Draga 2018, te rog sa fii bun. Adu-ne lideri, solutii, scrie-ne capitole frumoase de istorie

Vorbeam recent cu un antreprenor trecut de 50 de ani, usor resemnat de situatia din tara, destul de ingrijorat pentru business planul de anul viitor, dar convins ca viitorul copilului lui de 20 si un pic de ani este in afara tarii. Imi spunea ca vede doua variante pentru generatia noastra: fie ramanem si mergem cu valul, fie plecam. Nu crede ca putem schimba ceva, suntem prea mici, prea putini, prea lipsiti de curaj si determinare. Asa sa fie?

Cele trei lumi ale Romaniei

In ultimele luni, am auzit ingrijorator de multe persoane vorbind de emigrare. Chiar noi, in redactie, am cautat si am vorbit foarte des despre locuri in care am putea merge, tari unde ne-am putea muta, ce am face cu familiile, cu planurile, cu sperantele. Am auzit oameni cu cariere foarte frumoase in Romania, antreprenori, oameni care si-au investit banii de o viata in afaceri pentru care nu pot sa prognozeze un viitor. Ei vor pleca. Vor pleca si vor saraci Romania. Nu pentru ca sunt bogati, ci pentru ca ne pleaca elitele, intelectualii, IT-istii, creativii, tinerii frumosi si liberi care ar putea sa schimbe Romania. Si o sa ramana o tara imbatranita, resemnata, capturata de unii si de altii, pe rand, prin rotatie.

Aceia care de un an de zile ies in strada, protesteaza, isi sustin punctul de vedere, vor sa schimbe ceva, aceia vor pleca.

Sunt inconjurata de oameni care inteleg ce se intampla pe scena politica, de oameni care citesc presa, filtreaza informatiile, au opinii, sunt contrariati. Discutam zilnic despre ce se intampla, cautam solutii, incercam sa folosim mecanismele pe care le avem la indemana pentru a schimba ceva, macar pentru a trage un semnal de alarma. O lume mica, in afara careia realitatea arata altfel. In afara ei, sunt alte lumi.

O lume cu oameni care inca traiesc bine, cheltuie mii de lei pe haine, vacante, excursii, mancare si bautura. Care vad la televizor ca avem crestere economica record si ca suntem tigrul Europei. Sau care au un job stabil, castiga chiar mai bine ca in anii trecuti si nu se preocupa sa gandeasca pe termen lung si sa inteleaga ce s-ar putea schimba. Care nu sunt preocupati de politica, nu voteaza, nu se streseaza.

Si mai e si cealalta lume, ramasa blocata in timp. In mediul rural, acolo unde oamenii traiesc dintr-un salariu minim, o pensie derizorie sau un ajutor social, unde muncesc “cu ziua”, traiesc din propria recolta sau din…”ce da Dumnezeu”.

E o discrepanta uriasa intre bula noastra si lumea lor. Noi vorbim de digitalizare, IoT, VR, inovatie, smart city, tehnologii care schimba lumea. Ei merg cu caruta si fac focul in soba. Noi cautam variante de educatie alternativa pentru copii, ii ducem la canto, balet, inot, tenis. Ei se multumesc daca fac 4 clase si ii trimit cu oile la pascut. Noi avem abonamente la clinici private si nici nu intoarcem privirea spre spitalele de stat, ca sa nu luam microbi sau bacterii. Ei au un dispensar in sat si un medic care vine o data pe saptamana, de la zeci de kilometri distanta, pe care oricum nu prea trec.

Fa un exercitiu, iesi din bula ta si fa o plimbare la tara. Dar coboara din masina ta cumparata in leasing, coboara in lumea reala, vorbeste cu ei, intreaba-i. O sa intelegi ca Romania a evoluat, dar a evoluat extrem de diferit. Si cand ne gandim la diferenta dintre noi si tarile civilizate, ar trebui sa luam in calcul si aceasta lume.

