Comentarii pe articolul Un restaurant pe saptamana: Chez Marie nu e tocmai un "chez"...(o cronica subiectiva)


foarte ieftin. si nu ma refer la nota de plata :)

Anca la 6 August 2010, ora 15:30
un meniu varza... ca sa ma exprim in termeni culinari.
au inclusiv pui chinezesc...
si te intrebi atunci - pe buna dreptate - de ce "chez marie"...
locul este intr-adevar curat, dar mancarea este foarte, foarte proasta.
stand aproape, am admirat o vreme de la distanta forfota de pe tarasa si ma bucuram ca in sfarsit s-a deschis un loc decent in zona.
asta pana cand am si intrat acolo.
am luat un muschi de vita si am primit o carne de culoare incerta peste care era turnat un sos gros si deloc placut vederii, despre existenta caruia nu am stiut atunci cand am comandat (bineinteles ca lipsea din descrierea din meniu).
iar intelectualii despre care povestiti nu i-am prea observat.
clientul tipic de la 'chez marie' este acelasi de la "la mama". in general vorbind, singura diferenta dintre cele doua locante este faptul ca la una primesti o fata de masa iar la alta nu. mancarea este la fel de ieftina. si nu vorbesc despre nota de plata in sine, ci despre calitate.
articolul descrie foarte exact realitatea.
Mc la 4 Octombrie 2010, ora 11:41
Pai Dmn' Butunoiu, nu va inteleg!

Ce va doare pe Dvs. mai tare la Maria? Ca nu s-a frantzuzit suficient de tare in carciumareala sau ca a reusit sa-si umple carciuma?

Eu unul tind sa cred ca a doua e buba. Si, avand in vedere ca, deh, oameni suntem si bani facem (apreciez nota "o cronica subiectiva") pot intelege ca daca as fi actionar la restaurantul de la cateva sute de metri care trebuie sa fi costat de cateva zeci de ori mai mult si care e tot atat de gol pe cat e "La Maria" de plin, nu mi-ar fi usor sa vad si ceva de bine.

Pentru ca asta e adevarul: desi mancarea nu e ca la "Nicolai" pe departe iar inauntru se fumeaza peste tot, carciuma e tixita si in cursul saptamanii si nu odata a trebuit sa plec luni seara cum am venit pentru ca nu aveam rezervare...

Ce face reteta de succes a Mariei? Nici numele frantzuzit, nici mobila nesemnata de vreun mare arhitect, nici mancarea care nu va impresiona producatorii de anvelope, nici tacamurile. E doar o combinatie a cate putin din toate si, mai ales, un pic mai mult decat te-ai astepta la cat mai multe.

Desi nesfatuita de vreun guru in domeniu, Maria a tocat destule dumicaturi pentru receptiile ambasadelor de pe meleagurile noastre ca sa stie pe ce se dau banii si pe ce nu. Mai stie si cum se poate impresiona un client cu mancare gatita cu ingrediente (proaspete, e drept) dar cumparate de la "Metro" caci asta a facut vreo 30 de ani din bugetele cand stramte cand meschine ale diplomatilor.

Poate ca asa se explica faptul ca restaurantul (de peste gard) stilat si chiar frumos foc din casa lui Tatarascu se tot inchide si redeschide iar cand e deschis are mai putini clienti decat cand e inchis. Si eu ma declar vinovat: dupa ce am intrat ca intr-o cladire parasita si am cautat zadarnic un ospatar, am plecat cu coemsenii speriati de linistea distinsa a unei carciuni atat de frumoase si totusi atat de goale... Si.. ce sa te faci: cine seamana vant culege furtuna. Daca iti faci un titlu de noblete din pozitia de "cel mai scump restaurant din sud-estul Europei" si te amplasezi deasupra restaurantelor vest-europene cu care iti imparti franciza sau macar numele, atunci inseamna ca iti asumi riscul de a fi supralicitat snobismul romanesc.

Va doresc mult succes, Domnule Butunoiu!
Cat despre Heritage, credeti-ma pe cuvant: trebuie sa-i schimbati numele, degeaba tot coborati preturile: numele e compromis.
Si... inca ceva: imi cer scuze ca m-am pus in pozitia de aparator al carciumii careia nu-i sunt neaparat fan: doar sentimentul nedreptatii m-a determinat sa fac asta....

  Inapoi la articolul Un restaurant pe saptamana: Chez Marie nu e tocmai un "chez"...(o cronica subiectiva)

Setari Cookie-uri