Identificarea unei idei de afaceri poate fi o treaba mai mult sau mai putin usoara. Implementarea ei, insa, este aproape in toate cazurile un proces de durata, care solicita resurse nu doar materiale, ci, in principal, de timp, energie si rabdare. De cele mai multe ori, implicatiile juridice ale pornirii unei afaceri sunt, pentru persoanele nefamiliarizate cu cerintele legislative aplicabile si cu procedurile in fata autoritatilor competente, impedimente majore pentru a face pasul de la idee la afacere operationala.
In acest context, identificarea aspectelor principale de ordin juridic pe care un antreprenor trebuie sa le aiba in vedere la debutul unei afaceri devine importanta in procesul de definire a pasilor si etapelor de implementare ale proiectului, pentru a maximiza sansele de reusita ale noii activitati.
Familiarizarea cu cadrul legislativ aplicabil activitatii
Probabil una dintre cele mai importante etape preliminare implementarii unei idei de afaceri, familiarizarea cu cadrul legislativ aplicabil este utila atat din perspectiva cunoasterii conditiilor generale si specifice de desfasurare ale activitatii, cat si din perspectiva identificarii limitelor pe care legislatia le impune acesteia (inca din faza de debut sau cu privire la perspectivele de dezvoltare ale acesteia).
Inca de la inceput, antreprenorul trebuie sa aiba in vedere atat conditiile generale de autorizare ale activitatii economice (spre exemplu, capitalul minim initial si conditiile care trebuie sa fie indeplinite de detinatorii afacerii in vederea organizarii activitatii economice intr-o forma legala – SRL, SA sau alte forme aplicabile), dar si variatiuni ale acestora in functie de activitatea ce va fi efectiv desfasurata (spre exemplu, obtinerea unor autorizatii speciale de la autoritatile locale in cazul in care activitatea implica comert in spatiul public, de la directia sanitar-veterinara sau de la autoritatile de mediu, in cazul in care activitatea poate genera obligatii in aceste domenii). Bineinteles, o atentie sporita trebuie sa fie acordata criteriilor care trebuie sa fie indeplinite in vederea conformarii cu aceste conditii si resurselor materiale si de timp necesar a fi dedicate in acest sens.
Citeste si:
E posibil insa ca un cadru legislativ neclar, insuficient sau chiar inexistent sa intarzie procesul de clarificare ale obligatiilor de autorizare ale activitatii sau chiar sa limiteze inca de la inceput posibilitatile de intrare pe o anumita piata, de alegere ale unor anumiti co-contractanti sau de dezvoltare in comun a mai multor activitati. Situatiile diverse generate de particularitatile legislatiei aplicabile vor fi transformate intr-o decizie comerciala, in care alternativele pot consta in debutul activitatii intr-o forma restransa (in asteptarea unor clarificari de natura legislativa), asumarea riscurilor legate de insuficientele legislative sau amanarea deciziei de implementare.
Mai mult, etapa familiarizarii cu legislatia aplicabila trebuie sa urmareasca si obligatiile asociate desfasurarii activitatii, pe durata acesteia – in acest sens, relevante sunt obligatiile de raportare contabila, obligatiile de natura fiscala, dar si obligatiile ce tin de viata societatii (documentarea hotararilor asociatilor/actionarilor si ale administratorilor, pastrarea registrelor societare). Indicat ar fi ca antreprenorul sa isi formeze cunostinte si sa monitorizeze sau sa asigure monitorizarea momentelor cheie si a pragurilor ce pot atrage obligatii de autorizare sau raportare mai lejere sau mai stringente.
Citeste si:
Nu in ultimul rand, de interes sunt situatiile in care antreprenorului ii poate fi atrasa raspunderea pentru activitatea formei prin care se exercita activitatea – depinzand si de rolurile specifice (asociat/actionar si, daca este cazul, administrator sau membru al unui organ de administrare) al formei respective.
Alegerea formei juridice - SRL sau SA?
Decizia privind forma de desfasurare a activitatii va avea in vedere, in cele mai multe cazuri, alternativa unei societati cu raspundere limitata sau a unei societati pe actiuni. Legea societatilor din Romania permite si alegerea altor forme juridice (societate in comandita simpla sau pe actiuni, societate in nume colectiv), mai putin ofertante din perspectiva regulilor (uneori insuficiente) care guverneaza infiintarea si functionarea acestora, dar si din perspectiva raspunderii fondatorilor.
Citeste si:
Alegerea uneia sau alteia dintre cele doua forme juridice comune (SRL, SA) va avea in vedere ca:
- infiintarea unui SRL este supusa unor conditii mai accesibile. In particular, capitalul social minim initial in cazul SRL-urilor este de 200 de lei, spre deosebire de 90.000 de lei in cazul unui SA, existand chiar posibilitatea infiintarii acestuia de catre un singur asociat, spre deosebire de minimum doi actionari in cazul unui SA. Fara indoiala, conditiile accesibile de infiintare reprezinta principalul criteriu pentru care SRL-ul este forma preferata de majoritatea antreprenorilor debutanti;
- organizarea si functionarea unui SRL sunt supuse unor prevederi mai putin detaliate si de multe ori neclare ale legii 31/1990 privind societatile. In termeni practici, cadrul legislativ care guverneaza operarea societatilor pe actiuni este mai clar, insa permite o flexibilitate mult mai limitata in termeni de organizare si functionare a societatii. Jurisprudenta recenta a instantelor tinde sa se desprinda de abordarile conservatoare conform carora prevederile legii societatilor aplicabile societatilor pe actiuni s-ar aplica prin analogie celor cu raspundere limitata si sa clarifice faptul ca SRL-urilor sunt supuse prevederilor aplicabile SA-urilor doar in masura in care legea prevede expres acest lucru (spre exemplu, obligatia de abtinere a asociatului care are, intr-o operatiune, interese contrare acelora ale societatii si regula care guverneaza raspunderea acestuia in caz de incalcare a acestei obligatii);
- SA-urile sunt supuse unui regim de publicitate mai restrictiv, avand obligatia de a inregistra si publica in Monitorul Oficial toate hotararile adunarilor actionarilor, in 15 zile de la adoptarea acestora, pe cand SRL-urile sunt supuse obligatiei de publicare a hotararilor asociatilor in Monitorul Oficial, de regula, doar in masura in care respectivele hotarari se refera la modificari ale actului constitutiv; iar
- transferul participatiei intr-un SRL catre terti (persoane din afara societatii) opereaza in doua etape, fiind supus unei perioade de opozitie din partea creditorilor sociali si a oricaror persoane prejudiciate prin hotararea de transfer – aspectul este cu precadere de interes din perspectiva unui potential exit sau a co-optarii unui partener, formalitatile de transfer fiind mai facil de indeplinit in cazul unui SA (transferul actiunilor operand, ca regula, prin inregistrarea acestuia in registrul actionarilor).
Bineinteles, pot exista cazuri in care organizarea intr-o anumita forma juridica (de regula, SA) este ceruta sub legislatia care guverneaza desfasurarea respectivei activitati sau in vederea accesului la anumite resurse (spre exemplu, finantare bancara – caz in care, probabil, bancile vor solicita organizarea sub forma unui SA, avand in vedere regulile mai clare si mai stringente de guvernanta corporativa dar si faptul ca o potentiala ipoteca asupra actiunilor poate fi executata in conditii mai clare decat o ipoteca asupra unor parti sociale). Nu de multe ori insa, activitatea este organizata initial sub forma unui SRL, urmand sa fie transformata, in anumite momente de dezvoltare, intr-o societate pe actiuni.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
