Sacrificarea bunului public in interes privat

Grecia este un exemplu concludent al caracterului antidemocratic �i retrograd al capitalismului "pietei libere", in care bunurile publice, apartinand majoritatii cetatenilor, ajund in proprietate privata prin intermediul hartiilor colorate (speculatiilor cu monede fara acoperire).
Culmea sadismului oligarhiei europene este faptul ca imprimuturile acordate statelor si platite de cetateanul majoritar, pot fi acordate bancilor, adica tocmai celor ce au generat inflatia si instabilitatea economica.
Ma intreb cum este posibil ca intelectualitatea si noua generatie sa accepte asemenea argumente infantile?