i de spaii comerciale n Romnia i mai mult de 25 de complexe de lux, cldiri de birouri i hoteluri n Emiratele Arabe Unite.
Revine n Romnia dup Revoluia din decembrie 1989, pentru a intra n politic i afaceri: imobiliare, pres, servicii financiare i, n cele din urm, petrol

Maria la 27 Octombrie 2010, ora 12:23
Tu, Silvia esti cam ...........invidioasa (ca sa nu spun cuvinte urate), nu toti oamenii ce au lucrat in Petromidia au primit contracte prin hotarari de guvern, unii chiar au muncit si ceea ce au facut au facut foarte bine pentru ca au stiut sa faca lucrul respectiv. Spre deosebinere de generatia asta care...............

  Inapoi la articolul Pe care dintre oamenii de afaceri romani ii apreciati cel mai mult?

Setari Cookie-uri