criza decrizeaza criza

Cred ca D-na Savu interpreteaza gresit afirmatiile profesorului James Grunig care pledeaza in discursul sau in mod explicit pentru diversificarea cunostintelor pe care practicienii de relatii publice trebuie sa le stapaneasca pentru a accede la coalitia dominanta de business. In acest sens, Grunig pledeaza pentru o mai buna aprofundare a unor domenii conexe precum: etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporatista �i issues management, indispensabile pentru practicarea profesiei la nivel de top. Practica, insa, se indeparteaza de acest model ideal � Conform unui studiu recent IABC, doar 30% practicienii de PR intervievati raporteaza direct CEO-ului, in timp ce 35% raporteaza la nivel executiv. Accesul direct la deciziile CEO-ului permite comunicatorilor de top sa participe activ la deciziile de management, facandu-si auzita pozitia chiar in miezul procesului de planificare strategica. Profesionistii de relatii publice, care beneficiaz� de aceasta pozitionare privilegiat� la nivel organizational, au o influenta real� asupra procesului de decizie si exercit� un impact real asupra deciziilor etice si de management ale suitei "C". Acest nivel de responsabilitate, la care ar trebui sa acceada si PR-istii romani, extinde de cele mai multe ori aria de expertiza a practicienilor de relatii publice care nu se mai pot limita la cunostinte pur "PRistice".

Nu cred ca "etica in afaceri" ar fi un domeniu conex al relatiilor publice, optional pentru majoritari si indispensabil doar pentru cei care practica profesia la nivel de top. Vreau sa sper ca etica nu e optionala. Ce m-a surprins in afirmatiile lui Grunig este nivelul de asteptari redus pe care pare sa-l aiba inclusiv cu privire la practicienii de top, pe o piata pe care cu totii o consideram, de la distanta, matura. Lipsa cunostintelor de business, lipsa cunostintelor din domeniul pe care trebuie sa comunici te impiedica sa comunici profesionist. Daca in agentie, unde sa spunem ca un specialist acopera mai multe domenii, este oarecum de inteles dar nu de acceptat, atunci cand este vorba despre oameni de top, angajati ai companiilor - nu mai e nici de inteles nici de acceptat.