"Chestia" devine o glumitza...

Mai intai statul roman (spre sfarsitul mandatului lui Tariceanu, daca-mi amintesc bine) a vrut mortis sa aiba controlul absolut asupra proiectului -- desi, la urma urmelor, nici o majoritate relativa n-ar fi fost chiar de lepadat. Cine stie de ce-or fi vrut neaparat majoritatea absoluta... Deh, leberali...
Mai apoi, nu mai stiu prin al catelea mandat Boc, cand au vazut ca nu se inghesuie nici un investitor sa faca un "parteneriat" in care nazurosul si imprevizibilul stat roman sa fie majoritar (sau poate ca doar si-au dat seama cam cat ar trebui sa contribuie), s-a schimbat situatia, si statul roman s-a declarat multumit cu 20 sau 21%.
Mai an, s-a schimbat modificarea si statul roman si-a dorit iarasi 51%, ca deh, cum o sa lasam noi asa un activ strategic pe mana strainilor cei hulpavi (mai bine nu-l mai facem deloc).
Acu' cehii, tipi cam lipsiti de simtul umorului in varianta autohtona (mai ales dupa mega-teapa pe care si-au luat-o la Fantanele-Cogealac), s-au retras.
Guvernul s-a trezit cu oleaca mai mult control decat poate duce -- vreo 60% din acest proiect inseamna mult peste 3 miliarde de euro (conform regulii lui +1/3, adica pana la urma o sa coste cu minimum o treime mai mult decat am crezut noi la inceput), ceea ce nu putem acoperi, cu UE, cu FMi si alte boli cronice de care suferim.
Asa incat prevad doua alternative:
-- Prin martie-aprilie, cand se lungeste ziua, da coltul ierbii si incep sa se intoarca pasarile migratoare din tarile calde, ne mai razgandim o data si guvernul anunta triumfator ca proiectul merge inainte, cu statul avand doar 20-30% din proiect. E penibil sa ne rasucim de trei ori in patru ani (sau invers, de patru ori in trei ani... ma rog, cine mai stie...), dar ce mai conteaza, oricum am depasit de mult nivelul penibilului in declaratiile publice. In fond, de la steaua si crucea lui Caragiale, nu s-a schimbat mai nimic.
-- O ametim in continuare. Ca har, ca mar, ca mai vedem, ne mai gandim, ne mai socotim, realitatea e complexa si e plina de probleme, cautam solutii pentru 2012, ne reevaluam optiunile etc., limba de lemn sa traiasca.
2012 e an electoral la greu, asa ca nu se pune, nimeni normal la cap n-o sa se astepte chiar sa facem ceva. In 2013 avem (cred) alegeri europarlamentare, sau daca n-avem, ne pregatim pentru alea prezidentiale din 2014.
Asa ca mai vorbim despre subiectul asta prin 2015... adica dupa 20 de ani de la punerea in functiune a primului reactor. Cum toata lumea stie ca sa faci doua reactoare e treaba grea, poa' sa dureze un deceniu sau mai mult, vine numa' bine, pana le terminam pe astea doua "noi" -- adica incepute cu aproape juma' de secol in urma -- trebuie sa-l inchidem pe numaru' unu...
Si uite-asa trece o viata de om printre epoci de marete impliniri de tot felul.