Prima victima germana a crizei financiare mondiale

Fiind o banca de investitii, Weserbank nu putea sa investeasca pe diferite piete - international? Erau obligati sa investeasca doar in Germania, sau au avut o doar o proasta inspiratie in alegerea pietelor?
Stiind ce expansiune au pitele est-europene mie mi se pare absolut firesc sa fi investit (si) in aceste tari.
Nu ma surprinde reactia celor care nu au prea multi bani pe care sa vrea sa-i investeasca, si de aceea ii tin in conturi bancare "aproape de casa" in acest timp de criza financiara. Dar cei care au mai multi bani, sau gestioneaza fonduri mari - precum bancile (si de investitii) - ar trebui sa se inghesuie in a investi in tari in curs de dezvoltare precum cele din Europa de est. De altfel si exista de multisor firme care au intrat pe piata romaneasca precum marile companii ce detin hipermarket-uri, cele din domeniul CONSTRUCTIILOR, imobiliar, de recrutare, de publicitate, de consultanta, de training, etc.
A se vedea "mirosul" pentru o mare oportunitate al firmei de extractie, prelucrare si comercializare de diamante care a intrat pe piata romaneasca in . . . investitii imobiliare !!! (Beny Steinmetz Group).
De ce nu au si institutiile financiare un asemenea "nas"? Sau chiar a fost vorba de prostesca greseala de management a cash-ului? Aceasta este exact ca "pana prostului" (care ramane fara benzina pe drum. Este primul lucru pe care-l inveti intr-un MBA - sa urmaresti cash-flow-ul; lucru ce-l face si cel mai amarat dintre "consumatori" ne mai vorbind de cei care au un Business Plan. Chiar si o firma cat de mica al carei administrator poate ca nu are, sau nu si-a facut inca un cash-flow plan, si totusi isi urmareste acest cash-flow luna de luna (Am fost nevoita sa fac acest lucru "pe genunchi" cum s-ar spune, preluind din fuga managementul unei firmulite de constructii intr-o perioada extrem de incurcata pe toate planurile si urmarind printre multe altele si cash-flow-ul, cu toate ca aveam si un "director financiar" am scos-o exceptional din "noroi" in doar 6 luni doar din lucrari "curate", prin contracte, si avand si o buna cantitate de lucrari de reparatii fara o acoperire financiara. In acei ani marea majoritate a firmelor in constructii lucrau "la negru").
Este intradevar trist sa auzi asemenea vesti, dar ca orice in viata, totul este posibil si este bine ca au avut o strategie de acoperire a depozitelor clientilor. Bravo lor, corecti cum sunt nemtii (!) nu ca ai nostrii bancheri ce-si plimba clienti cu anii prin tribunale . . .
Si totusi, imi vine greu sa cred ca motivul invocat a fost cel real !?! Deh, business matters!