Informatia este, astazi, o resursa la fel de importanta, precum petrolul in secolul trecut. Treptat, in aceasta epoca a liberalizarii pietei informatiei prin intermediul spatiului internetului si a diminuarii costurilor operationale in gestionarea distributiei acestei resurse, se pun tot mai mult probleme de morala.
Asa cum, pe piata alimentelor, a medicamentelor, a tutunului sau a cosmeticelor societatea civila s-a mobilizat pentru a monitoriza efectul consumului de produse si servicii determinand, printr-un lobby de substanta, legiferari cu impact global – legislatia in domeniul consumului de tutun este cel mai cunoscut exemplu - tot asa, piata informatiei a intrat sub lupa analistilor calitatii in acest domeniu.
Canalele prin care acest produs, generator de profit direct si indirect, ajunge la consumator sunt primele monitorizate, datorita impactului major - economic, politic si social - pe care il au asupra beneficiarilor, in numar tot mai mare, generat de costurile mici de achizitie.
O informatie (falsa sau adevarata) trimisa pe un canal accesat de un numar mare de beneficiari poate duce o banca in faliment, poate rasturna un guvern, poate anula toate contractele unei companii, poate aduce la 0 valoarea unor actiuni, in cateva ore.
Continutul, nucleul unei informatii este insignifiant in comparatie cu ambalajul in care aceasta este vanduta si, mai ales, “magazinul” in care este comercializata. Gradul de incredere in distribuitorul de informatie conteaza mai mult in decizia de achizitie a consumatorului, decat continutul propriu-zis si valoarea logica a acesteia. Fals sau adevarat, 0 sau 1, sunt asocieri de conjunctura, emotionale, ce depind mai mult de contextul in care informatia este accesata, de starea de spirit a receptorului - pregatita anterior de canalul de acces - de momentul receptarii, decat de faptul care a generat mesajul.
Sursa reflexiilor de mai sus o reprezinta cazul tinerei rapusa de prea multa munca, intr-o Romanie cunoscuta mai mult pentru lipsa apetitului pentru acest tip de “ardere”.
Informatia despre care vorbesc a incins spiritele si a inflamat canalele de informatie in ultimele zile, generand atitudini pro si contra, neconstructive din punct de vedere al schimbarii de mentalitate, absolut necesara la nivelul societatii romanesti.
Se munceste prea mult in Romania? Este clasa muncitoare exploatata? Unde sunt vinovatii? Cine plateste? Calitatea informatiilor si a raspunsurilor alternative au fost pe masura varietatii sistemelor de referinta in care informatia a fost descompusa.
Dincolo de senzationalul exploatat inteligent de canalele de distributie al produsului numit informatie, cred ca s-a pierdut din vedere contextul in care s-a evaluat doar efectul unui proces, generat de variabile social-politice si ecoonomice specifice.
Piata fortei de munca se supune legii cererii si ofertei. Angajatorul ofera un loc de munca, angajatul alege. Fiecare are drepturi si responsabilitati. Obiectivele fiecarui jucator ar trebui sa genereze, logic, strategiile de atingere a acestora. Avem dreptul de a alege.
Orice alegere inseamna prioritati si, implicit, renuntari. Suntem prizonierii propriilor noastre decizii. Maturizarea reprezinta, de fapt, asumarea responsabila a consecintelor deciziilor noastre. Proiectia esecurilor noastre in exteriorul spatiului pe care il gestionam este la fel de periculoasa pentru valoarea noastra la bursa vietii, precum semnarea unui cec fara acoperire.
Nimeni nu ne poate face mai mult rau decat noi insine. Este puterea si, totodata, marea noastra vulnerabilitate ca OAMENI.
