Falimentul legii insolventei

Planul de reorganizare propuse de Leonardo (afisat pe sitel casei de insolventa) e bataie de joc la adresa furnizorilor si din pacate are sanse de a fi votat si iata de ce :
Sunt 5 categorii de creditori care vor vota : bancile (creditori cu creante garantate) cu creante de cca 18 mil euro, salariatii cu creante de cca 40.000 euro, bugetul statului cu creante de cca 10 mil euro, creditori chirografari si alti creditori chirografari cu creante de cca 80 mil euro. In plan se stabileste (pe o perioada de 3 ani cu posibilitate de prelungire pe inca 1 an): bancile primesc cca 9 mil euro si se prelungesc contractele de credit, salariatilor primesc tot, la buget, la creditorii chirografari si la alti creditori chirografari nu se plateste nimic. O sa aprobe planul bancile, salariatii si creditorii chirografari (pt ca s-au introdus in aceasta categorie multi creditori cu sume mici de incasat, propietari de spatii etc pt care continuarea colaborarii e mai importanta decat sumele restante si se voteaza cu un vot de creditor indiferent de valoarea creantei). O sa voteze impotriva statul si alti creditori chirografari. Planul se aproba pt ca sunt 3 categorii pentru si 2 impotriva. Datorita faptului ca toate bunurile mobile si imbile sunt garantate la banci, in ipoteza unui faliment numai bancile incaseaza bani (probabil doar partial) restul nu primesc nimic (deci nu se poate reclama ca prin plan primesc mai putin decat in caz de faliment) . Deci platesc 9.400.000 euro si scap de datorii de 90.000.000 euro.
Si atunci normal ca, Casa de Insolventa Transilvania se lauda ca salveaza firmele de la faliment. Are dreptate dar ce ne facem cu firmele furnizorilor care falimenteaza (si din pacate sunt zeci de firme mici si mijlocii din Romania in aceasta situatie). Primul exemplu a fost Incaltaminte Dorina SRL care deja a intrat in faliment din cauza firmei Leonardo si o sa urmeze cat de curand altele.
Intrabarea mea este: ce au facut organele statului ca sa impiedice o astfel de situatie, cum a reusit Leonardo sa acumuleze datorii de peste 10 mil euro catre stat cand toate celelalte firme sau persoane fizice sunt executate si pentru cateva milioane de lei. O alta intrebare este cum de s-a permis ca o firma (Leonardo) aflata in insolventa, cu datorii catre buget de peste 10 mil euro (plus inca 1000 mil euro catre banci si furnizori), careia nu poti sa-i maio pretinzi dobanzi sau penalitati, deci cum de organele statului au permis ca aceasta firma sa mai acumuleze in ultimele 9 luni (de la declansarea insolventei) o noua datorie de peste 6 mil euro (la plata TVA). In loc sa se incerce sa se reduca pierderile statului se permite cresterea acestora.
E clar ca nu se pot ataca prevederile Legi insolventei dar se pot declansa investigatii atat la firma Leonardo privind modul de administrare cat si la organele statului care au permis acumularea acestor datorii. De asemenea ar fi cazul ca magistratii la care se rapartizeaza asemenea planuri de reorganizare sa acorde o mai mare atentie tuturor aspectelor chiar daca se recomanda tratarea acestor in regim de urgenta.
Acesta nu este un caz singular, a se vedea si planul de reorganizare propus de catre aceeasi Casa de Insolventa Transilvania in cazul firmei Flanco. Si acolo se platesc cca 50 mil ron dintr-un total de peste 300 mil ron.
Astept si alte comentarii.