Crezi ca ei voteaza in baza doctrinelor politice sau a programelor de guvernare? Crezi ca ei se preocupa de modificarile scandaloase aduse la Codul penal? Sau de razboiul deschis al guvernantilor cu mediul de afaceri? De split TVA? De mutarea contributiilor in sarcina angajatului?

Raspunsul e evident. Insa, ei voteaza la toate alegerile, fie ca sunt locale, parlamentare sau prezidentiale. Tu, insa, nu ai iesit la vot la ultimele alegeri parlamentare, ca nu ti s-a parut important.

Marea schimbare sau marea emigrare?

Unii dintre noi, cei din prima lume, speram sa se intample ceva. In sensul sa ne implicam, nu doar asteptam o minune. Nu stim ce, exact, nu reusim sa definim. Ne uitam paralizati cum parlamentarii adopta legi pe banda rulanda care vor transforma Romania intr-o tara a jafului public. Unii am mai iesit, timid, in strada, in seri geroase si ploioase. Altii isi pun toate sperantele in presedinte, in CCR, in institutiile europene. Avanseaza tot felul de scenarii, pe Facebook sau in diferite publicatii. Propun, discuta, se aprind. Dar obosesc. Unii dintre ei deja au obosit sa se lupte cu niste mori de vant. Cu niste guvernanti care isi urmaresc doar propriile interese, mai flagrant sau mai agresiv decat in ultimii 28 de ani. Altii par neobositi inca, dar mai e timp. Vor pleca, pe rand. Vom pleca.

Recunosc ca ma simt mai nesigura ca niciodata. Nesigura de ce urmeaza, de viitorul meu si al copiilor mei in tara mea. Inca mai arde in mine dorinta de a schimba lumea, inca imi doresc ca peste 20 de ani sa ma uit in ochii copilului meu si sa ii povestesc ce am facut in 2017-2018, cand tara era in cumpana. Inca ma cutremura gandul ca ar trebui sa ii explic, candva, de ce a trebuit sa plec atunci cand era rau, de ce am ales sa renunt la nebunie si sa aleg resemnarea. Acum inca gandesc asa. Si, din fericire, inca mai sunt oameni in jurul meu care imi alimenteaza speranta si imi dau energia de a crede ca in 2018 vom vedea marea schimbare de care avem atata nevoie. Ca vom genera ceva, ca se va intampla ceva, va aparea cineva care sa stie ce butoane sa apese si sa scoata tara pe drumul bun din aceasta rascruce atat de complicata.

Dar, nu pot sa nu ma gandesc ca s-ar putea sa ma insel. Ca s-ar putea sa ii vad pe toti, rand pe rand, plecand si lasand in urma visul asta care pare nebun. Ca o lume din cele trei isi va gasi linistea departe de casa. Ca nebunia se va transforma in melancolie, ca ne vom aminti blurat si nostalgic de vremurile astea cand induram frigul in Piata Victoria, cu dor nebun de casa inclus. Ca vom avea copii care vor vorbi stalcit limba romana, care vor merge la scoli in alte limbi, care vor privi Romania ca pe “tara de unde mama si tata au plecat cand erau tineri”, si nu ca pe “acasa”.

Se spune ca liderii se nasc in vremuri de criza. Eu simt astazi o criza mai mare ca oricand. Nu trebuie sa pice bursele, cursul valutar, sa creasca inflatia la ceruri sau rata somajului, sa nu ne mai luam salariile si sa avem rate restante ca sa fie criza. Azi este o criza acuta de incredere, de siguranta, o criza de lideri si de eroi.

Asa ca, draga 2018, te rog sa fii bun. Sa ne dai solutii, sa ne dai lideri, sa ne dai putere sa scriem noi capitole de istorie pe care copiii nostri sa le invete aici, acasa, in tara lor, in limba lor.

Sursa foto: Rasica / Shutterstock

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Te-ar putea interesa și: