cu ce ne face mai fericiti existenta acestei persoane ?

Stimate domn, in putine cuvinte ati reusit sa emiteti un numar remarcabil de propozitii ciudate.
Daca detestati astfel de articole, nu inteleg de ce le mai cititi, ba inca si comentati.
Persoana nu este laudata; este doar intervievata. Sigur ca interviul putea fi mai bun -- intotdeauna se poate spune asta -- dar veti observa ca suspecta nu se lauda pe sine insasi, ba nici macar nu vorbeste despre sine insasi absolut deloc, ci doar despre companie.
WS se autodefineste, foarte transparent de altfel, ca un site de business media. Pe cale de consecinta, intervieveaza, deloc surprinzator, oameni de afaceri. Nici buni samariteni, nici calugarite evlavioase, nici vedete porno, cateodata politicieni si fotbalisti, in masura in care acestia au de a face si cu afacerile, dar de cele mai multe ori oameni de afaceri.
Acestia din urma sunt, aproape prin definitie, oameni care-si urmaresc interesul personal (ca fapt divers, sa stiti ca si Maica Tereza tot interesul personal si-l urmarea -- atata doar ca acela nu era unul legat de bani, profit, afaceri), prin urmare nu inteleg ce va mira.
Mai departe, fara nici o suparare, ideea ca nu fondatorul/managerul/intreprinzatorul conteaza, ci afacerea in sine, este una de sorginte comunista. Ideea aia cu masele conducatoare, stiti dvs. Idee care s-a dovedit falsa cam intotdeauna si cam peste tot, si, ironic, mai ales in statele comuniste, care au esuat, aproape fara exceptie, in dictaturi dure si adesea sangeroase. Mai departe. In business, d-le Schauppe, cu exceptia unui numar foarte mic de companii gigantice, atat de mari incat sunt imposibil de controlat de un singur om, rolul omului din varful ierarhiei ramane in continuare extrem de puternic. Desigur, acesta poate fi si un lider informal, mai putin vizibil, asa cum ar putea fi cazul despre care discutam, dar oricum cele mai multe organizatii de afaceri depind in mare masura de deciziile unui singur om.
La fel, pur si simplu nu se pune problema ca noi (poporul, tara, dl. Schauppe sau Dimofte) sa castige ceva din afacerea ICDragan. Orice om obisnuit porneste o afacere ca sa castige in primul rand ea/el, nu altii; exact asta e si ideea. Cum-necum insa, intr-un mod cumva miraculos, se intampla ca din aceste castiguri individuale in cele din urma beneficiaza si altii, precum si societatea in ansamblu. Tocmai asta-i frumusetea capitalismului. De aia SUA e o tara plina de afaceristi nemernici si verosi, dar si cu o populatie daca nu bogata, macar indestulata in cea mai mare parte a ei, in vreme ce Coreea de Nord e plina de sfinti suavi, cu inalte principii etice si morale, care nu si-ar exploata aproapele in ruptul capului, dar care in marea lor majoritate sunt muritori de foame.
Si as putea continua, dar e clar ca n-are niciun rost...
Inchei cu felicitarile cuvenite WS. Este primul interviu pe care-l citesc cu/despre Veronica GdD si unul dintre putinele despre aceasta firma in general.