Comentarii pe articolul Un restaurant pe saptamana: Despre Marco Polo si teribilul secret al bruschettelor (o cronica subiectiva)


foarte bine; despre Chef

Ligia la 14 Mai 2010, ora 21:18
Draga George,

iti citesc articolele despre restaurantele din Romania cu sufletul la gura. Traiesc in Chicago de cativa ani buni, muncesc in domeniul culinar, si sper ca intr-o zi sa primesc un review bun cand ma voi intoarce in tara si vei manca la restaurantul la care voi lucra. Iar pentru asta stiu ca trebuie sa muncesc mereu, sa ajung unde vreau sa ajung. Sa nu te superi, si ce e mai rau sa nu te opresti din critica pe care o faci atat de bine, chiar daca unii comenteaza aiurea. Asa se vede cum sunt crescuti unii si cat de deschisi la minte sunt altii, si ce e mai important, cat de necesare sunt articolele tale ca lumea sa se educe in acest domeniu. Nu cred ca e relevant faptul ca esti dintr-un oras si critici un restaurant din alt oras asa cum comenta un cititor mai devreme, mancarea trebuie sa fie BUNA si la fel pt. toata lumea, indiferent unde mananci! Iti dau dreptate in privinta retetelor; in ziua de azi poti sa navighezi pe internet pt. o reteta buna insa nu doar reteta e cea care pune restaurantul pe "harta culinara" ci intreaga experienta: mancarea, servirea si decorul. Cat despre servire...ce sa zic? Unii cred ca ospatarii sunt servitori personali in timp ce altii isi pun intreaga incredere in ospatari si experienta lor va reflecta atat profesionalismul cat si personalitatea ospatarilor. Cred ca angajarea personalului "din fata casei" ar trebui sa conste in criterii bine definite: educatie, cunostinte culinare, bun simt si atentia la detalii. As avea o mica sugestie, daca nu te deranjeaza, cred ca ar fi mai usor atat pt. tine cat si pt. cititor si ar elimina orice confuzie daca te-ai referi la bucatarul sef ca si Chef cu majuscula si sa-i dai si numele, mai ales daca restaurantul te impresioneaza. Ce am observat aici in strainatate e ca la restaurantele mari, cu reputatie foarte buna e imperativa numirea bucatarilor sefi la fel si acoladele(premiile- daca exista) obtinute pe parcurs in cariera lor. Inteleg ca in Romania nu sunt inca asemenea standarde, insa tot asa au pornit si celelalte tari si prin pasiune, munca si consecventa au ajuns la 4 si 5 stele de la Mobil (pt. hoteluri) sau 3 stele Michelin (pt. restaurante).
Iti doresc numai bine, mult succes mai departe in buclucasa misiune de critic si astept cu nerabdare cronicile ce vor urma.

  Inapoi la articolul Un restaurant pe saptamana: Despre Marco Polo si teribilul secret al bruschettelor (o cronica subiectiva)

Setari Cookie-uri