Super Mike

normal ca nu ai avut norocul lui. in orice caz nu un noroc neintamplator. ce sunt parintii lui Mike? poate stii....poate nu stii.... in orice caz nu este vorba de noroc..... eu nu vreau sa fiu ca el. nici nu imi doresc. caci pentru a fi ca el, parintii mei nu au calcat in picioare pe altii. mai bine sa pun eu capu pe perna linistit noaptea....exact: linistit si modest. decat sa fiu un sarpe samponat in mare om de afaceri cu milioanele lu taticu in spate. asta nu e in stare nici sa se lege la picioare cu sireturile.....uitate la fata lui.....dar.......intotdeauna este un dar.......asa ca eu unul nu as pune botu.......

Invidia si imaginatia unora chiar ma socheaza, dar ii inteleg caci este mult mai usor sa comenteze fara dovezi de cat sa creada ca cineva si-a gasit motivatia proprie sa se ridice in societate fara ajutorul parintilor.

Mai jos gasiti detalii despre meseriile parintilor mei, ca sa puteti trage concluziile necesare despre cati oameni au calcat in picioare (asa cum zice domnul Adrian), ca eu sa ajung unde am ajuns.

Tatal meu a fost inginer civil la ICRAL (�ntreprinderea de constructii, reparatii si administrare locativa) in Sectorul 4, Bucuresti si nu a putut avansa in cariera lui caci a refuzat sa devina membru al Partidului Comunist.

Mama mea a fost profesor de fizica la Liceul Industrial Nr. 21 din Sectorul 3 (azi se numeste Liceul Anghel Saligni) intre 1982-1986, iar stagiatura si-a facut-o la Scoala Generala din Orasti, Judetul Ilfov, intre 1980-1982 unde a predat matematica si fizica.

Pe 29 decembrie 1988 am emigrat in Israel, dupa "doar" doi ani si jumatate de la prima cerere de emigrare (In Israel era sora bunicului meu care emigrase in anii 1970, in caz ca se mai intreba vreun invidios "cum am ajuns acolo").

Pe 1 matie 1992 am emigrat in America cu viza de turisti pe durata de 6 luni si $10.000 stransi din greu in cei 3 ani traiti in Israel. Neavand drept de munca, mama mea a lucrat ca baby sitter pentru $5/ora, iar tatal meu a spalat vase si servit mancare la un restuant din NYC pentru $5/ora. Nu mai intru in detalii de cat de grei au fost primii 3 ani in America, pana am primit Green Card-ul, ca sa avem toti drept de munca.

Acum tatal meu lucreaza ca Project Manager la o firma de constructii in NY si mama mea lucreaza ca Medical Technologist (in banca de sange) la un spital din NY.

Deci, dragi romani preocupati de comentarii despre orice poveste de succes pe care o auziti/cititi: va rog sa va documentati sau macar sa punti intrebarile care va framanta inainte sa sariti la concluzii ca absolut toti cei care au facut ceva interesant cu viata lor, au calcat pe altii in picioare, au furat, au mintit, au omorat, ca sa ajunga unde au ajuns.

Norocul are doar o mica parte din succesul unuia. Pentru mine, perseverenta si dorinta de a avansa in societate m-au ajutat sa ajung unde sunt. Mi-am cautat mentori care sa ma ajute caci nu poti face multe singur (decat daca locuiesti pe o insula pustie).

Bravo, Mike! Ma bucur ca exista inca romani care stiu ce vor si nu cedeaza in fata rautatilor si invidiilor altora. Btw, ne-am cunoscut cand lucram intr-o agentie de publicitate si ti-am prezentat un proiect pentru Rockstar. Am vazut atunci cu cat entuziasm iti sustineai parerile.

Tine-o tot asa!

Am avut onoarea sa-l cunosc personal pe domnul Mike si va asigur ca este un om extraordinar. In ciuda faptului ca poseda o avere ce nu este la indemana oricui, a ramas un om modest si nu a uitat de unde a plecat. Felicitari Mike si salutari.

Un student de la Clark University, Worcester, MA